Meningiomul este o tumoare primară a sistemului nervos central, adică începe în creier sau în măduva spinării. În general, meningioamele sunt cel mai frecvent tip de tumoare cerebrală primară. Cu toate acestea, meningioamele de grad superior sunt foarte rare.
Care sunt gradele meningioamelor?
Tumorile primare ale sistemului nervos central sunt clasificate pe baza localizării tumorii, a tipului de tumoră, a gradului de răspândire a tumorii, a rezultatelor genetice, a vârstei pacientului și a tumorii rămase după operație, dacă este posibilă intervenția chirurgicală.
Meningioamele sunt grupate în trei grade în funcție de caracteristicile lor. Fiecare grad include diferite subtipuri de meningiom. Testele moleculare sunt utilizate pentru a ajuta la identificarea subtipurilor care sunt legate de localizare și de caracteristicile bolii.
- Meningioamele de gradul I sunt tumori de grad scăzut și sunt cele mai frecvente. Acest lucru înseamnă că celulele tumorale cresc lent.
- Meningioamele atipice de gradul II sunt tumori de grad mediu. Acest lucru înseamnă că tumorile au o șansă mai mare de a reveni după ce au fost îndepărtate. Subtipurile includ meningiomul coroidian și meningiomul cu celule clare.
- Meningioamele anaplazice de gradul III sunt maligne (canceroase). Acest lucru înseamnă că sunt tumori cu creștere rapidă. Subtipurile includ meningiomul papilar și meningiomul rabdoid.
Meningioamele sunt mai frecvente la femei, dar gradele II și III apar mai des la bărbați. Meningioamele tind să apară la persoanele în jurul vârstei de 60 de ani, riscul crescând odată cu vârsta.
"Meningioamele sunt mai frecvente la femei. Sunt niște chestii hormonale. E hiperestrogenismul.
Se operează, pentru că în marea majoritate sunt tumori benigne.
Teoretic, pot recidiva, însă mai sunt și cu transformare către malignitate, însă meningiomul era tumoră benignă. În ultimii ani am observat că sunt mai puține proporțional pur benigne, parcă au tendința să se malignizeze mai repede decât înainte.
De exemplu, sunt cazuri cu o tumoră foarte mică, care e o descoperire întâmplătoare. Ce faci dacă nu are nimic? Poți să-i spui: mai las-o un pic. Tu vezi că e de natură bună, că e un meningiom mic, calcificat, știi sigur că nu mai crește. Am în supraveghere pacienți cărora de 10 ani nu le-a crescut sau a crescut foarte puțin, deci nu trebuie scoasă imediat.
Dacă e o tumoră mare și vezi că are simptomatologie neurologică te obligă să o scoți, vorbind despre tumorile benigne", a declarat Ovidiu Grămescu, medic neurochirurg la Spitalul Clinic SANADOR, în exclusivitate pentru DC Medical.
Vezi și: Ce se întâmplă când mănânci sfeclă roșie. 9 lucruri pe care trebuie să le știi
Care sunt cauzele meningioamelor atipice și anaplastice?
Cancerul este o boală genetică sau mai bine zis, cancerul este cauzat de anumite modificări ale genelor care controlează modul în care funcționează celulele noastre. Genele pot suferi mutații (modificări) în multe tipuri de cancer, ceea ce poate crește creșterea și răspândirea celulelor canceroase. Cauza meningioamelor nu este cunoscută. Expunerea la radiații, în special în copilărie, este singurul factor de risc de mediu cunoscut pentru apariția meningioamelor. Persoanele care au o afecțiune genetică, numită neurofibromatoză de tip 2, prezintă un risc crescut de a dezvolta meningioame.
Meningioamele se formează de-a lungul durei mater, stratul cel mai exterior de țesut care acoperă și protejează creierul și măduva spinării. Dura mater este unul dintre cele trei straturi care formează meningele. Meningioamele iau naștere din celulele meningeale. Ca urmare, acestea tind să apară de-a lungul suprafeței creierului, potrivit NIH - cancer.gov.
Se răspândesc meningioamele atipice și anaplastice?
Meningioamele se pot răspândi în alte zone ale sistemului nervos central prin intermediul lichidului cefalorahidian (LCR). Meningioamele de gradul II pot invada țesutul înconjurător, inclusiv țesutul osos din apropiere.
Meningioamele de gradul III au celule neregulate și este probabil să invadeze creierul sau să se răspândească la alte organe din corp.
Vezi și: Cum poți scăpa de durerile de cap FĂRĂ medicamente. Lidia Fecioru: Sunt nemaipomenite
Meningioame - simptome
Simptomele legate de un meningiom depind de localizarea tumorii, dar iată câteva simptome posibile care pot apărea.
- modificări ale vederii
- pierderea auzului sau a mirosului
- confuzie
- crize convulsive
- dureri de cap care se agravează dimineața
Meningiom - tratament
Întrebat despre operația care se face, medicul Ovidu Grămescu a spus că se aplică stereotaxia.
"Stereotaxia este destinată tumorilor profunde mici. Acum a mai apărut și neuronavigația. Stereotaxia este și pentru tumori profunde, mici, dar și pentru patologia Parkinsoniană, când se disctrug mai mulți nuclei care determină mișcările involuntare", a mai spus medicul.
Cu toate acestea, în ceea ce privește tratamentul pentru meningiom, primul tratament pentru un meningiom malign este intervenția chirurgicală, dacă este posibil. Scopul intervenției chirurgicale este de a obține țesut pentru a determina tipul de tumoră și de a îndepărta cât mai multă tumoră posibil fără a provoca mai multe simptome pentru persoană.
Majoritatea persoanelor cu meningioame atipice și anaplastice primesc tratamente suplimentare. După intervenția chirurgicală, deseori se recomandă radiațiile pentru a întârzia revenirea meningioamelor de gradul II și III.
Tratamentele pot include, de asemenea, chimioterapie, sau studii clinice. Studiile clinice, cu noi medicamente de chimioterapie, terapie țintită sau imunoterapie, pot fi, de asemenea, disponibile și pot fi o posibilă opțiune de tratament.
Rolul chimioterapiei sau al studiilor clinice după radioterapie este neclar.
Camelia Mitoșeru, diagnosticată cu meningiom cerebral
În urmă cu doi ani, Camelia Mitoșeru, mama lui Mihai Mitoșeru, a suferit o operație pe creier extrem de complicată, după ce a fost diagnosticată cu meningiom cerebral, însă simptomele și-au făcut apariția cu puțin timp înainte de operație.
"Să știi că eu nici n-am știut că sunt bolnavă, m-am dus la un control de rutină și m-au găsit că eram bolnavă de 3 ani.
Aveam un meningiom care crescuse pe tot creierul. Îl aveam deja, dar nu avusesem niciodată simptome în afară de niște amețeli ușoare, credeam că e de la tensiune. Norocul meu a fost cu profesorul Ciurea. Era înainte de Crăciun și mi-a zis că trebuie să mă opereze, dar să mai amânăm că este perioada sărbătorilor și m-a programat pe 3 ianuarie.
M-am dus la operație, veselă, am coborât la sala unde mai erau câteva persoane. Mai rămăsesem doar eu la un moment dat și a venit alt medic să-mi spună că nu mă operează azi. Am urcat în salon unde mă aștepta profesorul Ciurea care nu știa cum să-mi spună că nu are sânge pentru o eventuală transfuzie, dacă ceva nu ar fi mers bine. Atunci, Mihai a sunat-o pe Oana Roman și au anunțat la TV că am nevoie de sânge. În 24 de ore s-a strâns peste cantitatea care trebuia. Așa a aflat lumea de operația mea.
În ziua operației am intrat la ora 3 în sală și am ieșit la ora 11 noaptea. Am intrat râzând și, când m-am trezit, aveam ambii medici de-o parte și de alta. I-am întrebat dacă m-au operat și ei au început să râdă pentru că un risc al operației este să nu mai poți vorbi sau să-ți pierzi memoria. Am rămas acolo 3 zile și venea să mă panseze cel de-al doilea medic care mă operase. Avea un ceas foarte frumos la mâna și l-am complimentat. A doua zi a venit fără ceas și l-am întrebat unde e. El, de fapt, îmi făcea teste de memorie, mi-a explicat mai târziu.
Eu, de la 50 de ani, nu mai știu câți ani am pentru că nu vreau să știu, trebuie să mă gândesc ca să-mi amintesc, pentru mine nu există vârstă. Și mi-a folosit pentru că eu am fost un caz fericit, am fost optimistă, am știut că nici asta nu o să mă doboare. Toată viața mea am crezut total în soartă și în Dumnezeu", a declarat Camelia Mitoșeru pentru Fanatik.
Ce este stereotaxia. Diferența dintre radiochirurgia și radioterapia stereotaxică: Bisturiul invizibil cu raze X taie mai puțin țesut neafectat de cancer
Radioterapia stereotaxică este un tratament radioterapic de mare precizie, prin care se administrează doze semnificative de RT într-o singură ședintă sau un număr foarte limitat de fracțiuni, direct la nivelul tumorii, cu un volum, de obicei, de până la 5 cm, reducând în același timp doza primită de către țesuturile sănătoase din vecinătate.
"Stereotaxia este o tehnică foarte precisă de radioterapie, care permite astfel erogarea de doza foarte mari de radioterapie, în puține ședinte. Practic, folosim temenul de radiochirurga când avem posibilitatea să folosim stereotaxia într-o singură ședință, iar atunci când suntem nevoiți să diluăm, să fracționăm doza de stereotaxie, nu mai folosim acest temen de radiochirurgie, ci de radioterapie stereotaxică", a declarat Cristina Iftode, în exclusivitate pentru DC Medical.
Diferența dintre Radiochirurgia și Radioterapia stereotaxică
Radiochirurgia stereotaxică (SRS- stereotactic radiosurgery) se referă la un tratament efectuat într-o singură ședință la nivelul unui volum tumoral țintă, cel mai frecvent localizat la nivel cerebral sau vertebral, în timp ce Radioterapia stereotactică (SRT- stereotactic radiation therapy, cu varianta sa SBRT stereotactic body radiation therapy în cazul localizărilor extracraniene) se referă la administrarea de ședințe multiple de RT (de obicei de la 3 până la 5 ședințe) la nivel cerebral, vertebral sau extracerebral, de exemplu: plămân, ficat, pancreas, prostată etc.
Atât radiochirurgia, cât și radioterapia stereotaxică nu necesită spitalizarea pacientului, ci se efectuează în regim ambulatoriu.
Ambele sunt tratamente bine tolerate și neinvazive, nefiind utilizată anestezia sau altă procedura dureroasa pentru pacient.
Numărul redus de ședințe de RT precum și durata limitată a unei aplicații de SRT (durata tratamentului efectiv este de mai puțin de 5 minute, întreaga procedură, incluzând poziționarea și controlul radiologic pre-RT, durează aproximativ 15 minute) și permit o bună colaborare cu pacientul, cât și un confort al acestuia în timpul tratamentului.
În cazul radioterapiei stereotaxice, este indispensabil suportul atât al diverselor metode imagistice (RMN, PET-CT cu contrast) în faza de planificare, la delinierea volumelor țintă tumorale și a organelor sănătoase din apropiere, cât și o imagistică integrată de înaltă rezoluție pentru verificarea poziției target-OAR înainte de fiecare ședintă de RT.
Un alt punct important al tratamentului stereotaxic este imobilizarea precisă și reproductibilă a pacientului în timpul simulării CT și deci al tratamentui RT prin folosirea de măști termoplastice, saltele vidate, etc.
"Caracteristica principală față de radioterapia obișnuită este că are această capacitate de a ținti mai bine volumul, tumora de iradiat, cu o grijă mai mare la ceea ce este pe lângă. E o tehnică de radioterapie obișnuită practic, sună pompos radiochirurgie, stereotaxie, acel bisturiu invizibil al razelor X. Este ne-invaziv, fără anestezie, fără deschiderea pacientului. Nu efectuăm nicio procedură dureroasă pentru pacient", a mai spus medicul.
Cum reușesc aceste dispozitive să fie atât de precise, să limiteze zona afectată de radiații - citește mai departe AICI
Vezi mai multe în video:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
