Raoul Saggini, medic chirurg ortoped, profesor universitar titular la Universitatea E-Campus din Novedrate Italia-Elvetia, ne-a vorbit despre un sistem inovator de reabilitare care folosește microgravitația pentru a trata diverse afecțiuni ale sistemului locomotor.
Acest sistem constă într-o mașină computerizată care elimină temporar gravitația, permițând pacienților să facă exerciții într-un mediu apropiat de cel al spațiului cosmic.
Pentru a realiza microgravitația, pacienții sunt plasați într-un dispozitiv care înlătură gravitația și îi permite să facă exerciții într-o poziție aliniată.
Acest lucru permite întinderea și relaxarea structurilor musculare și osoase, îmbunătățind alinierea și funcționarea corpului.
După ce subiectul iese din aparat, este necesară o perioadă de reantrenare pentru a se readapta la gravitația normală.
Mașina poate fi utilizată pentru o varietate de afecțiuni, inclusiv herniile de disc, artroza și problemele legate de coloana vertebrală și articulații.
Sistemul a fost testat și utilizat pe mii de pacienți din întreaga lume, cu rezultate promițătoare în tratarea durerilor și îmbunătățirea funcției motorii.
Procesul de reabilitare presupune o serie de sesiuni în care pacientul este supus microgravitației, urmând mai apoi exerciții fizice și o perioadă de reantrenare.
Mașina poate fi operată de fizioterapeuți sub supravegherea unui medic și a fost aprobată de comunitatea științifică pentru eficacitatea sa în tratarea diferitelor afecțiuni locomotorii.
Raoul Saggini, interviu pentru DC Medical
Raoul Saggini: Microgravitația se realizează în apă, pe pământ sau în aer. Pentru a realiza microgravitația în apă, se ia omul, se pune în apă și i se fac exerciții. Apoi omul iese din apă și cineva spune "a făcut microgravitație". Nu, pentru că atunci când subiectul iese din apă, acesta experimentează ceea ce se numește "șocul gravitațional", adică revine în dimensiunea gravitațională cu forțele de gravitație și externe care îl comprimă. Deci, îmbunătățirea pe care a avut-o în apă nu o păstrează și în exterior.
Această mașină ia omul, îi înlătură gravitația, îl aliniază, îi face ce trebuie să facă. Apoi omul merge timp de jumătate de oră, așa cum merge în apă, când iese din apă.
Omul suferă șocul gravitațional. Când se termină terapia, omul nu mai suferă șocul gravitațional. De ce? Pentru că există tehnici precise pentru a reobișnui și reantrena subiectul la gravitație.
Val Vâlcu: Este un sistem computerizat?
Raoul Saggini: Da. Această mașină provine de la o organizație spațială. Nicio altă mașină în lumea asta nu o oferă o organizație spațială. De ce? Pentru că această mașină, acest concept al ridicării omului a fost folosit în anii 2000 pentru paraplegici. Paraplegicul este ridicat și apoi i se aplică un dispozitiv mecanic la membrele inferioare pentru a-l face să meargă. Dar este un mers forțat, nu este un mers echilibrat, acest instrument vizează crearea unei organizări spațiale, motorii, armonice.
Omul este un sistem de simetrie și acest sistem face asta. Celelalte sisteme nu fac asta pentru că nu știu să facă, pentru că nu s-au născut pentru asta, dar mai ales pentru că există o cunoaștere în identificarea spațială a omului pe care nu o au. Există senzori, dar sunt senzori spațiali. Omul este un sistem receptor. Și are receptori care sunt cutanate și apoi subarticulare, aceste sisteme trimit un semnal la corp și corpul începe să transmită ceea ce este, primește și procesează la nivel cortical, așa funcționează și în boala Parkinson.
Când am realizat acest lucru, care este publicat într-o revistă importantă, am observat folosind sisteme avansate de rezonanță magnetică nucleară că exista o activare a nucleilor bazali.
Val Vâlcu: Trebuie făcut un RMN înainte?
Raoul Saggini: Avem o analiză posturală computerizată care îndepărtează nevoia de o radiografie în multe cazuri. Face mai multe poze ale pacientului într-o poziție fixă.
Val Vâlcu: Câte kilograme poate suporta mașina?
Raoul Saggini: 120 kg pentru persoana cu o înălțime pana la 2.10m.
Tehnicile de reabilitare sunt tehnici care pot fi alternative la intervenție, la chirurgie, atunci când aceasta nu este absolut necesară.
Val Vâlcu: Când nucleul pulpos este rupt cum se intervine?
Raoul Saggini: Se intervine când există o fractură, când există o leziune a sistemului care nu poate fi reparată decât printr-o abordare chirurgicală.
Val Vâlcu: Cum se intervine dacă discul intervertebral este rupt?
Raoul Saggini: Atunci când leziunea discului intervertebral este chirurgicală, doar atunci când există o leziune a structurilor nervoase periferice cu un deficit senzitiv și motor. În acest moment, chirurgia are prioritate.
Dar dacă leziunea vertebrală este o leziune care nu determină un deficit al membrelor inferioare, un deficit semnificativ al poziției în picioare și a mersului trebuie să se utilizeze aceste tehnici pentru că aceste tehnici au capacitatea, în 80% din cazuri, să rezolve această problemă și să ofere persoanei posibilitatea de a avea o stare de bine și de a-și relua funcția, indiferent de vârsta vieții, pentru că nu întotdeauna chirurgia este indicată în unele etape ale vieții.
Cu cât ne apropiem mai mult de îmbătrânire, cu atât chirurgia este evident indicată doar în caz de fracturi osoase. Deoarece subiectul pierde unele caracteristici după intervenția chirurgicală care, evident, ulterior trebuie recuperate printr-o reabilitare foarte lungă care adesea nu permite.
Val Vâlcu: Funcționează terapia pentru genunchi sau șold?
Raoul Saggini: Deci, în cazul artrozei grave de genunchi și șold, este clar că chirurgul are o orientare de natură protetică. Înlocuirea protetică este o modalitate foarte eficientă, totuși, ulterior este necesară o reabilitare atentă.
De ce? Pentru că punerea unei proteze nu înseamnă că ai pus proteza și apoi ai redat persoanei capacitatea de a fi în echilibru. Îmi întâmplă foarte des, în Italia, să tratez persoane care au făcut o proteză și care, în ciuda acestui fapt, au avut un beneficiu local, dar păstrează situații de durere la care se referă ca fiind cauzate de artroză, de exemplu, la nivelul șoldului, în timp ce de fapt nu erau legate de artroza șoldului, ci erau legate de alte probleme pe care poziționarea șoldului cu proteza nu le-a rezolvat sau altele. Mi se întâmplă uneori să văd persoane care au fost operate de proteză de șold.
Doresc să revină la o funcție motorie de un anumit tip, sunt tinere și nu pot pentru că au dureri difuze adesea în coloana vertebrală, adesea în picioare. Pentru că poziția corpului nu a fost recuperată în simetrie.
Astăzi chirurgii știu foarte bine acest lucru, iar aceste sisteme permit exact acestor persoane să aibă capacitatea de a fi din nou simetrice și de a se mișca mult mai bine și, astfel, de a neutraliza.
Val Vâlcu: Cum poți obține microgravitația folosind acest dispozitiv? Cine poate opera această mașină?
Raoul Saggini, dând exemplul unui tânăr: Avea o diformitate a coloanei vertebrale. Avea dureri de spate. După ce a urmat tratamentul, s-a putut vedea cât de mult s-a deschis unghiul, la 160 de grade față de 143.
Ce înseamnă asta? Înseamnă că, coloana vertebrală a corpului s-a elongat și s-a aliniat. Acesta a devenit drept în timp ce aici era înclinat. Avea dureri, acum nu mai are dureri. De ce? Pentru că lucrând cu un sistem de acest gen, acest om este plasat pe aparat, îmbrăcat. I se furnizează solicitări acolo unde este corect și se dezvoltă, merge și mergând subiectul poate avea aceste modificări, rapid.
Val Vâlcu: Cât timp durează o ședință? De câte sesiuni are nevoie un pacient?
Raoul Saggini: Trebuie să meargă, trebuie să urmeze tratamentul timp de zece ședințe, de două ori pe săptămână, timp de cinci săptămâni, timp de jumătate de oră. Acesta este rezultatul. Dar acest rezultat a fost obținut în șase ședințe.
Val Vâlcu: Cine operează aparatura?
Raoul Saggini: Un fizioterapeut sub prescripția mea. De aceea, această este o tehnică realizată de fizioterapeuți sub prescripție medicală, având în vedere disorganizarea motorie și disorganizarea spațială a sistemului. Și se definește programul. Odată ce programul este definit, se lucrează. Într-adevăr, acesta este mecanismul.
Val Vâlcu: Câte persoane au fost tratate cu acest sistem în total?
Raoul Saggini: Acest sistem a fost inventat de mine. La sfârșitul anilor '90, în 1998. Din 1998 până în prezent, au trecut prin el mii, mii și mii de persoane, de la cei mai mari atleți, la copii, pentru că poate fi folosit în toate etapele vieții și aduce un mare beneficiu, deoarece, de fapt, ceea ce se face cu acest sistem oferă ființei umane capacitatea de a se mișca mai bine, în simetrie, în decompresie.
Val Vâlcu: Această mașină funcționează în multe țări, corect?
Raoul Saggini: Acest sistem este prezent aici în România, este prezent în Italia, este prezent în Mexic, este prezent și în Iordania și în multe alte locuri.
În România am tratat în jur de 300 de pacienți în trei ani.
Val Vâlcu: În domeniul medical, există studii peer to peer sau de observație?
Raoul Saggini: Acest sistem, adică această metodă de lucru cu acest sistem, are numeroase publicații internaționale în reviste științifice importante și este foarte cunoscut. Este un sistem care s-a născut pentru a oferi o postură mai bună, iar postura poate fi îmbunătățită atât la copil, cât și la persoana care suferă de afecțiuni locomotorii sau la cea care are probleme neurologice.
Boala Parkinson beneficiază de acest sistem. De ce? Pentru că pacientul cu Parkinson, în boala sa, are anumite fenomene legate de perturbarea mișcării. Am publicat un articol în lumea întreagă despre acest sistem în ceea ce privește Parkinsonul. Acesta este un articol pe care l-am publicat în 2015. Există sute de publicații despre acest sistem.
Val Vâlcu: Comunitatea științifică a aprobat acest sistem?
Raoul Saggini: Clar. Da, acesta este un sistem care a primit aprobarea și este foarte cunoscut. Nu este invaziv, nu provoacă probleme, iar persoanele care îl folosesc se simt mai bine și nu suferă.
Val Vâlcu: Cine îl produce?
Raoul Saggini: O companie italiană.
Val Vâlcu: Care sunt bolile și afecțiunile pentru care se intervine cu acest sistem inovator?
Raoul Saggini: Bolile care pot beneficia de un astfel de abordare sunt toate bolile aparatului locomotor care implică coloana vertebrală, deci toate durerile vertebrale, hernia de disc, hernia de disc cervicală, dorsală și lombară, dar mai ales toate problemele legate de cadrele de durere complexe. Suntem obișnuiți în medicină să abordăm patologiile. Artroza șoldului, artroza umărului, durerea vertebrală.
Problema piciorului plat, genunchiul valg. Dar azi, când medicina a avansat, știm perfect că aceste patologii sunt expresia, de fapt, când sunt luate individual, a unei disfuncții a unei articulații, a unui segment, dar când se prezintă în mod succesiv la un subiect, acestea nu sunt altceva decât expresia unei dezorganizări a subiectului, a ființei umane înțeleasă în cadrul procesului de mișcare. Prin urmare, medicul se confruntă cu patologia, se confruntă cu hernia de disc și intervine chirurgical. Apoi, pacientul trebuie să facă reabilitare.
Cu toate acestea, acel pacient care a fost operat de hernie de disc, dacă un medic face un diagnostic atent, descoperă că nu suferă doar de o problemă de hernie de disc. Adesea are, de asemenea, dureri la membrele inferioare, adesea și dureri la umeri. Adesea poate avea, de asemenea, probleme cervicale, poate suferi de dureri de cap. Deci, este o sindrom complex.
Acest sindrom complex, dacă este abordată în mod analitic, eliminând fenomenul care în acel moment dă simptomatologie predominantă, nu este doar cheia de citire ideală cu o viziune prospectivă, pentru că se înlătură o patologie, dar fenomenul se răsfrânge, devine mai mare în celelalte districte. Asta am observat noi, în special în reabilitare. Deci, ceea ce este important este să se facă un diagnostic complex al problemelor care afectează individul, apoi să se decidă ce tratament să se facă pentru patologiile emergente, dar să se pună la punct și un tratament mai amplu pentru tot ceea ce devine evident, pentru a permite subiectului să iasă dintr-un cadru de patologie emergentă, dar și pentru a-și crește capacitatea de a se apăra împotriva patologiilor pe care deja le prezintă, dar care sunt subiacente, nu sunt prima patologie.
Acestea sunt așa-numitele patologii secundare, care nu sunt de fapt secundare, pentru că este o situație complexă care identifică starea de sănătate a acelei ființe umane. Așa că în reabilitare se poate lucra cu astfel de procese, se pot folosi sisteme precum sistemul SPAD.
Apoi se pot folosi în asociere, tehnici avansate de terapie cu energii fizice care sunt capabile să determine creșterea capacităților de rezistență, de performanță a țesuturilor individuale, a aparatului locomotor, a sistemului nervos. Și toate acestea permit subiectului să aibă capacitatea de a-și exprima o performanță motorie de interacțiune cu mediul mult mai mare, mult mai puternică.
Deci, nu numai că se înlătură patologia emergentă la om, dar se face ca ființa umană să fie capabilă să reziste mai bine la tot ceea ce știm că sunt fenomenele care îl conduc către o situație de disfuncție, de deficit, din care apoi apar noi dureri și noi patologii.
Val Vâlcu: Domnule profesor, care sunt condițiile care necesită o intervenție la care ați putea ajuta?
Raoul Saggini: Vă mulțumesc pentru întrebare. Ceea ce trebuie observat în cadrul reabilitării este că ceea ce definim ca aspect al reabilitării inovative în cadrul echilibrului corporal este fundamental o utilizare combinată a unui abord care se bazează pe restabilirea echilibrului corporal folosind sisteme care au caracteristica de a elimina o parte din greutatea corporală și apoi de a oferi o aliniere a sistemului corporal într-o spațialitate mai bună.
După ce o parte a forțelor externe care, evident, comprimă și sunt obstacole într-adevăr la mișcarea omului, este eliminată, se procedează la mersul sistemului corporal cu o viteză, care este o viteză bine definită, nu prea rapidă, astfel încât exercițiul să permită întinderea structurilor atât ale coloanei vertebrale, cât și ale altor articulații.
O tensionare într-un aliniament optim, astfel încât sistemul corporal începe să emită o serie de semnale adecvate de la periferie către centru, adică către structura corticală, creierul, care sunt recunoscute pentru că sunt semnale de aliniere pe care deja le deținem incredibil de la procesul de evoluție pe care l-am avut.
Acest lucru permite, de fapt, sistemului corporal să reînvețe echilibrul pe care l-am pierdut și să dezvolte o nouă dimensiune a alinierii care este cu siguranță mai adecvată, dar mai ales promițătoare poate duce la o reducere a cheltuielilor corporale. Deci, cheltuiala energetică scade, stresul asupra articulațiilor scade, capacitățile țesuturilor individuale de a funcționa cu proprietăți viscoelastice mai potrivite cresc, iar acest lucru permite sistemului corporal să aibă o capacitate mai bună de a se mișca, de a avea mai puține frecări și, prin urmare, de a avea incredibil o recuperare a capacităților motorii.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
