DC Medical prezintă, integral, replica semnată de Prof. Univ. dr. G.C. Curcă – în numele Consiliului Superior de Medicină Legală și Director INML și Prof. Univ. dr. C. Scripcaru – în numele Comisiei de medicină legală a Ministerului Sănătății, dată la materialul: Revolta medicilor legiști: proiect de lege, acuzat ca „favorizează corupția” în medicina legală”.
„În atenția DC Medical
În presă a apărut recent un articol intitulat „Medicii legiști trag un semnal de alarmă: corupție instituționalizată, legiferată în Parlament”, semnat de dl. Lucian Negrea, în care este preluată opinia unui grup de medici legiști care înfierează un proiect de lege înaintat Parlamentului României privind organizarea activității de medicină legală, și care proiect, conform autorului: „perfectează controlul de tip centralizat, care anulează toate pârghiile anticorupție prevăzute de Programul Național de Combatere a Corupției”, sau „Sunt, de asemenea, perpetuate structuri de inspirație sovietică, introduse prin vechea legislație din 1966, precum Comisiile de Avizare și Control care funcționează la nivelul fiecărui institut medico-legal”, sau „controlul prin avizare al opiniilor expertale private, care ar trebui sa rămână independente pentru a putea fi competitive”.
Nu se face cunoscut publicului cine sunt acei „medici legişti” în numele cărora autorul articolului publică, sau de la care a preluat informațiile sale, nici câţi sunt aceştia şi nici pe cine reprezintă ei.
Pentru o echidistantă informare a opiniei publice însă este bine ca să se cunoască că proiectul de lege nr. 215/2020 privind activitatea de medicină legală a fost înaintat Parlamentului României, a fost deja aprobat de către Senatul României, este susținut de către Ministerul Sănătății, Consiliul Superior de Medicină Legală și are o largă reprezentativitate la nivelul specialiștilor din domeniu și a corpului profesional medico-legal care se regăsește reprezentat în acest proiect.
Pentru o corectă informare a cititorilor DC Medical ar trebui cunoscut că legea propusă, nr. 215/2020, atât de intens criticată, este într-o mare măsură legea după care se desfășoară încă din anul 2000 activitatea de medicină legală în țară, adică legea aflată în vigoare, la care au fost aduse, dincolo de înlesniri adresate activității experţilor independenţi, actualizări cu privire la prevederile legale impuse de noile Coduri, penal, civil precum şi norme europene în domeniu. De 20 de ani legislația medico-legală în vigoare (OG.1/2000 cu modificări și actualizări, prima legislație organică în domeniu) stă la baza activității medico-legale fără sincope și fără disfuncționalități.
Se invocă şi se critică o abordare de tip centralizat a sistemului medico-legal, apreciindu-se ca ar fi „de inspirație sovietică”. Pentru sănătatea noastră morală dar şi pentru o mai bună cunoaștere a realității să facem din nou apel la istoria mândră a acestei națiuni în care înaintașii și medicina legală își află un loc de seamă.
În anul 1862 în „Monitorul Medical” se publică „Instrucţiuni pentru medicul legist al Capitalei Bucureşti” în care se prezintă atribuţiile “Consiliului Medicalu Superioru” din care medicul legist şef „care este şi profesor de medicină legală la Şcoala Naţională de Medicină” (actuala Universitate de Medicină și Farmacie Carol Davila, prima universitate de medicină din țară) face obligatoriu parte, şi care are „misia Medicului legist al Capitalei d'a dirija lucrările medico-legale în raionul Capitalei şi d'a refera Consiliului Medicalu Superioru asupra lucrărilor medico-legale care se reviduesc de către Consiliul Medicalu Superioru” după cum este specificat în articolul 4 al legii respective.
Totodată din 1904, la propunerea profesorului Mina Minovici, întemeietorul medicinei legale în țara noastră, se înființează Comisia medico-legală care funcţiona pe lângă Ministerul Sănătăţii, formată din directorul Institutului Medico-Legal din Bucureşti, un profesor de clinică obstetricală, un profesor de anatomie patologică, un profesor de psihiatrie şi un profesor de chimie, numiţi prin decret regal pe timp de 5 ani (și astăzi Comisia Superioară de Medicină Legală este numită tot prin ordin de ministru al sănătății). Comisia medico-legală avea atribuţii sporite: verificarea şi aprobarea actelor medico-legale şi chimico-legale la solicitarea autorităţilor competente; avizarea numirii, definitivării şi promovării medicilor şi chimiştilor legişti.
Iată cum aceste instrumente metodologice și științifice ale instituției publice de medicină legală, Consiliul Superior de Medicină Legală, vechi de circa 150 de ani și Comisia Superioară de Medicină Legală, veche de circa 120 de ani, ce se regăsesc în legislația în vigoare își află totodată locul și in legislația propusa pentru a continua să își exercite rolul de a întări instituția publică de medicină legală și transparența acesteia. Organizarea instituțională a medicinii legale este aşadar, distinşi colegi şi stimați membrii ai societăţii româneşti, veche de aproape 150 de ani în România şi nicidecum nu este de sorginte sovietică cum în necunoştiinţă de cauză se prezintă afectându-se printr-un peiorativ neinspirat si nereal imaginea unei instituții publice importante a statului roman care oferă justiţiei un probatoriu medico-legal la care cetățeanul are necondiţionat acces. Este și trebuie să rămână o mândrie naţională ca acest sistem de organizare a devenit un model ce a fost preluat si in alte tari.
Ar mai trebui in continuare spus cititorilor că sistemul medico-legal beneficiază de contradictorialitate atât din interiorul său cât şi din exteriorul său prin verificarea actelor medico-legale tocmai pentru a-si construi echidistanţa şi obiectivitatea şi pentru ca în interiorul său să nu se manifeste corupţie: aceasta dubla structurare a contradictorialității este și ea veche tot de 150 de ani și ca expresie a democrației românești. Poate tocmai aceasta verificare deranjează și anume că împiedică ca un medic legist să scrie orice dorește.
Din interiorul instituțiilor medico-legale se verifică actele ce sunt emise de către instituție pentru că de 150 de ani conducătorii acestor instituții ca și a altor instituții aflate în portofoliul Ministerului Sănătății nu sunt manageri ci sunt specialiști tocmai pentru ca să poată avea competență profesională. Cine ar fi gândit să le spună profesorilor Mina Minovici la București sau Prof. George Bogdan la Iași sau prof. Nicolae Minovici ori Mihail Kernbach la Cluj-Napoca și altor mari personalități ale școlii medicale românești, conducători de instituții medicale, că sunt doar manageri cu funcții administrative și că deși sunt formatorii tuturor specialiștilor în domeniu din țară nu posedă calitate profesionala ori științifică care să le permită să verifice științific si metodologic actele medico-legale pe care le semnează și care sunt emise în numele instituțiilor pe care le conduceau pentru a fi de folos justiției sau să nu coboare în sala de autopsie și să participe la autopsie atunci când justiția o cere?
Dar cea mai importanta manifestare a contradictorialității se exercită din afara sistemului medico-legal, unde organul de justiţie are libertatea de a verifica orice document medico-legal ori de câte ori consideră necesar să solicite clarificări, ca suplimente, noi expertize și avize ale Comisiilor de avizare ori ale Comisiei Superioare: iată tot atâtea căi de contradictorialitate și de corectare pe care le prevede legislația în vigoare ca, de altfel, și cea propusă. Poate societatea nu cunoaște dar distinșii noștri colegi nu au cum să uite ca justiția de fapt dispune iar medicina legală are doar obligația să argumenteze științific opiniile experților săi.
Mai mult încă, experții medico-legali pot fi angajaţi şi de către părţi încă de acum 20 de ani alături de experți oficiali astfel încât, la solicitarea părţii dar cu numirea organului de justiţie, experții medico-legali recomandați (asa cum sunt numiți în legislația în vigoare) sau independenți (așa cum este propus în legislația atât de intens criticată) să poată participa la lucrările medico-legale, autopsii, expertize. Nu ar trebui ca cineva să uite ori sa neglijeze ca unui expert nu ii este îngăduit să denatureze adevărul ştiinţific, ori să își piardă obiectivitatea ori etica profesională.
În prezent există o practică unitară în domeniul medicinei legale pe întreg teritoriul țării, ceea ce constituie un beneficiu în activitatea organelor judiciare și nu o afectare ori o restrângere a activității acestora. Considerăm că doctrina medico-legală unitară reprezintă principalul beneficiu al actului de justiție și se întâlnește în toate țările UE. Mutatis mutandis, însuși Consiliul Superior al Magistraturii(CSM) consideră că practica judiciară unitară este esențială pentru creșterea încrederii în actul de justiție. În acest sens s-a si constituit Comisia de unificare a practicii judiciare, din cadrul CSM. Asigurarea acestei practici unitare nu poate fi realizată fără a exista structuri medico-legale care să aibă în atribuții stabilirea unor metodologii și nici a unor structuri care să poată verifica respectarea acestora, o abordare similară cu cea din sistemul juridic.
Considerăm că acest drept la replică intenționează să aducă o notă de normalizare, de bună informare şi de bună consultare opiniei publice și să amintească celor care nu știu dar și să aducă aminte celor car aparent au uitat că medicina legală în țara noastră nu s-a născut ieri și se află de 150 de ani într-o bună colaborare cu justiția, și totodată că prin instituția sa publică a rezolvat cazuri dificile prin care adevărul și dreptatea au învins.
De aceea demersul câtorva medici legiști a căror competență și-au dobândit-o tot în sistemul public de medicină legală ce i-a format, tot cu profesorii și directorii de instituții medico-legale în concursurile organizate de către Ministerul Sănătății și prin care vădesc intenții avântate de practică privată pentru a căror susținere se poate ajunge la mistificarea istoriei acestei specialității dar și a țării, iată un motiv întemeiat pentru un drept la replică.
Profesia medico-legală, o profesie dificilă practicată cu onoare atât de femei cât și de bărbați cât și instituția publică de medicină legală s-a structurat în zeci și zeci de ani de exercițiu public în interesul cetățeanului, a sistemului sanitar și al justiției. Să spunem cititorilor și să aducem aminte distinșilor colegi că primul medic legist femeie din lume tot aceasta nație l-a dat, la rândul său un cadru universitar de prestigiu în specializare ceea ce stă mărturie nu doar pentru tradiția acestei profesii în țară dar și pentru calitățile morale ale societății românești căreia ii adresăm cu respect conținutul acestui drept la replică.
Prof. Univ. dr. G.C. Curcă – în numele Consiliului Superior de Medicină Legală și Director INML
Prof. Univ. dr. C. Scripcaru – în numele Comisiei de medicină legală a Ministerului Sănătății”.
DOCUMENTE ATAȘATE:
Susținere legislativă (link direct)
Scrisori deschise, partea 1 (link direct)
Scrisori deschise, partea 2 (link direct)
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
