Insula Paștelui este unul dintre cele mai uimitoare locuri din lume. Situată în sudul îndepărtat al Oceanului Pacific, este renumită pentru statuile Moai, busturi gigant de origine misterioasă, create între anii 700 d.Hr. C. până la 1.600 d., dar și pentru unele date medicale.
După cum relatează BBC, în 1964, microbiologul Georges Nógrády, unul dintre cei 40 de medici și oameni de știință care au sosit din Canada în decembrie a acelui an pentru a studia cultura, mediul și bolile acestui loc excepțional, a decis să investigheze de ce localnicii nu sufereau de tetanos, în ciuda mersului desculț într-un ținut plin de cai, adică în condițiile ideale pentru infecție.
Nógrády a găsit spori de tetanos doar într-una din cele 67 de probe pe care le-a prelevat, dar aceste probe au ajuns în mâinile oamenilor de știință de la firma farmaceutică Ayerst în 1969.
Microbiologul Surendra Nath Sehgal și echipa sa au reușit să izoleze microorganismele din solul Insulei Paștelui, permițându-le să se reproducă și apoi să analizeze substanțele pe care le-au produs.
Rapamicina ar putea salva vieți
Una dintre ele, bacteria Streptomyces hygroscopicus, a produs un compus, un produs natural izolat (în 1972) care a fost botezat rapamicină, în cinstea Rapa Nui, denumirea cu care indigenii se refereau la insula lor.
Au descoperit că această bacterie a inhibat creșterea ciupercilor, dar a fost, de asemenea, „imunosupresivă, lăsând partea tratată a corpului fără apărare. Imaginați-vă că aveți o infecție fungică pe mână și aplicați o cremă cu rapamicină: ucide ciuperca, dar probabil că vă va oferi o infecție bacteriană", a declarat, pentru BBC, Ajai Sehgal, director de date și analize la Clinica Mayo.
În plus, Sehgal a observat că bacteriile au proprietăți noi: ar putea preveni multiplicarea celulelor, ceea ce ar putea fi important în lupta împotriva cancerului.
Dar, din păcate, compania Ayerst nu a văzut nicio afacere în dezvoltarea medicamentului și a decis să suspende investigațiile. Dar doctorul Sehgal a reacționat rapid: „A pus-o (n.r. - rapamicina) în borcane mici de sticlă, le-a luat acasă și le-a pus în congelatorul mamei mele, marcate cu o etichetă pe care scria: NU MĂNCAȚI, arăta ca o înghețată”, dezvăluie Ajai Sehgal despre tatăl său.
„Congelatorul a ajuns la subsolul noii sale case din Princeton, neexplodat și cu toate probele intacte și au rămas acolo timp de aproximativ 5 ani”, adaugă fiul omului de știință.
„La vremea respectivă, habar nu avea dacă probele care se aflau în congelator erau încă bune, dacă ar putea face mai multă rapamicină din ele. În laborator s-a descoperit că, din ceea ce a salvat tatăl meu, au fost create noi loturi pentru a continua studiile" , spune Ajai Sehgal.
Povestea nu se oprește aici. Dr. Sehgal a fost diagnosticat cu cancer de colon metastatic în 1998. După primul an de chimioterapie pe care nu a putut să o tolereze, a decis să o întrerupă și să înceapă să ia rapamicină. Știa că suprimă tumorile", își amintește fiul său.
"Starea de sănătate i s-a îmbunătățit. De fapt, a trăit o viață bună timp de 4 ani, a ajuns să-și cunoască nepoții. Și într-o zi, într-o călătorie în India pentru a susține prelegeri, i-a spus mamei mele: "Nu voi ști niciodată dacă rapamicina mă ține în viață, dacă nu încetez să o mai iau. ”Și așa a făcut. În 6 luni, cancerul i-a invadat tot corpul și gata, s-a terminat. Mi-a spus: „Cel mai prost lucru pe care l-am făcut a fost să nu-mi mai iau medicamentele.” Dar asta era firea lui. Era un om de știință și trebuia să știe ”, mai dezvăluie fiul său.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
