Progresele în tratamentul cancerului vin uneori cu prețul efectelor adverse majore, iar una dintre cele mai proeminente este cardiotoxicitatea. Toxicitatea miocardică afectează până la 25% dintre pacienții tratați cu medicamente anticanceroase utilizate în mod obișnuit. Efectele acestei leziuni pot fi severe, condamnând supraviețuitorul cancerului, la boli cardiace cronice și chiar provocând moartea prematură.
Cercetătorii de la Centro Nacional de Investigaciones Cardiovasculares (CNIC) au identificat un marker foarte timpuriu a leziunilor cardiace la pacienții supuși terapiei cu antracicline, o familie de medicamente utilizate în mod obișnuit pentru a trata cancerul. Aceasta va permite diagnosticarea precoce a cardiotoxicității asociate cu acest grup de medicamente chimioterapice utilizate pe scară largă, arată arrticolul publica AICI.
Studiul este publicat în Jurnalul Colegiului American de Cardiologie (JACC) și a fost coordonat de Dr. Borja Ibañez, Director Clinic de Cercetare al CNIC și cardiolog la Fundación Jiménez Díaz.
După cum a explicat dr. Ibañez, rezultatele au implicații importante pentru terapie, deoarece detectarea timpurie a acestor leziuni produse de medicamente va permite „punerea în aplicare a tratamentelor pentru a preveni continuarea deteriorării funcției cardiace și un management clinic mai adaptat nevoilor fiecărui pacient.” Markerul identificat este afectat mult mai devreme decât oricare dintre markerii utilizați în practica medcală.
Această descoperire valoroasă a fost posibilă datorită unor noi teste de cardiotoxicitate indusă de antricicline, pentru care s-a folosit inima de porc, aceasta fiind un model experimental deosebit de util în cercetarea cardiovasculară, deoarece inimile porcului și a omului sunt foarte asemănătoare.
Provocări în cardio-oncologie
Dr. Ibáñez a descris trei provocări majore în cardio-oncologie. Una este identificarea mecanismelor care stau la baza leziunilor cardiace asociate cu aceste tratamente anticanceroase foarte eficiente. A doua este aceea de a diagnostica daunele miocardice cât mai devreme (în prezent, deteriorarea este adesea detectată numai după ce este ireversibilă). A treia provoare la care se referă este de a dezvolta tratamente specifice pentru cardiotoxicitate bazate pe o înțelegere a mecanismului de bază și, astfel, să înlocuiască tratamentele nespecifice și, în general, ineficinete în utilizarea actuală.
În studiul publicat de JACC, animalele au primit doze crescânde de doxorubicină medicament antraciclinic, timp de 10 săptămâni. Această strategie a permis acumularea medicamentului în mușchiul inimii fără expunerea majoră a altor organe.
Folosind tehnologia sofisticată cu rezonanță magnetică, de ultimă generație, disponibilă la CNIC, echipa de cercetare a reușit să studieze o serie de parametri săptămânal și, astfel, să identifice indicatorii de deteriorare cu mult mai devreme decât modificările din oricare dintre markerii utilizați clinic în practica actuală. Profesorul de la Philips Dr. Javier Sánchez-González, liderul comun al studiului, a explicat că, în acest fel, „am descoperit că primul parametru care arată orice modificare este reprezentat de maparea T2, care indică prezența edemului - o acumulare de apă, iar aceasta constatare a fost confirmata mai tarziu de studiile histologice.”
Posibilități de ajustare a chimioterapiei
După cum a explicat primul autor al cercetării, Carlos Galán-Arriola, „acest edem apare deoarece doxorubicina începe să deterioreze mitocondriile în interiorul celulelor musculare cardiace, cardiomiocite, iar aceste leziuni declanșează edemul în aceste celule”. Mitocondriile sunt „generatoarele de energie” din celulele noastre, iar deteriorarea permanentă a acestora duce la disfuncționalități severe și ireversibile ale mușchiului cardiac.
Studiul publicat de JACC confirmă faptul că reprezentarea T2 este modificată cu mult mai devreme decât orice alt parametru cunoscut în uz curent, care apare chiar înainte de orice modificare locală sau regională a contractilității cardiace. Disponibilitatea unui astfel de marker de cardiotoxicitate timpuriu ar putea ajuta medicii să identifice pacienții care tolerează tratamentul cu antraciclină chiar și la doze mari. După cum a explicat dr. Ibañez, în acest grup de pacienți, recurența cancerului ar putea fi tratată cu antracicline la dozele mari care sunt cele mai eficiente. La alți pacienți, „dezvoltarea acestui marker la o doză cumulativă scăzută de antraciclină ar putea fi o indicație pentru terapia cardioprotectivă preventivă sau o ajustare a regimului de chimioterapie”.
În fiecare an, în Europa sunt diagnosticate 4 milioane de noi cazuri de cancer.
Cu toate că aceste rezultate sunt foarte promitatoare, dr. Ibáñez a subliniat că așteaptă confirmarea de la pacienți. Echipa de cercetare a lansat deja un studiu clinic în colaborare cu Spitalul Universitario Fundación Jiménez Díaz.
Rezultatele studiului JACC pot ajuta la prevenirea efectelor secundare severe cu care se confruntă pacienții cu cancer care primesc chimioterapie. Mai mult, studiul poate deschide calea spre noi terapii, bazate pe transplantul mitocondrial. Pacienții vor fi transplantați cu mitocondriile lor sănătoase, pentru a le înlocui pe cele afectate de terapia cancerului. Aceasta abordare nu a fost încercată până acum și ar reprezenta o schimbare de paradigmă în tratamentul bolilor cardiace.
Studiul integral poate fi găsit aici.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
