Litiaza renală, cunoscută și ca pietre la rinichi, reprezintă depozitele dure formate din materiale sau săruri care se formează în interiorul rinichilor.
Printre cele mai frecvente cauze ale formării pietrelor la rinichi se află dieta, greutatea corporală excesivă, dar și unele afecțiuni medicale, precum și anumite suplimente și medicamente.
De altfel, litiază poate să afecta orice parte a tractului urinar, de la rinichi la vezica urinară.
De asemenea, o altă cauză este dată de consumul insuficient de apă.
Litiaza renală, simptome
Unele pietre la rinichi sunt mici, asemenea un grăunte de nisip, în timp ce alții sunt mai mari, cât o pietricică, dar se poate ajunge și la mărimi mai mari.
Trebuie reținut să simptomele sunt mai vizibile cu cât mărimea pietrei este mai mare, iar acestea pot include:
- durere severă de o parte și de alta a spatelui
- durere mai vagă sau durere de stomac care nu dispare
- sânge în urină
- greață sau vărsături
- febră și frisoane
- urină care miroase urât sau are un aspect tulbure, notează Kidney.
Litiaza renală, tipuri
În ceea ce privește tipul de calculi renali, aceștia au fost clasificați în patru mari categorii:
- oxalatul de calciu. Cel mai frecvent tip de piatră renală, creată din combinația dintre calciu și oxalatul din urină. Este cauzat de aportul inadecvat de calciu și de lichide.
- de acid uric. Apare mai frecvent la persoane predispuse, care sintetizează în organism cantităţi mari de acid uric sau/şi elimină cantităţi reduse, ori la cei care consumă în exces alimente bogate în acid uric, în primul rând carne.
- struvit. Aceste pietre sunt mai puțin frecvente și sunt cauzate de infecțiile din tractul urinar superior.
- cistină. Aceste pietre sunt rare și tind să se întâlnească în familie.
Vezi și: Mușcătura de căpușe și miturile urbane. Mihai Craiu: Nu dăm antibiotice de spaimă
Litiaza urinară, diagnostic și tratament
Diagnosticarea litiazei urinare se face pe baza istoricului medical, a examinării fizice, a testelor de sânge și de urină, dar și a investigațiilor imagistice. Acestea pot include tomografie computerizată, radiografie abdominală și ultrasunete.
În ceea ce privește tratamentul litiazei renal, acesta variază în funcție de gravitatea afecțiunii.
În cazul în care pietrele de la rinichi sunt de dimensiuni foarte mici se merge pe variata hidratării, a administrării de antiinflamatoare.
În cazul în care pietrele sunt ceva mai mari, există varianta intervențiilor medicale, precum:
- litotriția extracorporală cu unde de șoc, pentru pietrele de sub 2 cm
- intervenția chirurgicală, în cazul pietrelor mai mari de 2 cm
- intervenții chirurgicale la nivelul glandei paratiroide, funcționarea defectuoasă a acesteia ducând la apariția pietrelor la rinichi.
”Litotriția extracorporală cu unde de șoc reprezintă mecanismul prin care se produce dezintegrarea calculului prin unde produse în afara organismului, transmise focalizat prin țesuturi. Prin țesuturi nu produc leziuni, dar în calculi induc explozii repetate și aceste explozii duc la dezintegrarea calculului în fragmente mici, numite concremente și nisip ce se vor elimina odată cu urina, în timpul micțiunii.
Practic, această metodă este cea mai simplă metodă pentru pacient, pentru că nu există plagă, nu există incizie, nu intrăm cu niciun instrument în organism”, a declarat dr. Rucsandra Manu, medic primar urologie, la Digi 24.
Potrivit medicului, această metodă ”a revoluționat tratamentul litiazei, pentru că litiaza este o afecțiune recidivantă.
Se știe că până nu demult, pacienții erau operați de 5-6 ori pe același rinichi, pentru recidive litiazice și nici până în prezent, cu toate descoperirile științei și cu toate progresele făcute în domeniul medicinei, nu cunoaștem în totalitate mecanismele litogenezei.
Nu știm exact cum se formează calculii. Există câteva mecanisme. dar incomplet elucidate și nu putem să prevenim formarea lor în totalitate și de aceea a fost necesară dezvoltarea metodelor minim invazive, ca pacienții să nu mai fie operați, să existe mai puțină suferință, o vindecare mai rapidă. Asta oferă litotriția extracorporală.
Scade riscul de infecții pentru că nu există plaga, practic dispare bisturiul din tratamentul litiazei urinare moderne și pacientul se reintegrează mult mai rapid”, a mai spus medicul, subliniind că printre avantajele acestui tip de intervenție se află și acela legat de spitalizarea minimă, căci a doua zi după intervenție pacientul poate să își reia activitatea cotidiană, atât în familie, cât și în domeniul profesional.
Litotriția extracorporală, succes uriaș
Totodată, mai menționează urologul, ”litotriția extracorporală cu unde de șoc rezolvă aproximativ 90% din cazurile de litiază ca monoterapie. Singură poate rezolva pacienții cu litiază de 1-2 centimetri, cu condiția ca rinichiul să fie funcțional, calea urinară să fie liberă și pacientul să nu prezinte tulburări majore de coagulare sau insuficiențe renale.
Dacă diagnosticăm în timp util o tratăm simplu, prin litotriție extracorporală ca unică metodă de tratament.
Indicațiile pot fi extinse și la litiaze mai mari de 2 cm, la pacienți cu litiaze multiple, dar atunci este necesară asocierea unei forme de drenaj intern, cel mai frecvent fiind drenajul cu un stent.
De asemenea, litotriția extracorporală ajută celelalte metode, în cadrul tratamentului multimodal, rezolvând restanțe după chirurgia deschisă, după ureteroscopie sau după nefrolitotomie percutanată”, a mai spus medicul.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
