Herpesul genital este o infecție cu transmitere sexuală care poate provoca vezicule și ulcere ale pielii în zona genitală și anală. Poate fi cauzat de oricare dintre cele două tipuri de virus herpes simplex, HSV-1 sau HSV-2, dar HSV-2 este cauza cea mai frecventă, în timp ce HSV-1 cauzează mai frecvent răni la nivelul feței și gurii.
HSV se răspândește de la o persoană la alta prin sărutare și contact piele cu piele, precum și prin contact sexual vaginal, oral sau anal. O persoană infectată transmite adesea virusul atunci când sunt vizibile vezicule sau ulcere ale pielii, dar virusul poate fi răspândit și atunci când nu există deloc simptome sau răni ale pielii. Virusul herpes poate fi transmis de persoane care nu știu că sunt infectate.
La o femeie însărcinată cu infecție cu HSV (de obicei HSV-2), virusul poate trece la copil în timpul nașterii, provocând infecții ale pielii, gurii, plămânilor sau ochilor nou-născutului. Dacă virusul herpesului se răspândește prin fluxul sanguin al bebelușului, acesta poate provoca infecții grave ale creierului și ale altor organe vitale.
Simptomele infecției cu virusul herpetic
Multe persoane cu infecție cu herpes genital nu au simptome. Când apar simptomele, acestea pot include:
Mâncărime, arsură, durere și vezicule mici în zona genitală sau anală
Ulcere mici (răni ale pielii) atunci când veziculele se rup
Durere locală dacă urina atinge ulcerele genitale
Ganglioni limfatici măriți sau dureroși (glande umflate) în zona inghinală
Cefalee, febră, dureri musculare și senzație generală de rău
Problemele mai puțin frecvente legate de herpesul genial includ:
Retenție urinară - dificultăți de a urina atunci când virusul afectează nervii vezicii urinare, sau encefalită. Infecția cu herpes care s-a răspândit în creier provoacă cefalee, febră, confuzie și uneori convulsii.
Meningita - inflamația mucoasei din jurul creierului, poate fi recurentă, o afecțiune cunoscută sub numele de meningită a lui Mollaret.
Proctitis - inflamația rectului sau a anusului care poate implica durere, sângerare, febră și frisoane, de obicei legate de sexul anal neprotejat.
Primul episod de simptome de herpes are de obicei cele mai grave simptome. Când simptomele se dezvoltă, acestea pot apărea de la câteva zile la câteva săptămâni după contactul cu o persoană infectată, dar uneori o persoană infectată ar putea să nu aibă simptome de ani de zile. Aproape toată lumea cu herpes genital simptomatic va avea cel puțin o recurență. La persoanele care au episoade repetate de herpes, simptomele pot fi declanșate de stres fizic sau emoțional.
Nou-născuții infectați cu herpes în timpul nașterii dezvoltă de obicei simptome la 5 până la 9 zile după naștere. Simptomele pot include vezicule pe piele, ochi și gură. Dacă virusul se răspândește prin sângele bebelușului la creier, poate să dea somnolență sau iritabilitate și convulsii. Virusul se poate răspândi și în ficatul, plămânii și alte organe ale bebelușului, provocând boli diseminate (pe scară largă). Herpesul la nou-născut poate fi de la HSV-1 sau HSV-2, dar HSV-2 tinde să provoace boli mai severe.
Nu există nici un remediu pentru herpesul genital. Infecția cu herpes este o boală pe tot parcursul vieții ale cărei simptome tind să revină periodic. Modelul de recurență (cât de frecvent se întâmplă, cât durează și care sunt simptomele) este diferit pentru fiecare persoană, potirvit Harvard Medical School.
Cum poate fi prevenită infecția
Pentru a evita herpesul genital, trebuie să urmați întotdeauna practici sexuale mai sigure. Limitați-vă numărul de parteneri sexuali. Folosiți întotdeauna prezervative, cu excepția cazului în care aveți o relație monogamă cu o persoană neinfectată.
Persoanele cu herpes genital ar trebui să se abțină de la activitatea sexuală atunci când au simptome. De asemenea, ar trebui să le spună tuturor partenerilor sexuali despre infecția cu herpes și să folosească prezervative în timpul activității sexuale. Chiar și fără simptome, o persoană poate elimina virusul herpesului și îi poate infecta pe alții.
Există unele dovezi că persoanele infectate cu herpes genital pot reduce frecvența și severitatea recidivelor și pot reduce riscul transmiterii infecției partenerilor sexuali prin administrarea de medicamente antivirale în fiecare zi.
Episoadele de herpes genital pot fi tratate cu medicamente antivirale orale, inclusiv valaciclovir (Valtrex), famciclovir (Famvir) și aciclovir (Zovirax). Aciclovirul vine și într-o cremă pentru aplicare pe piele. Crema nu este foarte eficientă și, în general, nu este recomandată.
Pentru infecțiile severe cu virusul herpesului, oamenii sunt tratați cu aciclovir intravenos (IV).
Deși aceste medicamente antivirale nu pot vindeca infecția cu herpes, ele pot reduce severitatea și pot scurta durata simptomelor.
Adresați-vă medicului dumneavoastră dacă aveți vezicule sau răni în zona genitală, mai ales dacă sunteți gravidă, aveți frecvente simptome sau doriți să știți cum să vă protejați cel mai bine partenerul sexual împotriva infectării.
Deși nu există un remediu pentru herpesul genital, frecvența și severitatea recidivelor scad adesea în timp. Medicația zilnică antivirală orală poate, de asemenea, să scadă numărul și severitatea recidivelor.
Pentru bebelușii cu infecție cu herpes diseminată (cel mai sever tip), tratamentul precoce cu antivirale îmbunătățește șansele de supraviețuire și ajută la scăderea riscului de complicații de lungă durată.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
