Anxietatea este cu totul altceva decât frica. „În anxietate, neliniștea sau grija excesivă se referă la ceva vag, distant sau chiar imposibil de indicat. De exemplu, cineva poate fi anxios cu privire la posibilitatea de a-și pierde controlul sau ca ceva rău să se întâmple, dar nu poate defini cu precizie ce se va întâmpla. Frica este o teamă direcționată către un obiect sau o situație specifică, exterioară, precum frica de păianjeni, de șerpi, înălțime, de a vedea sânge etc”, arată psihiatrul doctor în medicină Radu Vrasti.
Tipurile de anxietate
Specialistul spune că sunt mai multe tipuri de anxietate. Primul ar fi anxietatea declanșată situațional - de exemplu, frica blocantă de a vorbi în public, de a da un examen etc - care, în general, presupune un răspuns disproporționat și nerealist față de situația declanșatoare.
„Însă, de cele mai ulte ori, anxietatea este generată de ceva vag, distant, greu de identificat și atunci se numete anxietate liber flotantă. Se întâmplă ca anxietatea să fie declanșată la anticiparea unei situații, ca în cazul temerii sau al îngrijorării excesive față de ceea ce s-ar putea întâmpla cuiva drag”, arată specialistul.
Potrivit lui, anxietatea poate avea diferite grade de intensitate, de la una minoră - tradusă doar prin neliniște, îngrijorare, - până la cea intensă, severă, așa cum se întâmplă în cazul unui atac de panică.
Atrage după sine modificări majore
Anxietatea atrage după sine mai multe modificări majore:
- fiziologice (de ritm cardiac, respirație etc.);
- psihologice (iritabilitate, mânie, tensiune psihică etc.)
- comportamentale (evitare, retragere socială etc.).
Care sunt cauzele
„Aproape că nu există o persoană afectată de tulburări anxioase și mai ales de tulburarea de panică, care să nu se întrebe de ce are o asemenea boală, ce a făcut-o să aibă asemenea simptome. (...) Înainte de a vorbi despre cauze, trebuie spus că în geneza acestor tulburări participă o multitudine de factori interni (factori ereditari, biologici, familiali, psihologici etc.) și externi (factori de mediu, factori stresanți, administrarea de substanțe etc.) și că identificarea și eliminarea acestor factori nu conduce în mod automat la vindecarea afecțiunii în cauză”, arată Radu Vrasti.
Factorii declanșatori
Aceștia sunt de cele mai multe ori condițiile care inițiază declanșarea unui atac de panică. Ei pot fi:
- factori stresanți legați de o pierdere semnificativă;
- schimbări semnificative;
- consumul exagerat de alcool sau droguri stimulante;
- tulburări psihice preexistente.
Factori care contribuie la permanentizarea atacurilor de panică
Aceștia sunt factori care determină atacurile de panică odată apărute să se perpetueze în timp. „Sunt de natură diferită, dar conduc la același rezultat”, arată Radu Vrasti.
Ei sunt:
- Comportamentul de evitare;
- Credințele distorsionate cu privire la siguranța personală, pierderea controlului și frica de moarte;
- Negarea sentimentelor anxioase în fața altora și a lui însuși;
- Gândurile anxioase și dialogul interior;
- Încrederea scăzută în capacitatea de a depăși problemele;
- Tensiunea musculară crescută și incapacitatea de relaxare;
- Expunerea la condiții panicogene.
„E bine de știu că există și situația în care atacurile de panică sunt provocate de o boală organică, medicală. Hipertiroidismul și hipoglicemia sunt exemplele cele mai tipice”, arată psihiatrul.
Cum se tratează
„Tratamentul ulburării de panică poate fi împărțit în două părți: medicamentos și nemedicamentos. Cele două forme de terapie nu se exclud una pe alta, ci din contră, se completează reciproc. Studii riguroase au arătat că niciuna nu e superioară celeilalte, dar că amândouă sunt superioare față de situația în care subiectul nu ia niciun tratament”, explică specialistul.
Ca să poți stăpâni o astfel de stare, important este să re reconstruiești cognitiv. În primul rând, trebuie să identifici schema cognitivă care ți se aplică.
Spre exemplu, ai putea fi foarte bine calat pe modelul de gândire „totul sau nimic” - acela când un individ vede lucrurile doar în alb și negru. Există indivizi care suprageneralizează, adică cei care fac dintr-un eveniment minor concluzie pentru orice situație. Sunt și persoane care fac o catastrofalizare - adică trăiesc permanent cu imaginea unui dezastru în minte pe baza căruia anodine ca indicii ale acestor pericole majore.
Sărirea la concluzie - este un alt exemplu de model de gândire, la fel și etichetarea și personalizarea, modelul de gândire cu „ar trebui, s-ar cuveni” și descalificarea lucrurilor pozitive, etc.
Decondiționarea
Odată identificată schema cognitivă, se trece la expunerea la ce ne provoacă panică - adică decondiționarea. „Este una dintre cele mai obișnuite metode de terapie comportamentală. Ea presupune expunerea subiectului la situații și senzații panicogene”, arată dr. Radu Vrasti.
Al treilea pas este reeducarea respirației, urmat de relaxarea musculară progresivă, vizualizarea și imageria creativă. Toți acești pași, detaliați, îi găsiți în volumul „Ajută-te singur în caz de atac de panică”, scris de doctorul în medicină Radu Vrasti și publicat de editura ALL.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
