Papa Francisc, primul lider latino-american al Bisericii Romano-Catolice, a murit, a anunțat Vaticanul luni într-o declarație video, punând capăt unei domnii adesea turbulente, marcată de diviziuni și tensiuni, în timp ce încerca să revizuiască instituția, scrie Reuters.
El avea 88 de ani și suferise de diverse afecțiuni în cei 12 ani de papalitate.
Ce a făcut Papa Francisc
Papa Francisc a schimbat fața papalității moderne mai mult decât oricare dintre predecesorii săi, renunțând la fastul și privilegiile funcției, însă încercările sale de a face Biserica Catolică mai incluzivă și mai puțin judecătoare l-au transformat într-un inamic al conservatorilor nostalgici după tradițiile trecutului.
Vaticanul a anunțat luni, printr-o declarație video, că a murit.
Francisc a preluat conducerea unei Biserici profund divizate, după demisia predecesorului său, Benedict al XVI-lea, în 2013. Falia dintre conservatori și progresiști s-a adâncit după alegerea lui Francisc, un argentinian, primul papă non-european din ultimii 1300 de ani.
Polarizarea a fost cea mai acută în Statele Unite, unde catolicismul conservator s-a împletit adesea cu politica de dreapta bine finanțată și cu canalele media aferente.
Timp de aproape un deceniu, până la moartea lui Benedict în 2022, au existat doi bărbați îmbrăcați în alb în Vatican, ceea ce a generat confuzie printre credincioși și a dus la apeluri pentru stabilirea unor norme scrise privind rolul papilor retrași.
Animozitatea conservatoare față de papă a ieșit la iveală în ianuarie 2023, când s-a aflat că defunctul cardinal australian George Pell, o figură centrală a curentului conservator și aliat al lui Benedict, fusese autorul unui memoriu anonim din 2022 care condamna pontificatul lui Francisc ca fiind o „catastrofă”.
Acest memoriu a devenit un fel de manifest conservator, descriind calitățile pe care conservatorii și le doresc de la viitorul papă.
Francisc a numit aproape 80% dintre cardinalii electori care vor alege următorul papă, ceea ce sporește, dar nu garantează, șansele ca succesorul său să continue politicile progresiste. Unii experți din Vatican anticipează un succesor mai moderat, mai puțin diviziv.
Sub conducerea sa, o nouă constituție a Vaticanului a permis oricărui laic botezat, inclusiv femeilor, să conducă majoritatea departamentelor din administrația centrală a Bisericii Catolice.
A numit mai multe femei în funcții înalte în Vatican decât oricare alt papă anterior, însă nu atât de multe pe cât ar fi dorit progresiștii.
Francisc avea 76 de ani când a fost ales papă, iar sănătatea i-a fost, în general, bună în mare parte a pontificatului. S-a recuperat bine după o intervenție chirurgicală intestinală în 2021, dar un an mai târziu o problemă persistentă la genunchi l-a încetinit. Nu era pasionat de exerciții fizice, iar utilizarea unui scaun cu rotile și a unui baston a dus la o creștere vizibilă în greutate.
Incapacitatea sa de a ajuta la oprirea războiului din Ucraina a fost o mare dezamăgire. De la invazia Rusiei în februarie 2022, a făcut apeluri pentru pace la aproape fiecare apariție publică, de cel puțin două ori pe săptămână.
Conflictul a dus relațiile dintre Vatican și Biserica Ortodoxă Rusă la un minim istoric în 2022, când Francisc a spus că Patriarhul Kirill, care susținea conflictul, nu ar trebui să se comporte ca „băiatul de altar al lui Putin”.
A făcut apeluri frecvente pentru eliberarea ostaticilor capturați de militanții Hamas, dar și-a intensificat criticile față de campania militară a Israelului în Gaza, înaintea acordului de încetare a focului din ianuarie 2025, în războiul Israel-Hamas declanșat în octombrie 2023.
ASALTAT DE CONSERVATORI
Conservatorii au fost nemulțumiți de papă încă de la început, din cauza stilului său informal, a respingerii fastului și a deciziei de a permite femeilor și musulmanilor să participe la ritualul de Joia Mare, anterior rezervat doar bărbaților catolici.
I-au respins apelurile pentru o Biserică mai primitoare cu persoanele LGBT, aprobarea binecuvântărilor condiționate pentru cuplurile de același sex în decembrie 2023 și reprimările repetate ale utilizării liturghiei tradiționale în latină. El a spus că conservatorii „s-au făcut pe ei înșiși autoreferențiali” și vor să închidă catolicismul într-o „armură”.
Gurii lor spirituali erau Pell și cardinalul american Raymond Leo Burke, care a comparat odată Biserica sub Francisc cu „o corabie fără cârmă”.
În 2016 și 2023, Burke și alți câțiva cardinali au lansat provocări publice numite „Dubia” (îndoieli), acuzându-l pe Francisc că semăna confuzie în teme morale, amenințând chiar cu o „corectare” publică.
Au participat la conferințe unde unii vorbitori îl numeau deschis pe Francisc „precursorul Antihristului”.
„Nu simt că ar trebui să-i judec,” a spus papa pentru Reuters în 2018. „Mă rog Domnului să le liniștească inimile. Și pe a mea.”
Însă, la un an după moartea lui Benedict, Francisc și-a pierdut răbdarea cu liderii conservatori, retrăgându-i lui Burke privilegiile vaticane, inclusiv apartamentul subvenționat și salariul.
Această pedeapsă a venit la câteva zile după ce l-a demis pe episcopul Joseph E. Strickland din Tyler, Texas, un alt critic feroce din rândul conservatorilor americani, după ce acesta a refuzat să demisioneze în urma unei anchete a Vaticanului.
Conservatorii au fost tulburați și de decizia sa de a declara pedeapsa capitală inadmisibilă în toate cazurile, de atacurile sale frecvente asupra industriei de armament și de apelurile sale pentru abolirea armelor nucleare.
Pe de altă parte, progresiștii au fost profund dezamăgiți în 2020, când Francisc a respins propunerea de a permite hirotonirea unor bărbați căsătoriți în zone izolate, precum Amazonul.
SCANDALURI DE ABUZ SEXUAL
Pontificatul lui Francisc a fost marcat și de eforturile sale de a reda credibilitatea unei Biserici zguduite din temelii de scandalurile de abuz sexual comise de membri ai clerului, chiar dacă marea majoritate a crimelor au avut loc înainte de alegerea sa.
Francisc a convocat aproape 200 de lideri ai Bisericii la un summit în februarie 2019 privind abuzul sexual asupra copiilor comis de clerici, a emis un decret istoric care face episcopii direct responsabili pentru abuzuri sau pentru mușamalizarea acestora și a abolit „secretul pontifical” în cazurile de abuz. Grupurile de victime au declarat că aceste măsuri au fost prea puține, prea târziu.
Criza COVID-19 l-a forțat să anuleze toate călătoriile din 2020 și să țină audiențele generale în format virtual, lipsindu-l de contactul cu oamenii, de care se hrănea spiritual.
Însă a spus că pandemia oferă o șansă pentru o mare resetare, pentru a reduce decalajul dintre țările bogate și cele sărace. „Putem ieși din această pandemie mai buni decât eram sau mai răi,” spunea adesea. A criticat „naționalismul vaccinurilor”, afirmând că țările sărace ar trebui să aibă prioritate.
Pe 27 martie 2020, când lumea întreagă era în diverse forme de izolare și bilanțul deceselor creștea vertiginos, el a ținut o slujbă dramatică și solitară de rugăciune în Piața Sf. Petru, îndemnând pe toată lumea să vadă criza ca pe un test al solidarității și o reamintire a valorilor fundamentale.
Francisc a inițiat reforme pentru a curăța Curia – administrația centrală rigidă a Bisericii Catolice – considerată responsabilă pentru multe dintre greșelile și scandalurile care au afectat pontificatul de opt ani al Papei Benedict.
În ciuda unor îmbunătățiri considerabile față de pontificatele anterioare, scandalurile financiare au continuat să bântuie Vaticanul în timpul pontificatului lui Francisc.
În 2020, a luat măsuri drastice, concediindu-l pe cardinalul italian Angelo Becciu, acuzat de deturnare de fonduri și nepotism și implicat într-un scandal legat de achiziționarea de către Vatican a unei clădiri de lux în Londra. Becciu a negat orice abatere.
Pe 3 iulie 2021, Becciu s-a aflat printre cei 10 trimiși în judecată în Vatican, fiind acuzați de infracțiuni financiare precum delapidare, spălare de bani, fraudă, extorcare și abuz de putere. În decembrie 2023, Becciu a fost găsit vinovat pentru mai multe capete de acuzare, inclusiv delapidare și fraudă, și a fost condamnat la cinci ani și jumătate de închisoare. El și ceilalți condamnați sunt liberi în așteptarea apelului.
Francisc a dus dialogul Bisericii Catolice cu Islamul la noi cote în 2019, devenind primul papă care a vizitat Peninsula Arabică, dar conservatorii l-au atacat numindu-l „eretic” pentru semnarea unui document comun privind fraternitatea interreligioasă împreună cu lideri musulmani.
O vizită în Irak în martie 2021 – prima din istorie a unui papă – a avut ca scop consolidarea relațiilor cu Islamul și cinstirea creștinilor ale căror comunități de două milenii au fost devastate de războaie și de Statul Islamic.
DE LA BUENOS AIRES LA VATICAN
Jorge Mario Bergoglio s-a născut pe 17 decembrie 1936 într-o familie de imigranți italieni stabiliți în Buenos Aires.
A urmat un liceu tehnic și a lucrat o perioadă ca tehnician chimist într-un laborator alimentar. După ce a decis să devină preot, a studiat la seminarul diecezan și în 1958 a intrat în Ordinul Iezuit.
În acea perioadă, la vârsta de 21 de ani, a făcut o pneumonie și a fost nevoie să i se extirpe partea superioară a unui plămân din cauza unor chisturi.
În timpul seminarului, vocația i-a fost pusă la încercare după ce a fost „fermecat” de o tânără întâlnită la o nuntă în familie. Totuși, și-a urmat planurile, iar după studii în Argentina, Spania și Chile, a fost hirotonit ca preot iezuit în 1969, ajungând rapid liderul ordinului în Argentina.
Aceasta s-a întâmplat în timpul dictaturii militare din 1976-1983, perioadă în care până la 30.000 de presupusi opozanți de stânga au fost răpiți și uciși.
Vaticanul a negat acuzațiile unor critici din Argentina conform cărora Francisc ar fi tăcut în fața abuzurilor asupra drepturilor omului sau că nu ar fi protejat doi preoți care s-au opus dictaturii.
Ca arhiepiscop al Buenos Aires între 2001-2013, s-a confruntat adesea cu guvernul argentinian, cerând mai multă atenție pentru nevoile sociale.
UN ÎNCEPUT SIMPLU
Francisc a cucerit inimile a milioane de oameni prin simplitatea sa, în momentul în care a rostit primele sale cuvinte ca papă, pe 13 martie 2013.
„Frați și surori, bună seara,” au fost primele sale cuvinte de pe balconul Bazilicii Sf. Petru, renunțând la salutul tradițional „Lăudat fie Isus Cristos!”.
Primul papă din America Latină și primul iezuit care a ocupat această funcție, Francisc a fost și primul, în șase secole, care a preluat conducerea Bisericii după demisia unui papă.
A ales numele Francisc în onoarea Sfântului Francisc din Assisi, asociat cu pacea, grija față de săraci și respectul pentru mediu.
La acea primă apariție, noul papă a refuzat să poarte „mozzetta”, mantia roșie cu blană, și nu a purtat o cruce de aur, ci a păstrat crucea simplă, placată cu argint, pe care o purta ca arhiepiscop de Buenos Aires.
De asemenea, a renunțat la „pantofii roșii ai pescarului” folosiți de predecesorii săi. A păstrat pantofii negri simpli și ceasurile sale din plastic de 20 de dolari, unele fiind donate pentru a fi licitate în scopuri caritabile.
În prima sa întâlnire cu jurnaliștii, la trei zile după alegere, Francisc a spus: „Cât de mult mi-aș dori o Biserică săracă și pentru cei săraci.”
TRĂIRE MODESTĂ
În micul stat Vatican, unde unii cardinali trăiau ca niște prinți în apartamente decorate cu fresce, Francisc a renunțat la apartamentele spațioase papale din Palatul Apostolic și nu s-a mutat niciodată din hotelul Vaticanului unde el și ceilalți cardinali care au participat la conclavul din 2013 fuseseră cazați în camere simple.
Reședința Santa Marta, o clădire modernă cu o sală de mese comună, a devenit centrul nervos al Bisericii Romano-Catolice, care numără peste 1,3 miliarde de membri.
„(Decizia de a rămâne la Santa Marta) mi-a salvat viața,” a spus el într-un interviu pentru Reuters în 2018, explicând că apartamentele folosite de predecesorii săi erau ca o „pâlnie” ce izola locatarii.
Limuzina papală blindată a fost trimisă la Muzeele Vaticanului, iar Francisc a început să circule prin Roma într-un Ford Focus albastru, fără dotări de securitate.
Prima sa călătorie în afara Romei a fost pe mica insulă italiană Lampedusa, pentru a aduce un omagiu miilor de migranți care s-au înecat în Marea Mediterană încercând să ajungă în Europa pentru o viață mai bună.
„În această lume globalizată am căzut în globalizarea indiferenței. Ne-am obișnuit cu suferința celorlalți. Nu ne privește. Nu ne interesează. Nu e treaba noastră,” a spus el.
UN AN TERIBIL
Anul 2018 a fost „annus horribilis” pentru Francisc – în principal din cauza crizei persistente legate de abuzurile sexuale din Biserică.
Totul a început cu o călătorie în Chile, în ianuarie, unde la început a apărat cu fermitate un episcop acuzat că a mușamalizat cazuri de abuz sexual, spunând iritat jurnaliștilor că „nu există nici măcar o dovadă împotriva lui”.
Comentariile sale au fost larg criticate de victime, susținătorii acestora și în editoriale de ziar din întreaga Americă Latină.
Chiar și cardinalul Sean O’Malley din Boston, consilier papal cheie, s-a distanțat, spunând că papa a provocat „multă durere”. Francisc și-a cerut apoi scuze, spunând că alegerea cuvintelor și tonul vocii sale au „rănit mulți oameni”.
Imediat după întoarcerea sa, a trimis în Chile principalul anchetator al Bisericii pentru cazuri de abuz sexual.
Raportul rezultat, întocmit de arhiepiscopul Charles Scicluna din Malta, a acuzat episcopii chilieni de „neglijență gravă” timp de decenii în investigarea acuzațiilor și a afirmat că probele infracțiunilor sexuale au fost distruse.
În mai, toți cei 34 de episcopi ai Chilei și-au oferit demisia în bloc. Papa a acceptat șapte dintre demisii în lunile următoare. Ulterior, i-a exclus din cler pe ceilalți doi episcopi implicați și pe preotul aflat în centrul scandalului.
Theodore McCarrick, fostul arhiepiscop al Washingtonului, a renunțat la titlul de cardinal în iulie, în urma acuzațiilor de comportament sexual inadecvat. În august, Biserica Catolică din SUA a fost zguduită de un raport al unui mare juriu din Pennsylvania, care detalia 70 de ani de abuzuri.
„Cu rușine și pocăință, recunoaștem ca comunitate eclezială că nu am fost acolo unde ar fi trebuit să fim, că nu am acționat la timp, conștienți de amploarea și gravitatea daunelor provocate atâtor vieți. Nu am arătat grijă pentru cei mici; i-am abandonat,” a scris Francisc într-o scrisoare către toți catolicii, pe 20 august 2018.
Chiar și așa, subiectul abuzurilor sexuale a dominat vizita sa în Irlanda din august 2018, ocazie cu care un arhiepiscop conservator italian a profitat de prezența presei pentru a lansa un atac fără precedent, cerând demisia papei din cauza cazului McCarrick.
Francisc l-a exclus din cler pe McCarrick în februarie 2019, devenind cel mai cunoscut oficial al Bisericii exclus din preoție în vremurile moderne.
Un raport instituțional despre McCarrick din 2020 a arătat că cei doi predecesori ai lui Francisc, Ioan Paul al II-lea și Benedict al XVI-lea, cunoșteau zvonurile despre comportamentul său, dar tot l-au promovat sau nu l-au sancționat.
PRESTIGIU MONDIAL
Francisc s-a bucurat de un prestigiu internațional considerabil, atât pentru apelurile sale la justiție socială, cât și pentru inițiativele politice îndrăznețe.
A efectuat peste 45 de călătorii internaționale, inclusiv primele vizite ale unui papă în Irak, Emiratele Arabe Unite, Myanmar, Macedonia de Nord, Bahrain și Mongolia.
În 2014, contacte secrete mediate de Vatican au dus la o apropiere între Statele Unite și Cuba, după ani de ostilitate.
În 2018, a condus Vaticanul spre un acord istoric privind numirea episcopilor în China, acord criticat de conservatori ca fiind o cedare a Bisericii în fața guvernului comunist de la Beijing.
Sub conducerea sa, Vaticanul a colaborat cu Națiunile Unite pentru organizarea de conferințe internaționale privind schimbările climatice, iar în iunie 2015 a emis o enciclică în care cerea „acțiune imediată” pentru salvarea planetei.
În interviul din 2018 cu Reuters, a spus că decizia președintelui american de atunci, Donald Trump, de a retrage SUA din Acordul de la Paris privind clima l-a durut „pentru că este în joc viitorul omenirii”. Papa și Trump au avut poziții opuse pe mai multe teme, în special imigrația.
De-a lungul pontificatului său, Francisc a susținut drepturile refugiaților și a criticat țările care refuzau migranți.
A vizitat insula grecească Lesbos și a adus cu avionul său în Italia o duzină de refugiați, cerând instituțiilor Bisericii să combată traficul de persoane și sclavia modernă.
A ordonat brațului său caritabil să ajute oamenii fără adăpost din jurul Vaticanului, deschizând un adăpost și un spațiu unde aceștia se puteau spăla, tunde și consulta cu podologi. Le-a oferit o vizită privată în Capela Sixtină.
Într-o vizită în Sicilia, în 2018, a făcut apel către „frații și surorile mafiei” să se pocăiască, spunând că insula are nevoie de „bărbați și femei ai iubirii, nu bărbați și femei ‘de onoare’”, făcând referire la termenul folosit de mafioți pentru ei înșiși.
După un val de atacuri ale militanților islamiști în Franța, în 2015–2016, inclusiv uciderea unui preot în vârstă în timpul slujbei, papa a cerut ca toate religiile să declare că uciderea în numele lui Dumnezeu este „satanică”.
EFECTUL FRANCISC
Deși stilul său nu a fost pe placul tuturor membrilor ierarhiei Bisericii — unii fiind obișnuiți cu luxul conacelor și palatelor somptuoase — „efectul Francisc” a început treptat să se facă simțit în rândurile clerului.
Dorința lui de a se conecta cu oamenii s-a extins și la apelurile telefonice. A devenit cunoscut drept „papa apelurilor neașteptate”, pentru că obișnuia să sune oameni fără să anunțe, de obicei după ce îi scriau despre o problemă sau dacă auzise că au trecut printr-o tragedie.
„Alo, sunt Francisc,” erau cuvintele pe care oamenii le auzeau uimiți la capătul celălalt al firului. „Chiar sunt Papa Francisc.”
A promovat și o relație mai deschisă cu jurnaliștii. Într-un dialog relaxat, pe drumul de întoarcere din Brazilia în 2013, papa, răspunzând la o întrebare despre preoții homosexuali, a dat un răspuns care a făcut înconjurul lumii:
„Dacă o persoană este gay și îl caută pe Dumnezeu și are bunăvoință, cine sunt eu să o judec?”
Comentariul nu a schimbat doctrina Bisericii, care consideră actele homosexuale păcătoase, dar a devenit un simbol al preferinței sale pentru milă în locul condamnării.
O BISERICĂ PENTRU SĂRACI
Încă de la început, Francisc a transmis semnale clare preoților și episcopilor despre tipul de Biserică pe care și-o dorea.
A spus că nu este loc pentru „carieriști sau parveniți” în rândul clerului, le-a spus cardinalilor că nu ar trebui să trăiască „ca niște prinți” și a afirmat că Biserica nu ar trebui să „discece teologia” în saloane luxoase cât timp există oameni săraci chiar după colț.
„Dacă investițiile în bănci scad, e o tragedie și oamenii spun «ce ne facem?», dar dacă mor oameni de foame, nu au ce mânca sau suferă de boli, asta nu contează. Aceasta este criza noastră astăzi. O Biserică săracă și pentru cei săraci trebuie să lupte împotriva acestei mentalități,” a spus el la începutul pontificatului său.
Chiar și ca papă, Francisc a rămas un suporter pasionat al echipei de fotbal San Lorenzo din Buenos Aires.
În interviul din 2018 cu Reuters, Francisc a spus că nu îi lipsește Argentina. „Îmi lipsește doar strada. Sunt un "callejero" (un om al străzii). Mi-aș dori cu adevărat să pot face asta din nou, dar acum nu mai pot.”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
