Cercetătorii de la Universitatea "Dunărea de Jos" Galați au descoperit că peștele din Dunăre poate si mai periculos decât peștele marin și atrag atenția că în urma consumului acestui pește pot apărea intoxicații grave și chiar și probleme neurologice și oncologice.
Care este explicația și de ce peștele din Dunăre este atât de periculos?
Potrivit spuselor cercetătorilor din Galați, peştele din Dunăre poate fi periculos pentru organismul uman, pentru că apa este foarte poluată, iar consumul pe termen lung al peștelui de captură poate fi periculos din cauza acumulării de metale grele, în special mercur.
Cea mai mare concentrație de metale grele, cadmiu, nichel, mercur, se găsește în fructele de mare şi peştii care sunt pescuiţi fie din Dunăre, fie din Marea Neagră.
Aceștia spus că în cazul peştilor de crescătorie, apa trece prin nişte sisteme de filtrare inclusiv biologice, lucru care contribuie la reducerea poluanților și a prezenței metalelor grele.
"Concentrația crescută de mercur în sânge crește riscul de leziuni neurologice pe termen lung. Aceste efecte sunt mai pronunțate la copiii care sunt încă în curs de dezvoltare.
Metalele grele în general, cât și microplasticul, se acumulează treptat în organismul uman, iar efectele sunt în general pe termen mediu și lung. Pot apărea în timp și afecțiuni oncologice.
Formele severe de intoxicație cu mercur pot necesita terapie de chelare. Acesta este procesul de îndepărtare a mercurului din organe, astfel încât organismul să îl poată elimina.
Medicamentele folosite în terapia de chelare se leagă de metalele grele din sânge și apoi sunt eliminate prin urină. Terapia de chelare poate avea la rândul ei anumite riscuri și efecte secundare, așa că este important să prevenim pe cât posibil această acumulare toxică", a declarat pentru dr. Alexandru Nechifor, pentru Adevarul.
"Mercurul din părul celor care mănâncă numai peşte este de zece ori mai mare decât limita normală"
VEZI ȘI: Poți scăpa de Mercurul din sânge singur? Creierul, cel mai afectat
"Am testat 20 de persoane, iar dintre acestea trei consumă numai peşte de o bună bucată de vreme, de la un an la cinci ani. Mercurul din părul celor care mănâncă numai peşte este de zece ori mai mare decât limita normală.
Toți au mers la clinici, au făcut analize de sânge, pentru că noi testăm doar părul, atât, nu şi lichidele biologice. Aceştia au mai făcut analize, dar nu au testat mercurul. Au făcut analize pe lichide biologice, în laboratoare foarte bune, şi au descoperit că au concentrații mult peste limita normală", a explicat dr.prof. Lucian Puiu Georgescu, rectorul Universității "Dunărea de Jos" Galați.
Informația care te va face să NU-l mai mănânci niciodată: Provoacă CEAȚĂ mentală. Regula importantă când mănânci pește
"La nivel european, principala sursă de expunere la Mercur nu este vrăjitoria, ci consumul de alimente contaminate cu Mercur.
Pe primul loc, din păcate, în Europa, sunt peștele și fructele de mare.
Toată lumea mănâncă, nu avem cum să le excludem din alimentație, dar sunt niște recomandări cu privire la ce ar trebui să mâncăm ca să avem un risc mai mic să ne contaminăm. Trebuie să înțelegem că Mercurul se bioactivează, adică odată ce ajunge în apele mărilor și oceanelor, el este preluat de pești din ce în ce mai mari. Adică peștii mari îi mănâncă pe cei mici care la rândul lor s-au încărcat cu Mercur. Mercur din ape este din poluare, vapoare, accidente ecologice, pentru că sunt atât de multe, dar în principal, deversările sunt principala sursă care contribuie la acumulare de Mercur în apele mărilor și oceanelor.
Evident, și mările sunt diferit încărcate. Sunt unele din zonele asiatice, unde legislația e mult mai permisivă cu deversările decât în zona europeană. De asemenea, spunând de bioaccelerare, peștii care sunt în lanțul trofic cel mai evoluat, cei mai mari și răpitori, sunt cei mai încărcați. Și este frecvent folosită ca exemplu comparația dintre sardină și rechin.
Sardina și rechinul au o diferență de aproape 200 de ori în ceea ce privește cantitatea de Mercur pe care o are. Rechinul are mult mai mult Mercur, pentru că el mănâncă toate celelalte specii care au acumulat Mercur.
Prima regulă când alegem să mâncăm pește și fructe de mare e să vedem de unde provin și a doua e să alegem pești mici care nu sunt răpitori, pentru că aceștia sunt mai puțin încărcați, comparativ cu cei mari", spune medicul Radu Țincu.
Peștele din acvacultură, bun sau rău?
VEZI ȘI: Dieta cu ton, toxică. Te slăbește de grăsime, dar te umple de Mercur
"Au alte probleme, pentru că acolo e supraaglomerare, îi cresc aglomerați și trebuie să folosească anumite tratamente ca ei să nu se îmbolnăvească. Și e posibil să fie încărcați cu anumite antibiotice sau alte substanțe antiseptice.
Dar, dacă mă întrebi, mai bine mâncăm o săptămână păstrăv de acvacultură și altă săptămână un pește de mare, de dimensiuni mici.
Sunt astfel de încărcări, dar nu trebuie să devenim extrem de agitați cu această problemă. Important e să știm că există această problemă, că există riscul, important e să ne verificăm la un interval de timp nivelul de Mercur din sânge și să știm că există posibilitatea să-l eliminăm și odată cu el, toate riscurile de toxicitate scad", a conchis medicul Radu Țincu.
Produse care mai conțin Mercur
- pește
- fructe de mare
- e prezent în pesticide, în fructe și legume
- cosmetice cu coloranți. Cosmetice închise la culoare
- condimente din India sau zone asiatice
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
