Iată ce scrie Răzvan Constantinescu, pe Facebook:
”MĂ DUC LA PRIVAT, CĂ E CURAT
În ceea ce privește tragedia de la Sanador, am să fiu oarecum incorect politic, încercând să clarific câteva lucruri:
1. Cu rare excepții, în sistemul privat din România lucrează cu normă întreagă medici care nu au reușit să se integreze în spitalele publice, nu au reușit să câștige concursurile pentru ocuparea posturilor din spitalele de stat. Printre ei sunt mulți foarte buni, asta și pentru că pregătirea din rezidențiat este de nivel înalt, o dovadă în plus fiind faptul că medicii noștri tineri sunt extrem de apreciați în clinicile din străinătate în care lucrează.
2. Deși multe dintre unitățile medicale private sunt foarte bine dotate, medicina privată din România suferă încă la un capitol important: multidisciplinaritatea; sunt rare spitalele private care să aibă linii de gardă operaționale pentru majoritatea specialităților. Din acest motiv, apare un fenomen frecvent constatat în practica de zi cu zi: pacienții din clinicile private care suferă complicații (postoperatorii sau în urma unor investigații invazive), inerente pentru orice unitate medicală din lume, sunt transportați de urgență cu ambulanța în spitalul județean pentru rezolvarea situației. Doar eu cunosc zeci de cazuri în ultimii ani, unele cu final nefericit, sosite la Sf. Spiridon de la clinici private celebre din Iași. Cu alte cuvinte, mă adresez unui spital privat pentru o intervenție minoră sau, dacă e mai complicată, doar dacă sunt tânăr și nu am comorbidități care să crească șansa complicațiilor; altfel, mă expun riscului de a auzi de aproape "nino-nino" prin trafic. Mă duc în privat să fac o endoscopie, dar nu mă duc pentru dilatarea unei stenoze esofagiene; mă duc pentru balonări, dar nu mă duc pentru icter; mă duc pentru litiază biliară veziculară, dar nu mă duc dacă e coledociană; mă duc dacă am ciroză și am dezvoltat ascită, dar nu și dacă am vomat sânge sau s-a instalat anuria.
3. Adresarea către cabinetul medical privat are avantaje: a) punctualitatea (pacienții sunt programați la intervale de 20 sau 30 de minute și nimic neprevăzut nu poate surveni, ești sigur, de obicei, de timpul alocat și programul plănuit); b) cantitatea mare de zâmbete (în unitățile private nu fac trei oameni munca pentru șapte posturi, fiecare își face doar treaba lui, și nici nu dai de medici care sunt de 30 de ore în spital, după gardă); c) curățenia (majoritatea sunt găzduite de clădiri noi) și organizarea - aspecte obligatorii atunci când vrei să se vorbească bine de tine prin târg și să atragi mușteriii; din fericire, aceste lucruri tind să fie corectate în majoritatea spitalelor de stat. Dar ai și dezavantaje: dificultatea de rezolvare a cazurilor interclinice - care necesită imediat aportul altor specialități (chirurgie, terapie intensivă, cardiologie, neonatologie etc.) - și, mai ales, forța slabă de reacție în cazul unor complicații sau al unor situații de urgență neprevăzute. De aceea decizia "mă duc să nasc la o clinică privată deoarece la spital sunt gândaci și infecții nosocomiale" poate avea și neșansa unor regrete.
4. Fiind vorba de întreprinderi private, este normal ca unul dintre elementele centrale urmărite de managementul lor să fie profitul. Acest element economic, dar și psihologic, poate împieta asupra celui de evaluare corectă a riscurilor și a deciziilor pentru scopul (care ar trebui să fie) primordial: binele bolnavului. În acest sens, ideea năstrușnică de privatizare a tuturor spitalelor de stat (sau doar a managementului acestora) are un caracter utopic-distructiv. Cine ar mai trata tuberculoza, cancerul sau ciroza - afecțiuni mari consumatoare de resurse și cu potențial de "profit" descurajant?”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
