Slăbiciunea musculară, denumită medical miastenia gravis, este o afecţiune cronică de tip autoimun, manifestată prin oboseala musculară marcată, ca urmare a interferării autoanticorpilor în procesul de transmitere neuromusculară.
”Miastenia gravis sau slăbiciunea musculară gravă este o boală autoimună care constă în oboseala mușchilor.Din acest motiv, simptomele țin de modificări la nivelul grupelor musculare, mai ales asupra grupelor din proximitatea capului și gâtului.Această boală apare mai frecvent la femeile cu vârsta sub 40 de ani și pot interveni complicații în cazul în care apar și infecții, stres sau pacienta rămâne însărcinată”, notează Institutul Clinic Fundeni.
Cauzele slăbiciunii musculare
În miastenia gravis, afectarea musculaturii se produce printr-un mecanism de tip autoimun. Organismul produce anticorpi care se interpun intre componentele plăcii motorii (joncţiunea neuromusculară - legătura dintre nerv şi fibră musculară) şi fie distrug, fie blochează receptorii acetilcolinei, neurotransmiţătorul responsabil pentru transmiterea informaţiei nervoase către structurile musculare şi producerea contracţiei, arată Mayo Clinic.
Motivul exact pentru care începe o producţie de autoanticorpi de asemenea anvergură nu a putut fi elucidat complet. Se considera că nu este nici de cauză genetică, nici infecţioasă (boala nu este transmisibila).
În cazul unor persoane care sufereau de miastenia gravis s-a putut identifica un timus mărit de volum sau chiar un timom (tumora a timusului).
Vezi și: Avitaminoza, deficitul de vitamine, cauze. Cum distrugem alimentele și efectul asupra sănătății
Ce este timusul
Timusul este o glandă ce face parte din sistemul imun şi constituie o posibilă sursă a unui feedback pozitiv de generare a autoanticorpilor.
În alte cazuri, femeile însărcinate ce suferă de miastenia gravis pe parcursul sarcinii pot transmite fătului boala. Cu ajutorul implementării unui tratament specific, boala copilului se vindecă în maximum două luni de la naştere.
Simptomele slăbiciunii musculare
Printre principalele manifestări clinice întâlnite în miastenia gravis se numără:
- Ptoza palpebrală - căderea uneia sau ambelor pleoape;
- Vederea dublă (diplopia) - se îmbunătăţeşte sau chiar se corectează, la menţinerea în poziţie închisă a unuia dintre ochi;
- Disfagia - dificultatea la înghiţire;
- Dificultatea la mestecat - prin obosirea mult mai rapidă a muşchilor masticatori;
- Dificultăţile în vorbire - incluzând modificarea vocii;
- Modificarea expresiilor faciale - ca urmare a afectării muşchilor faciali implicaţi în limbajul mimico-gestual al fetei;
- Menţinerea deficitară a posturii - prin obosirea muşchilor gâtului şi spatelui;
- Modificarea mersului - scăderea tonusului muşchilor de la membrele inferioare.
- Cel mai des implicate grupe musculare sunt cele de la nivelul capului şi gâtului. Astfel, peste jumătate din numărul de persoane care suferă de miastenia gravis experimentează ptoza palpebrală sau vederea dublă, iar în jur de 15% acuza dificultăţi la vorbire, deglutiţie (înghiţire), masticaţie şi au expresii faciale modificate. Un procent mai mic afişează un mers modificat, arată Hopkins Medicine.
Vezi și: Minciuna, efect asupra creierului. Consumă resurse
Slăbiciunea musculară - Diagnostic
În cadrul examenului neurologic, principalii parametri evaluaţi sunt:
- Reflexele;
- Tonusul muscular;
- Forţa musculară;
- Sensibilitatea senzitivă şi cea motorie;
- Gradul de coordonare;
- Echilibrul
Atât pentru confirmarea unei suspiciuni de miastenie gravis, cât şi în cazul în care istoricul pacientului şi examenul fizic nu au fost concludente, se poate opta pentru efectuarea unor teste paraclinice suplimentare:
- Teste de sânge - pot detecta prezenţa autoanticorpilor;
- Teste imagistice (CT, RMN) - folosite în special pentru depistarea unei tumori la nivelul timusului;
- Electromiografia - procedura prin care se evaluează activitatea electrică a muşchilor, prin depistarea prezenţei contracţiei la stimulii nervoşi primiţi de la nivelul sistemului nervos central;
- Stimularea nervoasă repetitivă - se determină abilitatea de transmitere a impulsului nervos la nivel muscular, precum şi eventuala obosire prematură a muşchiului în urmă mai multor contracţii;
- Teste specifice evaluării funcţiei respiratorii - pentru evaluarea gradului de afectare a muşchilor respiratori.
Odată ce a fost stabilit diagnosticul de miastenia gravis, următorul pas este stabilirea unei scheme terapeutice adaptate fiecărei persoane în cauză.
Slăbiciunea musculară - Tratament
În miastenia gravis, tratamentul este adaptat nevoilor fiecărui pacient în parte. Astfel, înainte de a se institui orice schemă terapeutică, se va ţine cont de mai multe aspecte:
- Vârsta curentă a pacientului;
- Gradul de severitate a afecţiunii;
- Modul de evoluţie a bolii până la momentul diagnosticului;
- Prezența sau absenţa altor patologii;
- Gradul de acceptare a unor tipuri de tratamente (ex: refuzul tratamentului chirurgical);
- Preferinţa personală a pacientului (atunci când acest lucru este posibil).
- Întrucât miastenia gravis este o boală cronică ce nu poate fi vindecată, scopul tratamentului este acela de a-i diminua simptomatologia şi de a îmbunătăţi calitatea vieţii.
Vezi și: Parabenii, conservanții din cosmetice. Pot cauza cancer
Tratamentul medicamentos
- Terapia intravenoasă - poate consta în plasmafereza (procedeu de filtrare a plasmei asemănător dializei), administrarea de imunoglobuline (scad procesul autoimun) sau de anticorpi monoclonali (de ultima intenţie);
- Tratamentul chirurgical - se optează pentru intervenţia chirurgicală în cazul persoanelor cu miastenia gravis produsă ca urmare a unei tumori la nivelul timusului.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
