Deși nu vorbesc aceeași limbă, modul de gândire al oamenilir și al maimuțelor este mult mai asemănător decțt s-ar crede, potrivit unor noi cercetări ale UC Berkeley, Universitatea Harvard și Universitatea Carnegie Mellon.
În experimentele efectuate pe 100 de participanți la studii pe grupe diferite de vârstă, culturi și specii, cercetătorii au descoperit că persoanele indigene de Tsimane din pădurea tropicală a Amazoniei, adulții și preșcolarii americani și maimuțele macaci arată toate, în diferite grade, o preferință pentru „recursiune”, un proces cognitiv de aranjare a cuvintelor, frazelor sau simbolurilor într-un mod care ajută la transmiterea comenzilor, sentimentelor și ideilor complexe.
Cercetătorii care au publicat concluziile în revista Science Advances spun că acestea aruncă o nouă lumină asupra înțelegerii noastre despre evoluția limbajului.
„Pentru prima dată avem dovezi empirice puternice despre tiparele de gândire care ajung în mod natural probabil la toți oamenii și, într-o măsură mai mică, primate non-umane”, a declarat co-autorul studiului Steven Piantadosi, un profesor asistent de psihologie din UC Berkeley .
Într-adevăr, maimuțele s-au dovedit a fi mult mai bune în teste decât au prevăzut cercetătorii. „Datele noastre sugerează că, cu o pregătire suficientă, maimuțele pot învăța să reprezinte un proces recursiv, ceea ce înseamnă că această abilitate s-ar putea să nu fie chiar atât de „unică” pe cât se crede în mod obișnuit”, a spus Sam Cheyette, student doctorand în laboratorul Piantadosi și coautor al studiului.
Rezultate surpriză
Frazele recursive din cadrul propizițiilor (fraze intercalate) sunt cruciale pentru sintaxa și semantica în limbajul uman. Un exemplu simplu este o rimă britanică care vorbește despre „câinele care îngrijora pisica care a ucis șobolanul care a mâncat malțul care se afla în casa pe care a construit-o Jack”.
Cercetătorii au testat abilitățile recursive ale 10 adulți din SUA, 50 de preșcolari, 37 de membri ai Tsimane și trei maimuțe masculine macac.
În primul rând, toți participanții au fost instruiți să memoreze diferite secvențe de simboluri într-o anumită ordine. În mod specific, au învățat secvențe precum {()} sau {[]}, care sunt analoge unor structuri lingvistice intercalate.
Participanții din S.U.A. și maimuțele au folosit un monitor mare cu ecran tactil pentru a memora secvențele. Au auzit un ding dacă au primit un simbol în locul potrivit, un sunet dacă au greșit și un timon dacă întreaga secvență a fost corectă. Maimuțele au primit gustări sau suc ca feedback pozitiv.
Între timp, participanții Tsimane, care sunt mai puțin obișnuiți să interacționeze cu calculatoarele, au fost testați cu fișe de index pe hârtie și au primit feedback verbal.
În continuare, toți participanții au fost rugați să plaseze, în ordinea corectă, patru imagini din diferite grupări afișate în ordine aleatorie pe ecran.
„În diferite grade, participanții și-au aranjat toate listele noi în structuri recursive, ceea ce este remarcabil, având în vedere că adulții „tsimane”, copiii preșcolari și maimuțele, care nu au matematică formală și instruire în lectură, nu au fost niciodată expuși la astfel de stimuli înainte de testare”, a observat studiul.
„Aceste rezultate sunt convergente cu descoperirile recente potrivit cărora maimuțele pot învăța alte tipuri de structuri găsite în gramatica umană”, a spus Piantadosi.
Autorul principal al studiului este Jessica Cantlon la Universitatea Carnegie Mellon din Pittsburgh, Pennsylvania.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
