Lipsa mirosului este o problemă cu care se confruntă majoritatea persoanelor care au fost infectate cu COVID. Cum vă puteți recupera mirosul. Un nas bionic poate fi soluția.
Anosmia este incapacitatea de a mirosi, o afecțiune care a devenit mai frecventă de la pandemia COVID.
Nasul bionic, soluția unor cercetători
Un dispozitiv bionic dezvoltat de doi cercetători de la Virginia Commonwealth University School of Medicine ar putea ajuta milioane de oameni care se luptă cu pierderea mirosului, spun aceștia.
Între 1 și 2% dintre americani au o problemă cu mirosul care tinde să se acutizeze odată cu vârsta. Pierderea parțială sau completă a mirosului, sau anosmia, poate fi rezultatul mai multor afecțiuni, inclusiv leziuni cerebrale și boli precum COVID. Aproape 15 milioane de adulți din întreaga lume ar putea avea probleme de miros pe termen lung din cauza infecției cu COVID, potrivit unei cercetări publicate în luna iulie.
Craig Jerome, un asistent medical din Carolina de Nord, a contractat COVID în urmă cu doi ani. El și-a pierdut simțul mirosului și continuă să aibă anosmie.
"Din punct de vedere emoțional, a creat durere", a declarat Jerome, căruia îi lipsesc mirosurile dragi, cum ar fi cel al pomului de Crăciun, care îi aduce amintiri plăcute din copilărie.
Richard Costanzo și Daniel Coelho speră că neuroproteza lor, pe care o numesc "nas bionic", îl poate ajuta pe Jerome și pe alții ca el.
Cu toate acestea, va dura între cinci și zece ani până când un prototip complet dezvoltat va fi gata pentru a fi implantat și testat pe pacienți, a declarat Costanzo, director de cercetare pentru Centrul pentru Tulburări ale Simțului și Gustului VCU din Richmond, potrivit MSN.
Vezi și: De ce nu este bine să îți golești vezica înainte de a pleca de acasă. Cum îți poți afecta sănătatea
Nasul bionic, utilizat și în cazul persoanelor care și-au pierdut mirosul fără a avea COVID
Costanzo a declarat că ideea sa pentru acest dispozitiv a apărut cu mult înainte de pandemie, născută din dorința de a ajuta persoanele cu o pierdere permanentă a mirosului.
El a început să colaboreze cu Coelho, chirurg și profesor de otorinolaringologie, deoarece implantul olfactiv pe care îl creează este similar, din punct de vedere al conceptului, cu un implant cohlear folosit pentru a ajuta pacienții lui Coelho să audă.
Nevoia de dispozitiv este mai mare acum din cauza infecției cu COVID, a spus Costanzo, citând cercetările sale cu Coelho și alții. În studiul lor asupra pacienților care au raportat anosmie după ce au contractat infecția COVID la începutul anului 2020, 7,5% au spus că nu și-au recăpătat simțul mirosului doi ani mai târziu.
COVID a deteriorat grav celulele senzoriale olfactive din nas pentru unii pacienți, a spus Costanzo.
"Fără aceste celule, mirosurile nu sunt detectate, iar semnalele nu sunt trimise către regiunea olfactivă a creierului", a spus el.
La alți pacienți, unele dintre aceste celule se recuperează și își recapătă parțial simțul olfactiv, "dar de multe ori nu sunt normale, iar indivizii raportează distorsiuni în percepția mirosului, adesea senzații neplăcute", a spus el.
Cum mirosim
Mirosul este important pentru că este împletit cu gustul, care se adaugă la plăcerea de a mânca. Mirosul ajută la detectarea unui pericol, cum ar fi o scurgere de gaz sau fumul de la un incendiu. Emoțiile sunt, de asemenea, legate de miros; de exemplu, ne simțim reconfortați de mirosurile unice ale celor dragi sau ne bucurăm de parfumul unor lucruri precum florile.
Suntem capabili să mirosim deoarece celulele specializate ale receptorilor olfactivi din regiunile superioare ale nasului detectează vaporii chimici din aer, a declarat Costanzo. Celulele trimit informații despre miros prin intermediul fibrelor nervoase care trec prin deschideri de la baza craniului și se conectează la o parte a creierului numită bulb olfactiv.
"Bulbul olfactiv împărtășește aceste informații cu restul creierului, rezultând percepția mirosului, cum ar fi mirosul unei portocale sau parfumul unui trandafir", a spus el.
Duplicarea modului în care mirosim este o provocare unică, a spus Costanzo.
Pentru alte sisteme senzoriale, a spus el, știm mai multe despre stimul și despre modul în care receptorii îl codifică. În cazul auzului, stimulul este reprezentat de undele de presiune; în cazul atingerii, de deformarea mecanică a pielii; iar în cazul vederii, de undele luminoase electromagnetice.
"Problema cu mirosul este că nu știm ce proprietăți fizice ale mirosurilor chimice sunt importante pentru codificarea tuturor mirosurilor diferite care există", a spus Costanzo.
Construirea unui nas bionic
Costanzo și Coelho folosesc microelectronica și procesarea computerizată, inclusiv inteligența artificială, pentru a-și construi nasul bionic. Strategia lor este de a ocoli celulele olfactive deteriorate și de a stimula creierul direct cu o serie de electrozi implantați.
O mică piesă externă de detectare a mirosurilor va trimite semnale către un cip microprocesor care va genera "amprente digitale unice pentru diferite mirosuri", a declarat Costanzo. Cipul va transmite apoi informațiile prin intermediul unor frecvențe speciale de unde radio către un receptor din interiorul craniului pentru a stimula zonele specifice ale creierului care generează o anumită senzație sau percepție olfactivă.
În prototipul lor actual, atât piesa de detectare a mirosului, cât și cipul microprocesorului sunt atașate la rama unei ochelari, dar ar putea fi atașate și pe alte obiecte, cum ar fi o brățară, a spus Costanzo.
Intervenție chirurgicală pentru introducerea electrozilor în creier
Ar fi necesară o intervenție chirurgicală pentru a introduce rețeaua de electrozi în creier, deși este prea devreme pentru a spune dacă ar fi plasată de un neurochirurg sau prin endoscopie, prin nas, a spus Costanzo. Cercetătorii cred că mulți oameni ar accepta acest proces, citând un mic studiu efectuat pe 61 de pacienți cu disfuncții olfactive, care a arătat că aproximativ o treime dintre ei au declarat că sunt dispuși să se supună unei intervenții chirurgicale de implant olfactiv pentru a-și recăpăta simțul olfactiv.
Cercetarea este finanțată prin intermediul Lawnboy Ventures, o colaborare între Costanzo, Coelho și Fundația pentru Proprietate Intelectuală a VCU, care au o participație minoritară, și investitorul privat Scott Moorehead. Compania a obținut o licență pentru brevetul asociat tehnologiei de la VCU, au declarat Moorehead și universitatea. Moorehead, care și-a pierdut simțul olfactiv în urma unei leziuni cerebrale traumatice, a declarat că s-a alăturat efortului pentru că ar putea beneficia potențial de pe urma dispozitivului.
Studii pentru a înțelege percepția mirosului
O primă versiune a neuroprotezei a fost testată pe șobolani. Cercetătorii au tăiat nervii olfactivi ai rozătoarelor și au plasat chirurgical o serie de electrozi lângă zona olfactivă a creierului. Costanzo a spus că au reușit să ocolească nervii tăiați și să activeze celulele creierului olfactiv.
"Șobolanul nu ne-a putut spune ce simțea, dar am putut înregistra semnalele electrice generate în creier", a spus el.
Cercetătorii - care colaborează cu un fost student al lui Costanzo, Mark Richardson - efectuează acum studii pe oameni pentru a cartografia regiunile specifice ale creierului care, dacă sunt stimulate, ar putea genera percepții olfactive.
Richardson, director al neurochirurgiei funcționale la Massachusetts General Hospital, studiază pacienții cu epilepsie, cărora li se plasează electrozi în diferite regiuni ale creierului pentru a înțelege ce zone sunt implicate în crize.
Celor care sunt de acord să participe la studiul olfactiv li se prezintă diferite mirosuri. Cu ajutorul înregistrărilor de la electrozi, cercetătorii cartografiază zonele creierului asociate cu percepția mirosurilor pentru a determina locurile optime pentru rețeaua de electrozi olfactivi.
"Descoperirea modului în care percepția mirosului apare din activitatea cerebrală este o problemă complexă de decodare", a declarat Richardson într-un e-mail, "dar ar putea exista mai multe modalități de a recrea aspecte importante ale mirosului pentru persoanele cu anosmie".
Cercetătorii planifică, de asemenea, studii pentru a construi o versiune clinică a prototipului lor care să fie sigură și eficientă, au spus ei.
"Speranța se apropie. Există câteva lucruri importante pe care trebuie să le punem la punct, dar există foarte puține motive pentru a crede că acest dispozitiv nu ar trebui să funcționeze”, a spus Coelho.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
