Scobitul în nas este un obicei natural în rândul copiilor, dar se întâlnește frecvent și în rândul adulților. Oamenii de știință au cercetat elementele care contaminează mediul din casele noastre, locurile de muncă, grădinile noastre, așa că s-a format o perspectivă asupra a ceea ce se întâmplă în nas atunci când este efectuat acest gest, arată Science Alert.
Mucusul, barieră împotriva virusurilor
Mucusul din nas, alături de anticorpii și enzimele sale reprezintă sistemul de apărare din prima linie al organismului împotriva infecțiilor. Cavitatea nazală are și propriul microbiom. Uneori, aceste populații naturale pot fi perturbate, ducând la diferite afecțiuni, cum ar fi rinita. Dar, în general, microbii din nas ajută la respingerea invadatorilor.
Praful, microbii și alergenii capturați în mucus sunt în cele din urmă ingerați pe măsură ce mucusul picură în gât. De obicei, aceasta nu este o problemă, dar poate exacerba expunerea mediului la anumiți contaminanți.
De exemplu, plumbul, o neurotoxină răspândită în praful casei și în solurile din grădină, pătrunde cel mai eficient în corpul copiilor prin ingestie și digestie. Așadar, puteți agrava expunerile toxice specifice mediului dacă adulmecați sau mâncați mucii în loc să-i suflați.
Zeci de mii de cicluri de respirație pe zi
În timpul celor aproximativ 22.000 de cicluri de respirație pe zi, mucusul formează un filtru biologic critic pentru a capta praful și alergenii înainte de a pătrunde în căile noastre respiratorii, acolo unde pot provoca inflamații, astm și alte probleme pulmonare pe termen lung.
Celulele din canalul nazal, numite celule caliciforme, numite după aspectul lor asemănător unei cupe, generează mucus pentru a prinde virusuri, bacterii și praf care conțin substanțe potențial dăunătoare precum plumb, azbest și polen.
Scobitul în nas și știința
Specialiștii avertizează asupra riscului de infecții. Stafilococul auriu (Staphylococcus aureus) este un germen care poate provoca o varietate de infecții ușoare până la severe. Studiile arată că se găsește adesea în nas.
Un studiu a constatat că scobitul nasului este asociat cu transportul nazal al S. aureus. Rolul scobitului în nas în transportul nazal poate fi cauzal în anumite cazuri. Depășirea obiceiului de a performa această acțiune poate ajuta strategiile de decolonizare a S. aureus. Scobitul nasului ar putea fi, de asemenea, un vehicul pentru transmiterea Streptococcus pneumoniae, o cauză comună a pneumoniei printre alte infecții.
Cu alte cuvinte, să-ți bagi un deget în nas este o modalitate excelentă de a bloca germenii mai mult în corp sau de a-i răspândi în mediul tău cu degetul. Există, de asemenea, riscul de găurire și abraziuni în interiorul nărilor, ceea ce poate permite bacteriilor patogene să vă invadeze corpul. Scobirea compulsivă a nasului până la auto-vătămare se numește rinotilexomanie.
Ingerarea mucusului, dezgustătoare
Unii oameni își mănâncă mucii (termenul tehnic este mucofagie, adică ”hrănire cu mucus”). În afară de faptul că ingerarea acestora este dezgustătoare, acest obicei mai înseamnă ingerarea tuturor acestor germeni legați de mucus, a metalelor toxice și contaminanților de mediu discutați mai devreme.
Alții se șterg pe cel mai apropiat articol, un mic „cadou” care va fi descoperit mai târziu de altcineva. Un obicei scârbos și o modalitate excelentă de a răspândi microbi. Unii oameni mai igienici folosesc un șervețel pentru extragere și apoi îl aruncă într-un coș sau toaletă.
Aceasta este probabil printre cele mai puțin proaste opțiuni, dacă într-adevăr trebuie să vă scobiți nasul. Doar asigurați-vă că vă spălați cu mare atenție mâinile după ce v-ați suflat sau scobit în nas, având în vedere că până când mucusul se usucă complet, virusurile pot rămâne pe mâini și degete.
Ce este Stafilococul auriu
Stafilococul (Staphylococcus) este un grup comun de bacterii. Unele tipuri de stafilococi se afla în mod normal pe pielea oamenilor şi în mediu şi nu cauzează îmbolnăvire. Alte tipuri, cum este Staphylococcus aureus, pot cauza infecţii grave. Sunt adesea numite simplu infecţii stafilococice.
Poţi contracta o infecţie stafilococică de la o altă persoană sau atingând obiecte contaminate cu stafilococ
- Infecţiile stafilococice variază de la uşoare la letale
- Stafilococii se pot răspândi în sânge, cauzând probleme la nivelul organelor
- Medicul va trata infecţia stafilococică cu antibiotice
- Multe infecţii stafilococice sunt rezistente la antibioticele comune
- Poţi preveni infecţiile stafilococice spălându-te riguros şi frecvent pe mâini
Tratamentul infecţiilor cu stafilococ
Tratamentul infecţiilor stafilococice se ghidează după următoarele principii:
- Tratamentul simptomatic se efectuează cu antitermice şi antiinflamatoare;
- Tratamentul etiologic utilizează antibiotice selectate cu ajutorul antibiogramei specifice tulpiniii care a declanşat procesul infecţios;
- Abordarea chirurgicală pentru drenajul, debridarea plăgilor, îndepărtarea materialelor protetice (proteze valvulare, de şold, grefe de piele) sau al dispozitivelor (catetere, pacemaker) contaminate sunt efectuate pentru stoparea răspândirii hematogene a infecţiei şi a proceselor infecţioase locale.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
