Cercetătorii au descoperit primele dovezi ale microplasticii în creierul uman, 8 din 15 creiere decedate prezentând polipropilenă, un plastic utilizat de obicei în ambalajele alimentare și în sticlele de apă. Microplasticele se formează în timp, pe măsură ce materialele plastice se descompun, dar nu se biodegradează.
Expunerea la aceste substanțe poate avea loc prin absorbția alimentelor, a aerului și a pielii. Plastic Health Council estimează că, în fiecare an, la nivel mondial sunt produse peste 500 de milioane de tone de plastic, în care se găsesc peste 16 000 de substanțe chimice considerate periculoase pentru sănătatea umană și pentru mediu. Microplasticele și nanoplasticele pot intra în organism prin aer, în alimente sau prin absorbție cutanată.
Un studiu publicat în martie a arătat că pacienții cu plăci carotidiene și prezența microplasticelor și nanoplasticelor prezentau un risc crescut de deces sau evenimente cardiovasculare majore.
Alte studii au asociat aceste substanțe cu inflamația placentară, nașterile premature, fertilitatea masculină redusă, perturbarea sistemului endocrin și răspândirea accelerată a celulelor canceroase în intestin.
Cercetătorii din Sao Paulo, au identificat microplastice în țesuturile bulbului olfactiv de la 15 rezidenți decedați care au fost supuși autopsiilor de rutină ale medicilor legiști. Țesuturile au fost analizate cu ajutorul spectroscopiei în infraroșu cu transformată micro-Fourier (µFTIR) și al unei „abordări fără plastic”, folosind filtre și folie de aluminiu.
Studiul a găsit microplastice la 8 din cei 15 participanți, inclusiv la un centenar. Au fost detectate în total 16 particule și fibre de polimeri sintetici, cu până la patru microplastice per bulb olfactiv.
Polipropilena a fost cel mai frecvent polimer găsit (44%), urmată de poliamidă, nailon și acetat de polietilenă și vinil. Lungimea particulelor de microplastic a variat de la 5,5 la 26 microni, cu o lățime de la 3 la 25 microni.
Lungimea și lățimea medie a fibrelor au fost de 21 și, respectiv, 4 microni. Acesta este primul studiu de identificare și caracterizare a microplasticelor din creierul uman utilizând µFTIR.
Foto: Freepik
Cum ajung microplasticele în creier?
Microplasticele, care sunt particule minuscule care pot intra în creier, ar putea intra în creier prin calea olfactivă, potrivit unui studiu realizat de cercetătorul principal Mauad de la Universitatea din Sao Paulo.
Cercetătorii sugerează că respirația în interior ar putea fi o sursă semnificativă de poluare cu plastic în creier, deoarece nanoplasticele mai mici pot intra în organism cu mai multă ușurință.
Cercetătorii subliniază, de asemenea, potențialul acestor particule de a fi internalizate de celule și de a altera funcțiile organismului. Deși implicațiile acestor constatări asupra sănătății rămân neclare, studiile pe animale au legat microplasticele din creier de efectele neurotoxice, inclusiv de stresul oxidativ.
Expunerea la particule a fost asociată cu afecțiuni neurologice precum demența și afecțiuni neurodegenerative precum boala Parkinson. Cercetătorii notează, de asemenea, că inhalarea de microplastice în interior poate fi inevitabilă, ceea ce face puțin probabil ca persoanele să poată elimina expunerea la aceste substanțe.
Implicarea insuficientă a reglementărilor globale
Microplasticele reprezintă o problemă semnificativă în industria mondială a materialelor plastice, soluția cea mai eficientă fiind o reglementare mai strictă. Interstate Technology and Regulatory Council (ITRC) a raportat că reglementările federale, de stat și locale pentru microplastice sunt practic inexistente.
Un sondaj efectuat în 2021 în SUA a arătat că doar patru dintre acestea au efectuat prelevări de probe pentru microplastice și niciunul nu a stabilit criterii sau standarde pentru microplastice.
Reglementările federale, precum Microbead-Free Waters Act din 2015 și Save Our Seas Act 2.0, nu se referă direct la microplastice. De asemenea, nu există reglementări în vigoare privind microplasticele sau nanoplasticele din alimente, iar FDA a declarat că dovezile științifice generale nu demonstrează că nivelurile de microplastice sau nanoplastice găsite în alimente reprezintă un risc pentru sănătatea umană.
Eforturile internaționale de reglementare a microplasticelor sunt mai avansate, Tratatul global al ONU privind materialele plastice urmând să fie finalizat înainte de sfârșitul anului.
Consiliul pentru sănătatea plasticului a avertizat cu privire la omiterea unor măsuri în proiectele de dispoziții care să abordeze pe deplin impactul poluării cu plastic asupra sănătății umane.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
