Creierul nostru este programat să detecteze privirile
Dacă ai avut vreodată senzația că cineva te privește, fără să ai o dovadă clară, este posibil să fi pus această percepție pe seama unei intuiții sau a unui fior pe ceafă. Însă nu este nimic paranormal la mijloc. De fapt, creierul nostru este programat să ne avertizeze că suntem priviți – chiar și atunci când nu suntem, explică psihologul social Ilan Shrira.
Această capacitate nu este un dar extrasenzorial, ci un mecanism de supraviețuire dezvoltat de-a lungul evoluției. În lumea animală, capacitatea de a detecta privirea unui prădător poate face diferența dintre viață și moarte.
Cum funcționează „sistemul de detectare a privirii”
Toate mamiferele au o capacitate înnăscută de a recunoaște când sunt privite, dar oamenii sunt deosebit de buni la acest lucru, chiar și de la distanță.
Studiile arată că există celule specializate în creier care se activează atunci când cineva ne privește direct. Colin Clifford, psiholog la University of Sydney's Vision Center, explică acest fenomen:
"Percepția privirii este un indiciu social pe care oamenii îl consideră adesea de la sine înțeles. Judecarea direcției privirii altora poate părea un proces simplu, dar creierul nostru muncește din greu pentru a-l face posibil."
Acest sistem este atât de bine reglat încât, chiar și atunci când nu suntem siguri unde se uită cineva, creierul nostru presupune că suntem priviți – ca măsură de precauție.
Limbajul corpului și detectarea privirii
Atunci când cineva ne privește, indiciile nu vin doar din direcția ochilor, ci și din poziția corpului și a capului. Dacă atât corpul, cât și capul sunt îndreptate spre noi, este clar că persoana respectivă ne observă.
Dar chiar și când corpul este orientat într-o altă direcție, dacă cineva își întoarce capul spre noi, creierul nostru detectează imediat acest detaliu și ne avertizează.
De ce ochii umani sunt unici
Ochii umani sunt diferiți de cei ai altor animale, deoarece au sclera albă – partea vizibilă a globului ocular. Acest contrast între iris, pupilă și sclera ne permite să vedem clar direcția privirii cuiva.
În regnul animal, majoritatea prădătorilor au sclera mai puțin vizibilă, ceea ce îi ajută să își ascundă direcția privirii față de pradă. În schimb, oamenii au evoluat să fie mai buni comunicatori, iar privirea joacă un rol crucial în interacțiunile sociale.
De aceea, ochii noștri sunt adaptați astfel încât să putem recunoaște cu ușurință unde privește cineva – chiar și din colțul ochiului, folosind vederea periferică.
Când suntem nesiguri, creierul presupune că suntem priviți
Un experiment realizat de Colin Clifford a arătat că atunci când participanții nu puteau determina exact unde privește o persoană – fie din cauza întunericului, fie pentru că aceasta purta ochelari de soare – tindeau să creadă că sunt observați.
"Privirea directă poate semnala dominanță sau o amenințare. Iar dacă percepi ceva ca pe o amenințare, nu vrei să ratezi acel semnal. Așa că cea mai sigură strategie este să presupui că ești privit", explică Clifford.
În esență, creierul nostru preferă să fie precaut și să ne alerteze de fiecare dată când există posibilitatea să fim observați, chiar dacă această percepție este uneori greșită.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
