În „farmacia” stupului găseşti leac pentru aproape toate bolile. Pe lângă proprietăţile fără egal ale mierii de toate felurile, şi polenul este o sursă naturală de antioxidanţi care tratează, printre altele, anxietatea şi afecţiunile prostatei. Conţine vitamine, minerale, proteine, glucoză şi fructoză, întăreşte organismul, previne oboseala şi stimulează pofta de mâncare. Pe acelaşi podium se află şi propolisul, cunoscut pentru acţiunile antimicrobiene, anestezice, antiinflamatoare şi antitumorale care ajută în afecţiuni hepatice, cardiovasculare, gastro-intestinale, stomatologice şi chiar oncologice. Dă rezultate foarte bune şi în problemele cu glanda tiroidă, reglează sistemul hormonal şi întăreşte imunitatea. În plus, propolisul este un antibiotic natural la fel de eficient ca medicamentele de sinteză. Păstura,un derivat al polenului, fermentat natural, este considerată „pâinea albinelor” şi are şi ea proprietăţi nutritive puternice, mult mai uşor asimilabile de către organism. Veninul de albine, o altă minune pentru sănătate, se administrează injectabil, creşte imunitatea organismului, reface placa de mielină la nivelul sistemului nervos şi are acţiuni antiinflamatorii.
Din atâtea feluri de miere, ce alegem?
Pe piață există mai multe tipuri de miere care au valori terapeutice și nutriționale diferite. De aceea, este bine de știut calitățile fiecărui tip de miere, pentru a o folosi corect în alimentație sau, după caz, în tratamente naturiste.
Mierea de salcâm este cea cunoscută dinte toate. Are o aromă plăcută, care nu alterează gustul alimentelor în care e pusă. Datorită conţinului ridicat de fructoză, e un bun laxativ, e antifebrilă iar aplicată extern, vindecă răni şi arsuri. E recomandată copiilor, femeilor însărcinate şi persoanelor aflate în convalescenţă.
Mierea polifloră este foarte valoroasă pentru că păstrează proprietăţile tuturor florilor din care a fost obţinută. Poate conţine principii amare pentru afecţiuni hepato-biliare, sau diuretice, sau bune pentru digestie.
Mierea de pădure (cea brună, de mană) e singura miere care nu e produsă din nectarul florilor, ci din seva frunzelor şi a lăstarilor tineri din păduri. Este mult mai bogată în săruri minerale decât mierea de flori.
Aşa cum ceaiul de tei e calmant, sedativ, şi mierea de tei păstrează aceleaşi proprietăţi liniştitoare. E recomandată în afecţiuni ale sistemului nervos, dar şi respiratorii.
Mierea de rapiţă e şi ea ideală în afecţiuni respiratorii, în plus, e tartinabilă şi foarte bună la gust. Poate fi folosită ca adjuvant în tratarea osteoporozei.
Mierea de cimbru, de lavandă sau de pin e foarte bună în răceli, ajutând la recuperarea vocii afectate de laringite, faringite.
Mierea de coriandru are o aromă deosebită şi e utilă pentru trararea ulcerului sau a gastritei hiperacide. În acelaşi timp, protejează ficatul şi uşurează digestia.
Citeşte şi: Cele mai tari 7 antibiotice NATURALE pe care le ai în casă: sunt puternice și n-au reacții adverse
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
