Procrastinare, femeile. Amânarea este văzută mai mult ca o trăsătură de personalitate și un semne de lene decât o predispoziție genetică. Studii anterioare susțin că există o legătură între factori biologici, psihologici și procrastinare. Rezultatele unei cercetări din 2018 au demonstrat că persoanele cu tendința de a amâna au amigdala mai mare – acea secțiune a creierului care procesează emoțiile.
Aceeași echipă de cercetare de la Universitatea Ruhr Bochum au căutat o legătură între procrastinare și genetică. Studiul a fost făcut alături de cercetători de la Universitatea Tehnică din Dresda.
Procrastinare, femeile: genele și un procent de 46%
Oamenii de știință au examinat gemeni identici și frați și au ajuns la concluzia că 46% din tendința de a procrastina s-ar datora genelor. Însă, aceștia nu au aflat care este diferența genetică specifică care ar putea duce la această trăsătură. Cercetătorul Erhan Genç de la Universitatea Ruhr Bochum, Germania, a continuat studiul și a făcut o analiză genetică a 278 de bărbați și femei sănătoși.
Cercetătorii au acordat o atenție deosebită unei gene care face o enzimă numită hidroxilază de tirozină (TH). Aceasta ajută la reglarea producției de dopamină - un mesager chimic care joacă un rol în procesele creierului, cum ar fi atenția, memoria și motivația.
Studiile anterioare au descoperit o legătură între nivelurile crescute de dopamină cu comportamentul impulsiv. "Dopamina neurotransmițătorului a fost asociată în repetate rânduri cu o flexibilitate cognitivă crescută în trecut. Acest lucru nu este fundamental rău, dar este adesea însoțit de o distractibilitate crescută", susține Erhan Genç, potrivit medicalnewstoday,
Iar capacitatea chimică de a afecta controlul cognitiv poate să afecteze dacă o persoană întârzie o sarcină sau o îndeplinește eficient.
Procrastinare, femeile: gena TH, dopamină, estrogen
În timp ce cercetătorii s-au străduit să găsească o corelație la participanții de sex masculin, lucrurile au arătat altfel în ce le privește pe reprezentantele sexului frumos. Potrivit sursei citate, femeile care au purtat o variantă a genei TH au raportat că au mai puțin control asupra acțiunilor lor și au avut mai multe șanse să amâne. Și din punct de vedere genetic a fost mai probabil să aibă niveluri mai mari de dopamină. Însă nu a fost găsit nicio asociere între descoperirile anterioare legate de amigdală și diferențele în gena TH.
Cercetătorii susțin că nu este încă posibil să afirme că variațiile genelor TH „cauzează" procrastinarea la femei, dar echipa va continua studiul. ”Relația (dintre gena TH și procrastinarea feminină) nu este încă înțeleasă pe deplin, dar hormonul sexual feminin estrogenul pare să joace un rol. Prin urmare, femeile pot fi mai sensibile la diferențele genetice ale nivelurilor de dopamină datorate estrogenului, care, la rândul său, se reflectă în comportament", apreciază cercetătorul Erhan Genç.
Un alt autor al studiului, Caroline Schlüter, a opinat că, pe viitor, vor cerceta efectul cantității de estrogen asupra genei TH și asupra procrastinării: "Acest lucru ar necesita să aruncăm o privire mai atentă la ciclul menstrual și la fluctuațiile asociate ale nivelurilor de estrogen ale participanților".
Rezultatele cercetări apar în Revista socială cognitivă și afectivă. Studiul, AICI.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
