Infecțiile nosocomiale afectează un număr substanțial de pacienți la nivel mondial, ceea ce duce la creșterea mortalității și la un impact financiar asupra sistemelor de sănătate. Deși povara globală reală a infecțiilor asociate asistenței medicale (IAM) rămâne necunoscută din cauza lipsei de date și de sisteme de supraveghere fiabile, studiile epidemiologice din Europa și Statele Unite arată rezultate relativ consistente în cadrul programelor de supraveghere. Ca atare, majoritatea studiilor epidemiologice provin din Statele Unite și Europa.
Ministrul Sănătății Alexandru Rafila a fost invitat la Antena 3, acolo unde a vorbit despre planul pe care autoritățile în au în ceea ce privește noul val al pandemiei COVID-19, despre situația actuală a spitalelor din România, dar și despre infecțiile nosocomiale.
Infecțiile nosocomiale nu sunt doar ale României
"Există o situație despre care vorbim puțin, rar... cea a infecțiilor nosocomiale, legată de tot felul de bacterii pe care le putem lua din spital. Subliniez pentru toată lumea, ca să fie cât se poate de clar: Nu este o situație românească. Infecțiile astea există în toată lumea. Nu-mi dau seama de ce noi, în țară, nu prea recunoaștem că ele există. Sunt puncte în minus pentru un spital, sunt bani mai puțini?", a întrebat Sabina Iosub.
"Nu sunt nici puncte în minus, nici bani mai puțini. E un fenomen complex. Eu o să folosesc termenul care s-a împământenit în ultimii ani, propus de OMS. Se numesc infecții asociate asistenței medicale. Infecția nosocomială era obținută, în principiu, doar ca urmare a unei manevre medicale. Deci chiar și prezența unui om într-o instituție sanitară, dacă se îmbolnăvește din cauza faptului că stă acolo, e considerată infecție asociată asistenței medicale", a declarat Alexandru Rafila, la Antena 3.
Infecțiile nosocomiale, denumite și infecții asociate asistenței medicale (IAM), sunt infecții dobândite în timpul procesului de primire a asistenței medicale care nu au fost prezente în momentul internării. Acestea pot apărea în diferite domenii de furnizare a asistenței medicale, cum ar fi spitalele, centrele de îngrijire pe termen lung și mediile ambulatorii, și pot apărea, de asemenea, după externare. IAM includ, de asemenea, infecțiile profesionale care pot afecta personalul.
Infecția apare atunci când agentul patogen sau agenții patogeni se răspândesc la o gazdă susceptibilă a pacientului. În asistența medicală modernă, procedurile invazive și intervențiile chirurgicale, dispozitivele medicale permanente și dispozitivele protetice sunt asociate cu aceste infecții. Etiologia IAM se bazează pe sursa sau tipul de infecție și pe agentul patogen responsabil, care poate fi bacterian, viral sau fungic.
IAM este cel mai frecvent eveniment advers din domeniul asistenței medicale care afectează siguranța pacienților. Acestea contribuie la o morbiditate, mortalitate și o povară financiară semnificative pentru pacienți, familii și sistemele de sănătate. Apariția organismelor rezistente la mai multe medicamente este o altă complicație întâlnită în cazul IAM. IAM afectează 3,2 % din totalul pacienților spitalizați în Statele Unite, 6,5 % în Uniunea Europeană, iar prevalența la nivel mondial este probabil mult mai mare.
Povara IAM la nivel mondial este necunoscută din cauza lipsei de sisteme de supraveghere a IAM. Cu toate acestea, programele de prevenire și control al infecțiilor au depus eforturi mari pentru a dezvolta sisteme de supraveghere și metode de control al infecțiilor, potrivit NCBI.
Pacienții, testați înainte de internarea în spital
"Aceste infecții merg împreună cu bacteriile multirezistente la antibiotice.
Lucrurile în România sunt într-un trend pozitiv. Noi am făcut pași importanți în ultimele șase luni la Ministerul Sănătății, ca să aducem sub control această problemă a infecțiilor.
Ca să identifici această infecție e nevoie de un laborator specializat de microbiologie. Foarte multe spitale nu le au, dar le vor avea. Există în momentul de față o reglementare care impune spitalelor publice să aibă un laborator sau măcar un compartiment de microbiologie care să funcționeze permanent, nu neapărat cu medic, poate să fie și un asistent medical, care să poată să facă în permanență diagnostic. În felul acesta găsim diagnosticul acestor infecții și circulația germenilor multirezistenți.
Putem face inclusiv screening-ul pacienților la intrarea în spital, dacă vin deja cu bacterii multirezistent. Și atunci nu pun într-un salon o persoană care e purtătoare, nu trebuie să fie bolnavă, cu o altă persoană care nu are așa ceva. Așa putem să evităm situațiile complicate", a completat Alexandru Rafila.
De ce apar bacteriile multirezistente în spitale
În rândul spitalelor europene, prevalența a cel puțin unei IAM a variat în funcție de mediul de îngrijire: 4,4 % în spitalele de îngrijire primară; 7,1 % în spitalele de îngrijire terțiară; 19,2 % în unitățile de terapie intensivă; și 3,7 % în unitățile de îngrijire pe termen lung.
S-a stabilit că aproximativ 8,9 milioane de episoade distincte de IAM au loc anual în unitățile de îngrijire acută și de îngrijire medicală pe termen lung din Uniunea Europeană.
"Pe noi ne interesează raportarea acestor infecții, lucrăm acum la niște criterii, în care să existe totuși un prag minimal pe care să nu-l acceptăm în contractele de management, pentru că mult timp, în aceste contracte, și nici măcar nu există o obligație, oamenii treceau 0 sau 0,1 sau 0,2.
Și atunci, în mod evident, la evaluare trebuiau să aibă tot atât. Nu este în regulă, trebuie să scoatem acest prag. Și nu e vorba de prag, cât de performanța managerială.
Sunt spitale... dacă aveți o situație, unde ați avea mai mult curaj să intrați? Într-un spital care arată 5% infecții sau 0% infecții? Trebuie să educăm publicul în acest sens, să înțeleagă că acei oameni care lucrează pentru detectarea infecțiilor, pentru adevăr, sunt cei care își fac meseria așa cum trebuie (...)
Am dezvoltat capacitatea de laborator, ne pregătim să facem training-ul epidemiologilor, microbiologilor, infecționiștilor, ca să putem detecta infecțiile, să le supraveghem și să prescriem corect antibiotice.
Unul dintre motivele majore de apariție al bacteriilor multirezistente într-un procent așa de mare în România este utilizarea antibioticelor, fie în exces, fie în mod greșit", a spus Alexandru Rafila.
Această problemă a administrării antibioticelor "după ureche" este o situație generală a Uniunii Europene.
Tipuri de infecții nosocomiale
Agenții patogeni responsabili provin dintr-o varietate de surse diferite și sunt reprezentați de diferite tipuri de IAM. Centrele pentru controlul și prevenirea bolilor clasifică în linii mari tipurile de IAM după cum urmează:
- Infecții ale fluxului sanguin asociate liniei centrale (CLABSI)
- Infecții ale tractului urinar asociate cu cateterul (CAUTI)
- Infecții ale locului intervenției chirurgicale (SSI)
- Pneumonia asociată ventilatorului (VAP)
Alte tipuri de IAM includ pneumonia neasociată la ventilație și dobândită în spital (NV-HAP), infecțiile gastrointestinale (inclusiv Clostridioides difficile), alte infecții primare ale fluxului sanguin, care nu sunt asociate cu utilizarea cateterului central și alte infecții ale tractului urinar, care nu sunt asociate cu utilizarea cateterului. HAI pot fi, de asemenea, grupate în funcție de sistemele afectate, cum ar fi infecții ale urechii, ochilor, nasului și gâtului, infecții ale tractului respirator inferior (inclusiv bronșită, traheobronșită, bronșiolită, traheită, abces pulmonar sau empiem fără dovezi de pneumonie), infecții ale pielii și ale țesuturilor moi, infecții cardiovasculare, infecții ale oaselor și articulațiilor, infecții ale sistemului nervos central și infecții ale tractului reproducător.
Potrivit unui sondaj de prevalență punctuală efectuat în Statele Unite, în 2015, cea mai frecventă infecție gravă a sistemului sanitar în spitalele de acut este pneumonia, urmată de infecțiile gastrointestinale, SSI, alte infecții ale sistemelor, așa cum am menționat anterior, infecțiile din sânge și infecțiile tractului urinar.
Prevalența acestor tipuri de infecții s-a schimbat față de sondajele de prevalență punctuală din 2011, care arătau că pneumonia (21. 8 %) și SSI (21,8 %) ca fiind cele mai frecvente, urmate de infecțiile gastrointestinale (17,1 %), ale tractului urinar (12,9 %), ale fluxului sanguin (9,9 %) și alte infecții.
Interesant este faptul că același studiu a arătat că NV-HAP este cel mai frecvent tip de infecții ale tractului urinar în cadrul asistenței medicale acute, ceea ce este în concordanță cu studiile efectuate în Europa.
Agenții patogeni responsabili de infecțiile nosocomiale includ bacterii, virusuri și ciuperci. Microorganismele specifice au caracteristici unice care favorizează anumite tipuri de infecții la gazdele susceptibile. Prevalența infecțiilor cauzate de anumite microorganisme variază în funcție de locația unității sanitare, de mediul de îngrijire a sănătății și de populația de pacienți. În general, bacteriile sunt cei mai frecvenți agenți patogeni, urmate de ciuperci și virusuri.
Bacterii
Bacteriile pot proveni dintr-o sursă exogenă sau endogenă, ca parte a florei naturale. Infecțiile bacteriene oportuniste apar atunci când există o întrerupere a funcțiilor sistemului imunitar al gazdei. Organismele Gram-pozitive comune includ stafilococi coagulazo-negativi, Staphylococcus aureus, specii de Streptococcus și specii de Enterococcus (de exemplu, faecalis, faecium). Dintre toți agenții patogeni asociați cu IAM, C.difficile reprezintă agentul patogen cel mai frecvent raportat în spitalele din SUA (15% din toate infecțiile cu un agent patogen raportat)
Organismele Gram-negative comune includ specii din familia Enterobacteriaceae, inclusiv Klebsiella pneumoniae și Klebsiella oxytoca, Escherichia coli, Proteus mirabilis și specii de Enterobacter; Pseudomonas aeruginosa, Acinetobacter baumanii și Burkholderia cepacian. Acinetobacter baumanii este asociat cu o mortalitate ridicată în cadrul secției de terapie intensivă datorită proprietăților sale inerente de rezistență multidroguri.
Bacteriile multidrogrezistente sunt frecvent întâlnite în cazul infecțiilor asociate cu boli grave și sunt asociate cu o mortalitate semnificativă. Un studiu a constatat că aproximativ 20 % din toți agenții patogeni raportați prezintă modele multidrogrezistente.
Printre agenții patogeni notorii se numără Staphylococcus aureus rezistent la meticilină (MRSA), Staphylococcus aureus intermediar cu vancomicină (VISA) și Staphylococcus aureus rezistent la vancomicină (VRSA), Enterobacteriaceae cu rezistență la cefalosporine cu spectru extins, în concordanță cu producția de beta-lactamază cu spectru extins (ESBL), Enterococcus rezistent la vancomicină (VRE), Enterobacteriaceae și specii de Acinetobacter rezistente la carbapenem, precum și Pseudomonas aeruginosa rezistentă la mai multe medicamente.
Ciuperci
Agenții patogeni fungici sunt de obicei asociați cu infecții oportuniste la pacienții imunocompromiși și la cei cu dispozitive permanente, cum ar fi liniile centrale sau cateterele urinare. Speciile de Candida, cum ar fi C. albicans, C. parapsilosis, C.glabrata sunt cele mai frecvent întâlnite organisme fungice asociate cu IAM.
Candida auris reprezintă o problemă serioasă, fiind un organism multirezistent multidroguri emergent la nivel mondial, cu o morbiditate și mortalitate ridicată din cauza dificultăților de diagnosticare și a ratelor ridicate de eșec al tratamentului.
În total, speciile de Candida reprezintă al patrulea cel mai frecvent agent patogen în toate tipurile de IAM.
Aspergillus fumigatus poate fi dobândit prin contaminarea mediului prin aer în zonele de construcții din domeniul sănătății. Cu toate acestea, pacienții spitalizați infectați pot fi o sursă primară.
Virusuri
Infecțiile datorate agenților patogeni virali sunt cele mai puțin raportate, reprezentând 1-5% din totalul agenților patogeni din cadrul IAM.
Hepatita B și C și virusul deficienței umane (HIV) dobândită prin asistență medicală a fost implicată în practicile nesigure de utilizare a acelor. La nivel mondial, 5,4 % din toate infecțiile cu HIV sunt asociate asistenței medicale și apar frecvent în țările în curs de dezvoltare.
Alți agenți patogeni virali raportați includ rinovirusul, citomegalovirusul, virusul herpes simplex, rotavirusul și gripa.
Cum se transmit infecțiile nosocomiale
Agenții patogeni asociați cu infecțiile asociate asistenței medicale (IAM) pot avea diferite căi de transmitere, cea mai frecventă cale de transmitere fiind cea prin contact, prin care organismele sunt transmise prin contact direct sau indirect.
Microorganismele comune care pot fi transmise prin contact sunt bacteriile multirezistente la medicamente (cum ar fi MRSA, organismele Gram-negative producătoare de ESBL, VRE), C. difficile și rotavirusul.
Transmiterea prin picături poate avea loc atunci când microorganismele sunt transmise din tractul respirator prin picături mari (mai mari de 5 microni) și se deplasează la mai puțin de 1,5 metri. Exemple de agenți patogeni infecțioși care se transmit pe calea picăturilor includ gripa, Bordetella pertussis și Neisseria meningitidis.
Transmiterea pe calea aerului implică transmiterea organismelor din tractul respirator prin picături mici (mai mici de 5 microni) care se deplasează pe distanțe mari. Virusul varicelei, tuberculoza, rujeola și noul virus SARS-COV-2 pot fi transmise pe cale aeriană.
Complicațiile infecțiilor nosocomiale
Complicațiile infecțiilor asociate asistenței medicale (IAM) sunt vaste și depind de tipul de infecție, de gravitatea bolii și de agentul patogen implicat.
Iată lista de complicații ale fiecărui tip de infecție norocomială:
1. Complicații ale pneumoniei dobândite în spital (HAP)/pneumoniei asociate la ventilație (VAP)
- Insuficiență respiratorie
- Empiemă
- Efuziuni parapneumonice
- Sepsis
2. Complicații ale infecției fluxului sanguin asociat liniei centrale (CLABSI)
- Tromboflebită supurativă
- Endocardită
- Artrita septică
- Osteomielită
- Abces
- Sepsis
3. Complicații ale infecției tractului urinar asociate cu cateterul (CAUTI)
- Afectarea tractului urinar superior
- Sepsis
4. Complicații ale infecției pielii și a țesuturilor moi (SSI)
- Întârzierea vindecării plăgilor
- Respingerea dispozitivelor/protezelor implantate
- Repetarea intervenției chirurgicale sau îndepărtarea dispozitivelor/protezelor infectate
- Formarea unui abces
- Infecții ale cavității corporale
- Sepsis
5. Complicații ale infecției cu C. difficile dobândită în spital (HO-CDI)
- Infecții recurente sau dificil de tratat
- Ileus cu megacolon toxic
- Deshidratare
- Sepsis.
Ce să faci ca să NU iei infecții nosocomiale
Igiena mâinilor este cel mai important lucru pentru proteția împotriva infecțiilor nosocomiale.
Microorganismele patogene care se află în mod tranzitoriu pe lucrătorul din domeniul sănătății sunt ușor de îndepărtat cu ajutorul igienei de rutină a mâinilor și limitează riscul de transmitere către pacient.
De asemenea, igiena mâinilor previne colonizarea și infectarea cadrului medical și contaminarea mediului înconjurător.
Organizația Mondială a Sănătății a identificat cinci momente în care igiena mâinilor trebuie practicată întotdeauna:
1. Înainte de a atinge un pacient
2. Înainte de orice procedură curată sau aseptică
3. După expunerea la fluide corporale
4. După atingerea unui pacient
5. După ce atingeți împrejurimile pacientului
Dezinfectanții pentru mâini pe bază de alcool sunt de preferat în locul spălării cu apă și săpun, cu excepția cazului în care mâinile sunt vizibil murdare, în cazul contactului cu fluide corporale după folosirea toaletei sau în cazul expunerii la agenți patogeni cu spori, cum ar fi C. difficile.
Trebuie practicate precauțiile standard pentru a proteja cadrele medicale. Aceasta include utilizarea echipamentului individual de protecție, cum ar fi mănuși, halate, măști și protecție pentru ochi pentru a se proteja de sânge și fluide corporale. Ar trebui să se utilizeze precauții bazate pe transmitere pentru a preveni transmiterea prin aer, picături și contact. Trebuie purtat un aparat de respirație N-95 testat și trebuie plasat pacientul într-o cameră izolată cu presiune negativă pentru a preveni transmiterea prin aer. Măștile chirurgicale și distanțarea fizică sunt măsuri de precauție pentru a preveni transmiterea prin picături.
Plasarea pacientului într-o cameră izolată și purtarea halatului și a mănușilor de către personalul medical pentru a evita transmiterea prin contact a MDRO și C. difficile. Trebuie practicate tehnici aseptice pentru procedurile invazive și intervențiile chirurgicale.
Contaminarea mediului înconjurător este o sursă potențială de agenți patogeni care se pot transmite prin contact. Un studiu a constatat că robinetele de apă din spitale, mânerele ușilor și suprafețele de lucru au avut cel mai mare număr de microbi.
Echipamentul pacientului și mediul înconjurător sunt surse potențiale și ar trebui să fie menținute curate. Deșeurile spitalicești acționează adesea ca un rezervor pentru bacteriile patogene.
Se estimează că 20 până la 25% din deșeurile spitalicești au avut un potențial ridicat de a provoca IAM și trebuie să se acorde atenție pentru a se asigura o manipulare și o eliminare corespunzătoare.
Administrarea antimicrobiană implică monitorizarea utilizării adecvate a antimicrobienelor și a rezistenței la antibiotice și punerea în aplicare a politicilor de control al antibioticelor. Milioane de rețete de antibiotice sunt prescrise pacienților în fiecare an în timpul vizitelor la cabinetul medical, dar se estimează că aproximativ 50% dintre acestea nu sunt necesare.
Utilizarea excesivă a antibioticelor nu numai că expune pacienții la riscul de a dezvolta efecte secundare ale medicamentelor și CDI, dar contribuie, de asemenea, la creșterea problemei rezistenței la antimicrobiene, mai arată NIH - National Libraby of Medicine.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
