Cercetătorii de la Proiectul RIKEN Guardian Robot din Japonia au creat un copil-android pe nume Nikola, care transmite cu succes șase emoții de bază. Noul studiu, publicat în Frontiers in Psychology (link direct studiu), a testat cât de bine puteau oamenii să identifice șase expresii faciale - fericire, tristețe, frică, furie, surpriză și dezgust - care au fost generate de mișcarea „mușchilor” pe fața lui Nikola. Este prima dată când calitatea emoției exprimate de un android a fost testată și verificată pentru aceste șase emoții.
Rosie, servitoarea-robot, era considerată ficțiune științifico-fantastică atunci când a debutat în desenul animat The Jetsons, în urmă cu peste 50 de ani. Deși realitatea robotului care ajută este în prezent mai mult știință și mai puțin ficțiune, există încă multe provocări care trebuie îndeplinite pentru ca a pune în practică acest vis, inclusiv capacitatea de a detecta și exprima emoțiile. Studiul recent condus de Wataru Sato de la RIKEN Guardian Robot Project s-a concentrat pe construirea unui robot umanoid, sau android, care își poate folosi fața pentru a exprima o varietate de emoții. Rezultatul este Nikola, un cap de android care arată ca un băiat fără păr.
În interiorul feței lui Nikola se află 29 de actuatoare pneumatice, niște dispozitive care controlează mișcările mușchilor artificiali. Alte 6 actuatoare controlează mișcările capului și ale globilor oculari. Actuatoarele pneumatice sunt controlate de presiunea aerului, ceea ce face ca mișcările să fie silențioase și line. Echipa a plasat actuatoarele pe baza Sistemului de codificare a acțiunii faciale (FACS), care a fost utilizat pe scară largă pentru a studia expresiile faciale. Cercetările anterioare au identificat numeroase unități de acțiune facială - cum ar fi „ridicarea obrajilor” și „încrețirea buzelor” - care cuprind emoții tipice, cum ar fi fericirea sau dezgustul, iar cercetătorii au încorporat aceste unități de acțiune în designul lui Nikola.
Emoțiile de pe fața lui pot fi identificate
De obicei, studiile asupra emoțiilor, în special modul în care oamenii reacționează la emoții, au o problemă: este dificil să faci un experiment controlat corespunzător cu oameni care interacționează direct, dar, în același timp, să te uiți la fotografii sau videoclipuri cu oameni este mai puțin firesc, iar reacțiile nu sunt aceleași. „Speranța noastră este că, cu androizi precum Nikola, putem să ne luăm pâinea de la gură și să o mâncăm noi”, spune Sato. „Putem controla fiecare aspect al comportamentului lui Nikola și, în același timp, să studiem interacțiunile în direct. Primul pas a fost să vedem dacă expresiile faciale ale lui Nikola erau de înțeles”.
O persoană certificată în scoring FACS a fost capabilă să identifice fiecare unitate de acțiune facială, ceea ce indică faptul că mișcările faciale ale lui Nikola seamănă cu exactitate cu cele ale unui om adevărat. Un al doilea test a arătat că oamenii obișnuiți puteau recunoaște cele șase emoții mimate de prototip - fericire, tristețe, frică, furie, surpriză și dezgust - pe fața lui Nikola, deși cu precizie diferită. Acest lucru se datorează faptului că pielea de silicon a lui Nikola este mai puțin elastică decât pielea umană reală și nu poate forma foarte bine ridurile de expresie. Astfel, emoții precum dezgustul au fost mai greu de identificat deoarece unitatea de acțiune pentru strâmbarea din nas nu a putut fi inclusă.
„Pe termen scurt, androizi precum Nikola pot fi instrumente importante de cercetare pentru psihologia socială sau chiar pentru neuroștiința socială”, spune Sato. „În comparație cu subiecții umani, androizii sunt buni în a controla comportamentele și pot facilita investigarea empirică riguroasă a interacțiunilor sociale umane.”
De exemplu, cercetătorii au cerut oamenilor incluși în studiu să evalueze naturalețea emoțiilor lui Nikola, deoarece viteza mișcărilor feței lui era controlată sistematic. Cercetătorii au descoperit că viteza cea mai naturală a fost mai lentă pentru unele emoții, cum ar fi tristețea, decât pentru altele, cum ar fi surpriza.
Deși Nikola încă nu are un corp, scopul final al Proiectului Robot Gardian este de a construi un android care să-i ajute pe oameni, în special pe cei care au o nevoie fizică și care ar putea trăi singuri. „Androizii care pot comunica emoțional cu noi vor fi folositori într-o gamă largă de situații din viața reală, cum ar fi îngrijirea persoanelor în vârstă și pot promova bunăstarea umană”, spune Sato.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
