Cea mai reprezentativă manifestare a rujeolei este erupția cutanată - roșie, lividă, care face ca boala să fie vizibilă și dureroasă.
Dar erupția cutanată și chiar febra, tusea și lăcrimarea, sunt considerate doar o distragere a atenției de la răul real al virusului, care atacă total sistemul imunitar.
Virusul rujeolic șterge memoria sistemului imunitar de infecțiile trecute. În acest fel, virusul poate afecta înb mod periculos o lungă peeriopadă de timp, fiind vorba de luni, sau chiar ani, după cm constată oamenii de știință. „Amnezia imunitară” rezultată lasă persoanele vulnerabile la alte virusuri și bacterii care provoacă pneumonie, infecții ale urechilor și diaree.
Aceste replici fac rujeola „departe de a fi benigne”, spune epidemiologul și patologul bolii infecțioase Michael Mina de la Universitatea Harvard. „Vă pune într-adevăr o susceptibilitate crescută pentru orice altceva.” Și asta are consecințe mari, arată studiile recente, potrivit sciencenews.org.
Detaliile despre care celule imune sunt cele mai expuse riscului și cât timp sistemul imunitar pare să sufere (scoase din studiile asupra animalelor de laborator, a țesuturilor umane și a copiilor înainte și după ce au avut rujeola) au creat o imagine mai completă a modului în care virusul atacă pe furiș.
Această perspectivă nouă poate ajuta la explicarea unei umbrele de siguranță mai mari decât era de așteptat creată de vaccinarea împotriva rujeolei. „Oriunde introduceți vaccinarea împotriva rujeolei, reduceți întotdeauna mortalitatea infantilă. Întotdeauna ”, spune virusologul Rik de Swart de la Centrul Medical Universitar Erasmus din Olanda. Vaccinarea împiedică decesele și mai mult decât cele cauzate de rujeolă. Protejând sistemul imunitar împotriva atacului unui virus, vaccinul poate crea un fel de halo protector care să mențină alți agenți patogeni la distanță, susțin unii cercetători.
Rujeola, boală extrem de contagioasă
După ce o persoană infectată tușește sau strănută, virusul rujeolic poate rămâne în aer și pe suprafețe până la două ore, așteptând să ajungă în căile respiratorii ale următoarelor victime. Odată ajuns în interior, se crede că virusul contaminează celulele imune care se găsesc în mucusul nasului și gâtului, sacii mici de aer din plămâni sau între pleoape și cornee. Aceste celule imune sunt „decorate” cu o proteină numită CD150 care permite invadarea virusului, sugerează experimente pe animale.
Virusul se reproduce rapid în interiorul celulelor, apoi se răspândește în locuri în care se găsesc alte celule imune - măduva osoasă, timusul, splina, amigdalele și ganglionii limfatici. "Virusul are o predilecție extrem de puternică pentru a infecta celulele sistemului imunitar", spune Bert Rima, un cercetător de boli infecțioase la Queen's University Belfast din Irlanda de Nord. Rima și colegii au urmărit invazia sistemului imunitar în țesutul uman conservat, raportând rezultate în 2018 în mSphere. În cele din urmă, particulele virale recent făcute se deplasează în tractul respirator, unde pot fi împrăștiate pentru a infecta mai multe persoane.
O infecție acută cu rujeolă, care durează de obicei câteva săptămâni, poate aduce uneori infecții ale urechii, pneumonie și, mai rar, o inflamare mortală a creierului. Pe cont propriu, acestea sunt rezultate neplăcute, spune Anthony Fauci, directorul Institutului Național de Alergii și Boli Infecțioase din Bethesda. Dar pierderea de celule imune poate de asemenea să lase persoanele vulnerabile la infecții pe care sistemul imunitar ar fi în mod normal capabil să le anihileze.
În 2013, de Swart și colegii lor au văzut o oportunitate de a studia efectele imunitare ale virusului la copiii care fac parte dintr-o comunitate insulară de protestanți ortodocși din Olanda, numită Centura biblică olandeză. Părinții de acolo refuză vaccinările, decizie care se aplică în mod obișnuit la rujeolă. Ultima epidemie de rujeolă a comunității s-a încheiat în 2000; a fost doar o chestiune de timp până când virusul s-a răspândit din nou.
Cercetatorii au obținut permisiunea părinților pentru a preleva probe de sânge de la copii sănătoși, nevaccinați, pentru a le studia celulele imune. Apoi, cercetătorii au așteptat un focar, pentru a putea testa copiii din nou după o infecție.
De Swart nu a trebuit să aștepte mult. Un nou focar a golit săli de clasă, izolând frații bolnavi în camere de zi întunecate pentru a-și proteja ochii sensibili. Pe măsură ce virusul a trecut prin comunitate, de Swart și colegii au colectat înainte și după probe de la 77 de copii care au contractat rujeolă.
„Virusul infectează în mod preferențial celulele sistemului imunitar care poartă memoria infecțiilor anterioare”, spune Swart. Numite celule B și T de memorie, acești protectori celulari își aduc aminte, în mod normal, de amenințările pe care organismul le-a neutralizat deja, permițând sistemului imunitar să intre în acțiune rapid dacă aceste amenințări revin. După o infecție cu rujeolă, numărul anumitor tipuri de celule de memorie a scăzut, creând o amnezie imună”, au raportat cercetătorii în 2018 în Nature Communications.
Drumul lung spre recuperare
Sistemul imunitar ar putea dura luni sau chiar ani de zile pentru a reveni în urma acestei pierderi de memorie. Cercetătorii, incluzând De Swart și Mina, au comparat analizele copiilor din U.K din 1990 până în 2014. Până la cinci ani de la atacul de rujeolă, copiii care au avut anterior virusul au prezentat mai multe infecții diagnosticate decât copii care nu au avut. Copiii care au avut rujeola au fost cu 15 până la 24% mai mare riscul de a face o infecție decât copiii care nu au avut niciodată rujeolă, au raportat cercetătorii în 2018 în BMJ Open.
Mina și colegii săi au găsit rezultate similare pentru decesele cauzate de infecții antiderapice la copii în Anglia, Țara Galilor, Statele Unite și Danemarca, înainte și după introducerea vaccinului împotriva rujeolei. Când rujeola era răscolitoare, copiii aveau un risc mai mare să moară din cauza altor infecții.
Majoritatea copiilor depășesc rujeola în mod inegal. „Sistemul imunitar este incredibil de rezistent”, spune Swart. Cu toate acestea, rujeola nu este o boală nevinovată din copilărie. Pentru unii oameni, consecințele pot fi severe. Dar există un vaccin pentru asta. „În cele din urmă, știm cum să prevenim această boală potențial letală”, spune Mina. „Este atât de simplu.”
Sursa, aici.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
