Infecția cu clostridium poate duce la deces, dacă nu este tratată în mod corespunzător. Modul principal de transmitere este pe cale fecal-orală, prin ingerarea bacteriilor sau a sporilor bacterieni de pe suprafeţele contaminate.
Ce este bacteria
Asist. Univ. dr. Adelina Marinescu, medic infecţionist la Spitalul Victor Babeș din Timișoara explică ce este bacteria care provoacă această infecție și cum ajunge în organism.
Clostridium difficile, este o bacterie anaerobă, neinvazivă, oportunistă, care are capacitate de a forma spori. Forma sporulată reprezintă forma de rezistență a bacteriei la condițiile nefavorabile de mediu.
Sporii pot persista în mediu exterior până la luni de zile, având rezistență crescută la dezinfectantele alcoolice uzuale, exceptând dezinfectantele pe bază de clor sau cele cu efect sporicid.
Forma vegetativă a bacteriei, secretoare de toxine, are rezistență scăzută la condițiile de mediu (persistă pe suprafețe până la 24 de ore) și rezultă din germinarea sporilor în anumite condiții favorizante (ex: lumenul intestinului subțire – nutrienți intestinali, pH-alcalin).
”Clostridioides difficile (cunoscut anterior ca și Clostridium difficile) este un bacil (bacterie) prezent în flora microbiană normală a intestinului subţire.
Infecţia se manifestă doar în anumite condiţii, cele mai frecvenţe fiind: consumul excesiv de antibiotice – care distrug flora intestinală normală, imunosupresia, intervenţii chirurgicale la nivelul tubului digestiv, de rezecţie a unor segmente de tub digestiv din tranzitul digestiv normal şi crearea unor condiţii favorabile dezvoltării acestuia, tratamentul cu citostatice sau administrarea de laxative în exces”, notează medicul infecționist.
Vezi și:
Simptomele infecției cu clostridium difficile
Transmiterea infecției cu Clostridium difficile se produce pe cale digestivă (fecal-orală), cel mai frecvent prin ingerarea sporilor și mai rar a formelor vegetative. Infecția se poate transmite direct de la pacient sau purtătorul asimptomatic la contacți (alți pacienți, personal medical, aparținători), sau indirect, prin contactul cu obiectele contaminate cu spori sau forme vegetative.
”Cele mai frecvente şi comune simptome ale infecţiei care apar în cazurile uşoare şi moderate sunt reprezentate de diaree apoasă (mai multe scaune diareice pe zi, timp de 2-3 zile), crampe abdominale uşoare şi sensibilitate la atingerea/ palparea abdomenului, febră, greaţă, scăderea poftei de mâncare, deshidratare şi chiar scădere în greutate.
Manifestările clinice ale infecţiei cu Clostridium sunt variate, de la forme uşoare de boala diareică acută până la colita pseudomembranoasă şi megacolon toxic. Uneori, evoluţia negativă a infecţiei poate duce la decesul pacientului.
În ultimul deceniu a crescut severitatea infecţiei cu Clostridioides difficile, aceasta devenind una dintre cele mai frecvente infecţii ce poate fi dobândită intraspitalicesc.
Această tendinţă este cauzată de selectarea naturală a unei tulpini bacteriene hipervirulente, cu potenţial de declanşare a unor forme severe de boală, cu rezistenţa crescută la antibioticele uzuale”, mai arată asist. Univ. dr. Adelina Marinescu.
Vezi și: Leacul pentru întărirea ficatului. Lidia Ficioru: Dezintoxicarea se face într-o zi
Tratament specific
Evoluţia infecției cu Clostridium difficile este dictată de caracteristicile individuale ale pacientului (factorii de risc, bolile asociate), precum și de rapiditatea și corectitudinea tratamentului instituit.
Cu toate acestea, chiar în condițiile unui tratament corect și complet se estimează că riscul de recădere a bolii (definită ca reapariția manifestărilor clinice de boală în primele 2-3 luni de la episodul anterior) este de cca 25%, în funcție de existența factorilor de risc (tratamente antibiotice repetate, boli cronice, vârsta avansată, imunodepresii).
În mare parte recăderea se datorează peristenței sporilor la nivelul tubului digestiv, care germinează odată cu întreruperea tratamentului antibiotic.
”Diagnosticul se stabileşte pe baza detecţiei toxinelor produse de C. difficile și este important pentru stabilirea unei terapii adecvate. În formele uşoare de boala se recomandă oprirea tratamentului antibiotic pe care îl ia pacientul, ceea ce poate duce la remisiunea bolii.
În funcţie de forma clinică, se poate administra un tratament, pe o perioadă de 10 până la 14 zile cu antibiotice active pe bacteria care produce boala şi, evident, un regim alimentar adecvat.
Apariția unor terapii noi, inclusiv transplantul de microbiote fecale (repopularea intestinului cu bacterii provenite de la un individ sănătos, rudă de gradul I sau alţi membri din familie) a adăugat noi opţiuni de eradicare”, mai arată medicul infecționist.
Vezi și: Cancerul poate fi prevenit. Care sunt cele 10 porunci
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
