Există persoane care se pot simți inconfortabil la unele mirosuri, pot detecta chiar cele mai fine arome dintr-un pahar cu vin sau unele mirosuri le pot provoca amintiri plăcute sau neplăcute. În general, acestea sunt atribute ale unor persoane cu hiperosmie, condiţie ce duce la creşterea acuităţii şi de exacerbare a simţului olfactiv.
Unii pot fi mai sensibili la mirosurile plăcute, în timp ce alții pot fi mai afectați de mirosurile neplăcute.
Hiperosmia este relativ rară, așa că există încă multe lucruri despre această afecțiune, pe care cercetătorii încă nu le cunosc.
Totuși, iată câteva dintre motivele pentru care o persoană poate avea hiperosmie.
1. Condiții de sănătate
O serie de studii au raportat legături între diverse afecțiuni medicale și hiperosmie, inclusiv boala Lyme, migrene, tulburări de lichide ale corpului, deficiență de hormoni și anumite medicamente. Deși nu se înțelege pe deplin ce duce la hiperosmie în aceste cazuri, ar putea fi efectul pe care aceste boli îl au asupra electroliților organismului, afectând astfel semnalele generate la receptorii parfumului.
Studiile au arătat, de asemenea, că anumite afecțiuni genetice, cum ar fi duplicarea sau supraexprimarea genei KAL1 - care produce o proteină (anosmin-1) care pare să controleze creșterea și mișcarea celulelor nervoase care ajută la procesarea mirosului - și alte mutații genetice sunt legate de simțul mirosului crescut.
2. Sarcina
Multe femei care rămân însărcinate susțin adesea că anumite mirosuri care nu le erau obișnuite le devină brusc de nesuportat. Unele femei însărcinate pot suferi pe perioada sarcinii de hiperosmie.
Comparând concluziile a peste 50 de studii cu privire la modul în care sarcina modifică simțul mirosului, cercetătorii au concluzionat că, deși femeile însărcinate nu au în general o intensitate mai mare a mirosului, acestea au fost probabil mai sensibile la anumite mirosuri. Dar nu au fost suficiente dovezi care să stabilească dacă capacitatea lor de a identifica mai multe mirosuri în general a crescut.
În ciuda faptului că este un fenomen semnalat frecvent, cercetătorii nu sunt încă siguri de ce se întâmplă acest lucru. Cu toate acestea, această sensibilitate este de obicei temporară, mai degrabă decât o schimbare permanentă.
3. Anumite modificări în creier
Un studiu din 2019 și-a propus să descopere dacă creierul celor cu hiperosmie a funcționat diferit decât în mod normal. Cercetătorii au comparat 25 de bărbați care s-au confruntat cu hiperosmia, cu 20 de bărbați care au considerat sentimentul mirosurilor ca fiind normal. Folosind scanări ale creierului, cercetătorii au comparat volumul de materie cenușie în anumite părți ale creierului asociate cu mirosul.
Ei au descoperit că la cei cu hiperosmie a existat o creștere a activității creierului în două domenii-cheie, responsabile de reunirea informațiilor despre miros și de învățare și memorare a mirosurilor. Dar, deși cercetările au detectat aceste diferențe ale creierului, cercetătorii nu au putut stabili dacă acest lucru a fost cauzat de genetică sau dacă s-a dezvoltat pe parcurs.
4. Instruire
În general, presupunerea că toți afectați de hiperosmie au această „putere” din cauza genelor lor sau a unei condiții medicale rare este puțin probabilă. Somelierii sau parfumerii sunt oameni își antrenează nasul pentru a putea recunoaște multe mirosuri unice. De fapt, antrenamentul mirosului poate permite chiar persoanelor care au suferit pierderea mirosului să-și recupereze simțul mirosului.
Se pare că cei cu hiperosmie are drept cauze un amestec de cauze genetice sau o antrenare temeinică pentru a mirosi mai bine și unii care au o afecțiune medicală de bază. Și alții, poate inclusiv femeile însărcinate, pot experimenta doar sensibilitatea la miros - nu adevărata hiperosmie.
Hiperosmia, temporară sau permanentă
Cercetătorii s-au întrebat dacă hiperosmia poate fi permanentă sau temporară. În 2003, au efectuat un studiu cu 230 de voluntari pentru a testa sensibilitatea pentru mirosul de alcool feniletilic (mirosul trandafirilor) sau eucaliptol (un miros asemănător mentei).Sensibilitatea mirosului se raportează la cât de mică poate fi concentrația pe de substanță pe care o persoană o poate detecta (cunoscut sub numele de „prag”). Au folosit un dispozitiv personalizat care livra opt concentrații de mirosuri, de la „abia detectabil” până la „foarte puternic”.
Un procent de 2% a demonstrat ceea ce se numește „fenomenul hiperosmiei” la prima testare. Încă 10% au demonstrat acest fenomen după mai multe testări repetate, efectuate de zece ori la ocazii separate la intervale de o săptămână.
Acest fenomen s-a produs atunci când voluntarii au fost capabili să detecteze mirosurile la trei sau mai multe niveluri sub cel considerat „normal”. Testul a fost efectuat o dată pe săptămână pe o perioadă de zece săptămâni.
În aproape toate cazurile în care s-a produs hiperosmia, aceasta a fost urmată de o pierdere bruscă și rapidă a detectării mirosului la acest nivel inferior înainte de sfârșitul testului. „Așadar, fără a putea explica de ce, am putea vedea dovezi ale persoanelor cu hiperosmie pe termen scurt atunci când ne-am concentrat pe anumite mirosuri”, arată cercetătorii într-un articol publicat de medicalxpress.com.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
