După ce în februarie-martie, la Spitalul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta" din Capitală au murit 13 pacienți din cauza infecțiilor cu Acinetobacter, acum aceeași bacterie periculoasă și rezistentă la antibiotice a dus la decesul a 4 persoane internate la Spitalul Județean de Urgență Drobeta-Turnu Severin. Dintre aceste ultime patru victime, unul prezenta bacteria la internare.
Dr. Adrian Streinu-Cercel, care este profesor la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București și director general a Institutului de Boli Infecțioase Matei Balș din Capitală, a explicat, EXCLUSIV, la Academia de Sănătate, transmisă astăzi de DC News și DC Medical, că aceste infecții nosocomiale nu apar din neant în spitale. Ci sunt aduse, culmea, de pacienți. De fapt, oricare dintre noi poate fi o posibilă pepinieră de astfel de bacterii, dar în anumite condiții. În mod special, e vorba de administrarea aiurea de antibiotice.
De unde apar bacteriile care dau infecții
Dr. Yehuda Carmeli, microbiolog vestit din Israel, a lansat, în urmă cu câțiva ani, o modalitatea de evaluare a pacientului din punctul de vedere al unor posibile infecții asociate îngrijirilor de sănătate.
„El a spus în felul următor. Infecțiile pot fi de trei categorii, teoretic: unele care sunt strict din comunitate, și la care ne așteptăm ca germenele care a dat infecția respectivă să-și fi păstrat sensibilitatea naturală la antibiotice. O altă categorie este cea a infecțiilor venite tot din comunitate, dar asociate îngrijirilor de sănătate. Și aici a pus trei întrebări clare: dacă pacientul a avut contact sau nu cu sectorul sanitar, dacă a luat sau nu antibiotice în ultimele 6 luni de zile și dacă este sănătos sau respectiv are vreo cauză de imunodepresie. Și a făcut un scor cu trei valori, 1, 2 sau 3".
În urma analizării cazurilor, cercetătorul a stabilit care sunt cele trei mari categorii de infecții care se manifestă spitale.
„În care 1 – pacientul nu avea nicio legătură cu sectorul sanitar, nu luase nici antibiotic, și era și tânăr și nu avea niciun fel de imunodepresie. La ăștia se presupune că infecția ar fi dată de un germene comunitar cu sensibilitatea păstrată la antibiotice. Cea de-a doua categorie este cea a pacienților care au venit în contact cu sectorul sanitar și eventual au luat antibiotice în ultimele 6 luni de zile. Deja la acești pacienți ne gândim că sensibilitatea nu mai este aceeași. Și ne ducem la o clasă terapeutică superioară. Și a treia categorie este cea în care fie au venit în contact cu sectorul sanitar, dar cu manevre invazive (operații, nr.), puncții sau orice altceva, sau au o stare de imunodepresie. Și acea stare de imunodepresie sigur a pus pacientul să se ducă din doctor în doctor și să fie evaluat. La aceștia trebuie să ne gândim că infecția este dată de un germene așa zis „germene de spital". În realitate, germenii aceștia „de spital" nu prea sunt de spital! Pentru că noi știm cât se poate de bine că fiecare dintre noi are de peste 10 ori mai mulți germeni pe el și în el decât propriile noastre celule, eucariote. Ca să fac așa, o paranteză, numai la nivelul tubului digestiv sunt peste 500 de specii. Deci, ca atare nu se poate spune că nu noi suntem cei care cărăm germeni de colo-colo", a arătat prof.dr. Adrian Streinu-Cercel.
Când antibioticele distrug flora intestinală...
Așadar, bacteriile periculoase vin cu pacienții. Dar dacă le avem în flora intestinală și totuși nu ne îmbolnăvim cu toții, atunci ce le declanșează și ce le transformă în infecții virulente?
„Problema este că în fiecare unitate formatoare de colonii (din corpul uman, n.r.), există un germene sau doi, mă rog unul la puterea a zecea minus nouă, care sunt rezistenți (la antibiotice, n.r.) de la mama natură. Dar ei sunt dormanzi, ei nu-și scot capul la iveală. În momentul în care noi bombardăm organismul cu o serie de antibiotice, se prăbușește din ierarhia coloniei respective, și rămâne acest germene care să iasă „pe piață". Vorbim de infecții nosocomiale per se, adevărate, numai în cazul în care un pacient se demonstrează că a luat un germene de la un alt pacient învecinat. Doar atunci vorbim de infecții nosocomiale de-adevăratelea. În rest, o infecție care apare în spital, apare cu germene endogen (de origine internă, n.r.), deci cu germeni proprii. Aia nu e infecție nosocomială!", punctează specialistul.
Pacienții care mor...
De cele mai multe ori, detaliază specialistul, infecțiile nosocomiale apar pe fondul unor patologii extrem de agresive – adică pacientul are alte boli grave sau cronice - și care predispun la exacerbarea acțiunii patogene a acestor germeni, pentru că au dus la imunosuprimarea organismului pacientului. Și din această cauză, pacienții în cauză pot muri.
„Deci, un bolnav grav poate să dezvolte în spital o infecție, dar cu proprii germeni! Și ca o dovadă în acest sens este faptul că în toate spitalele din lume există așa-zisele infecții nosocomiale. Și România nu avea cum să facă excepție de la acest lucru".
Care este bacteria care pune cele mai mari probleme în spitalele din România și cu ce „arme" luptă medicii contra ei, aflați în video:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
