Conf. dr. Mihai Emil Căpîlna a vorbit la emisiunea moderată de academicianul Irinel Popescu despre operația de transplant uterin, intervenție aflată în stadiul de pionierat la nivel mondial. El a arătat cine sunt pacientele cărora se adresează acest tip de intervenție.
„Există două grupe mari populaționale la care se adresează acest tip de transplant. În primul rând sunt pacientele care s-au născut cu agenezie uterină, deci lipsa uterului. Se consideră că un astfel de sindrom apare cam la o naștere din 4.500. Aceste femei au ovare normal conformate, dar le lipsește uterul sau au un uter absolut rudimentar, care nu este funcțional, și unele dinte ele au și o agenezie vaginală. Cauza acestui sindrom nu se cunoaște, este o tulburare de dezvoltare a canalelor Muller din care se dezvoltă organele genitale interne: uterul și vaginul Această agenezie reprezintă un factor absolut uterin, de infertilitate. Până în prezent aceste paciente erau considerate absolut infertile, singura posibilitate de a avea un copil, din punct de vedere generic, era să găsească o mamă surogat deci o mamă purtătoare care genetic le aparținea lor, dar de la apariția transplantului uterin, din ce în ce mai multe paciente care în trecut apelau la o mamă surogat, decid să practice această intervenție chirurgicale și să aibă atât un copil genetic identic cu organismul lor, cât și tot ceea ce înseamnă purtarea sarcinii până la termen”, a spus medicul.
„A doua categorie de paciente la care se adresează transplantul uterin sunt pacientele oncologice care au suferit o histerectomie din motive oncologice și anume: 45% din pacientele operate cu cancer de col uterin au o vârstă mai mică de 40 de ani. De asemenea, 8% din pacientele operate cu cancer de endometru au o vârstă sub 40 de ani. Se cunoaște pe plan mondial tendința ca femeile să înceapă să conceapă la vârste din ce în ce mai avansate, așa că tendința este în continuare de creștere a acestui procent. S-au dezvoltat din punctul de vedere al cancerului uterin diferite tehnici chirurgicale care permit păstrarea fertilității, dar nu în toate cazurile, uterul poate fi păstrat. La tumori mai mari de 2 centimetri de exemplu, sau în tumori la care invazia tumorală se face aproape până la corpul uterin, aceste tehnici nu pot fi practicate și se recurge la histerectomie”, a mai explicat medicul.
Risc de recidivă
Pe de altă parte, spune el, există riscul de recidivă. „Trebuie să ținem seamă de riscul de recidivă la toate aceste paciente neoplazice, cu atât mai mult cât toate aceste paciente care vor fi supuse transplantului uterin vor avea nevoie și de un imunosupresor, ceea ce se pare că favorizează riscul de recidivă tumorală la aceste paciente.
Inclusiv echipa din Goteborg despre care am vorbit, a realizat un transplant uterin la o pacientă supusă la o histerectomie pe un cancer de col uterin, dar în urmă cu 7 ani față de transplantul uterin, s-a considerat că după 7 ani riscul de recidivă este minim și din cauza asta s-a realizat transplantul.
Mai este o situație oncologică la care s-a tentat să se efectueze transplantul uterin, la pacientele care au fost iradiate pelvin pentru afecțiuni neoplazice, atât din sfera genitală, cât și din sfera rectală”, a mai explicat el.
Mai multe detalii despre subiect găsiți în materialul video atașat
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
