Sistemul imunitar este mecanismul de apărare al organismului împotriva infecțiilor, format din celule, organe, proteine și țesuturi. Acesta distinge țesuturile sănătoase de substanțele nedorite și organizează un răspuns imunitar pentru a se proteja împotriva bacteriilor, virușilor și paraziților. Cu toate acestea, este posibil ca sistemul imunitar să nu funcționeze întotdeauna în mod eficient din cauza condițiilor de sănătate sau a nevoilor de medicație.
În cazul bolilor autoimune și al alergiilor, sistemul imunitar percepe în mod eronat țesuturile sănătoase ca fiind nesănătoase, ceea ce duce la simptome inconfortabile și potențial periculoase. În astfel de cazuri, sistemul imunitar trebuie să recunoască și să elimine celulele moarte și defecte.
Sistemul imunitar cuprinde diverse componente, inclusiv globulele albe (leucocite), splina, măduva osoasă, sistemul limfatic, timusul, amigdalele, adenoizii și apendicele. Celulele albe circulă în vasele de sânge și în vasele limfatice, în timp ce sistemul limfatic transportă limfa, un fluid care transportă celulele legate de sistemul imunitar către zonele care au nevoie de ele.
Celulele albe din sânge caută în mod constant agenți patogeni și se înmulțesc atunci când găsesc unul, trimițând semnale către alte tipuri de celule. Organismul stochează globulele albe în organele limfoide, cum ar fi timusul, splina, măduva osoasă, ganglionii limfatici, amigdalele, adenoizii și apendicele.
Ganglionii limfatici sunt glande mici, în formă de fasole din organism, care se leagă prin intermediul vaselor limfatice, permițând celulelor imune să se adune și să reacționeze la antigeni. Amigdalele, adenoidele și apendicele sunt porți de intrare a agenților patogeni în organism, necesitând țesut limfoid.
Cum funcționează sistemul imunitar
Sistemul imunitar distinge celulele și țesuturile sănătoase de cele nesănătoase prin recunoașterea DAMPS (modele moleculare asociate cu pericolul). Deteriorarea celulelor poate apărea din cauza agenților infecțioși, a toxinelor, a leziunilor fizice neinfecțioase sau a problemelor genetice.
Un antigen, cum ar fi o bacterie, o ciupercă, un virus, o toxină sau celule moarte, declanșează un răspuns imunitar. Sistemul imunitar detectează modelele moleculare asociate agenților patogeni (PAMP) în antigen, recunoscându-l ca fiind un invadator și inițiind un atac. Acest proces este crucial pentru un răspuns imunitar eficient.
Foto:Freepik @EyeEm
De câte tipuri sunt celulele albe
În organism există două tipuri principale de leucocite, sau celule albe din sânge. Fagocitele înconjoară și absorb agenții patogeni, descompunându-i și devorându-i. Acestea au mai multe tipuri, inclusiv neutrofile, macrofage, celule dendritice, monocite și mastocite. Limfocitele ajută organismul să își amintească invadatorii anteriori și să îi recunoască în cazul în care aceștia revin pentru a ataca din nou. Acestea își încep viața în măduva osoasă și se dezvoltă în limfocite B (celule B) și limfocite T (celule T).
Limfocitele B produc anticorpi și ajută la alertarea limfocitelor T, în timp ce limfocitele T distrug celulele compromise din organism și alertează alte leucocite. Celulele ucigașe naturale (NK) sunt, de asemenea, limfocite care recunosc și distrug celulele care conțin un virus. Nivelurile scăzute de limfocite indică faptul că limfocitele B secretă anticorpi atunci când depistează un antigen, care fac parte dintr-o familie mare de substanțe chimice numite imunoglobuline.
Limfocitele T au roluri distincte. Celulele T ajutătoare (celulele Th) coordonează răspunsul imunitar, în timp ce celulele T ucigașe (limfocitele T citotoxice) atacă alte celule, în special pentru combaterea virusurilor. Celulele ucigașe naturale conțin granule cu substanțe chimice puternice și sunt utile pentru a ataca multe tipuri de celule nedorite.
Pe scurt, leucocitele joacă un rol crucial în apărarea organismului împotriva infecțiilor. Ele ajută organismul să își amintească invadatorii anteriori și să îi recunoască în cazul în care aceștia revin pentru a ataca din nou. Nivelurile scăzute de limfocite indică faptul că aceste celule nu sunt responsabile doar de uciderea antigenului, ci și de coordonarea răspunsului imunitar.
Despre imunitate
Sistemul imunitar devine mai puternic odată cu expunerea la diverși agenți patogeni, iar la vârsta adultă, majoritatea oamenilor au dezvoltat mai multă imunitate. Organismul stochează un anticorp pentru a face față din nou aceluiași antigen, ceea ce se numește imunitate.
Unele boli, cum ar fi rujeola, pot fi grave, de aceea se recomandă vaccinarea. Dacă o persoană nevaccinată are rujeolă o dată, este, de asemenea, rar să o mai facă din nou. La oameni, există trei tipuri de imunitate: înnăscută, adaptativă și pasivă.
Imunitatea înnăscută este generală și nespecifică, implicând barierele externe ale organismului. Dacă agenții patogeni ocolesc acestea, macrofagele îi atacă și produc citokine, crescând răspunsul inflamator.
Imunitatea adaptivă, dobândită prin vaccinări și expunere la diverse boli, dezvoltă o serie de anticorpi pentru diferiți agenți patogeni, denumită uneori memorie imunologică, potrivit MedicalNewsToday.
Imunitatea pasivă este un tip temporar care provine de la o altă persoană, cum ar fi un nou-născut care primește anticorpi de la mamă prin placentă și în laptele matern după naștere. Această imunitate pasivă îl protejează pe copil de unele infecții în timpul primilor ani de viață.
Tulburări ale sistemului imunitar
Imunodeficiențele sunt tulburări în care una sau mai multe părți ale sistemului imunitar nu funcționează, adesea din cauza unor condiții genetice, a vârstei sau a unor boli care afectează sistemul imunitar. Aceste afecțiuni pot crește riscul apariției unor simptome severe, așa cum s-a întâmplat în cazul pandemiei.
Autoimunitatea apare atunci când sistemul imunitar țintește în mod eronat celulele sănătoase în locul agenților patogeni sau al celulelor defecte, ceea ce duce la boli precum diabetul de tip 1 și alte boli autoimune. Printre exemplele de tulburări autoimune se numără boala celiacă, artrita reumatoidă și boala Graves.
Hipersensibilitatea apare atunci când sistemul imunitar reacționează în mod exagerat sau inadecvat, atacând substanțe cotidiene precum praful ca și cum ar fi agenți patogeni. Acest lucru poate duce la astm, alergii alimentare și eczeme atopice, reacțiile severe putând duce la un șoc anafilactic, în care răspunsul organismului la un alergen poate pune în pericol viața. În general, tulburările imunitare pot rezulta din diverși factori, inclusiv genetici, factori de mediu și tratamente medicale.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
