Hărțuirea stradală include comentarii, gesturi sau acte nedorite îndreptate către o persoană într-un spațiu public, fără consimțământul acesteia.
VEZI ȘI primul articol: Hărțuirea stradală, fenomen în România. Georgiana Năstase și Dragoș Dado, manifest creativ "STOP hărțuire", PALMĂ pentru societate: Doar pretindem că suntem evoluați! 5 oameni din 150 mii au înțeles
"Hei, pisi", "ce faci, frumoaso?", "ce bună ești", priviri, strigăte, comentarii obscene, solicitări repetate de a vă cere numărul de telefon sau numele după ce ați refuzat în mod clar, urmărirea, pipăirea... toate acestea sunt forme obișnuite de hărțuire sexuală în spații publice, ceea ce se rezumă clar la hărțuire stradală, un delict inițiat de persoane străine, cu care se confruntă milioane de oameni din întreaga lume, dar în special fetele și femeile.
Mai exact și mai pe înțelesul tuturor, prin hățuirea stradală vorbim despre un comportament abuziv al agresorului față de victimă, un comportament de intimidare, de multe ori cu tentă sexuală.
La inițiativa celor doi creatori de conținut, Georgiana Năstase și Dragoș Dado, care au decis să facă educație prin clipuri manifest și să dea o palmă societății, s-a alăturat și Ana Măiță, președintele Asociației "Mame pentru Mame".
Cine sunt Georgiana Năstase și Dragoș Dado și cum le-a venit ideea unor astfel de clipuri manifest
Într-un interviu pentru DC Medical, Ana Măiță ne-a vorbit despre acest fenomen al hărțuirii stradale, de ce se mai întâmplă încă în anul 2022, care este scopul pentru care, în special bărbații, apelează la astfel de comportamente, care este impactul asupra femeilor și ce putem face pentru a crește gradul de conștientizare al fenomenului.
Întrebată de ce întâlnim în continuare cazuri de hărțuire stradală, Ana Măiță ne-a spus că: "se întâmplă pentru că societatea românească o permite în continuare".
"Hărțuirea stradală nu este o interacțiune între două persoane: agresor și victimă, ci este o interacțiune între victimă, agresor și restul trecătorilor. Iar ei trebuie să aleagă de ce parte sunt: de partea victimei sau de partea agresorilor. Tăcând, trecând mai departe și prefăcându-te că nu vezi ce se întâmplă nu înseamnă că nu te bagi, ca ești neutru, ci că ești de partea agresorului.
Prin tăcerea și refuzul de a interveni pentru a apăra victima creăm spațiul de acțiune necesar pentru agresor. Atât de simplu este!
Sigur, există și cazurile în care hărțuirea stradală se întâmplă într-un punct sau într-un moment în care nu sunt alții în jur, dar adevărul este că aceste situații sunt rare. Și chiar și atunci, orice victimă ar trebui să știe că dacă strigă Ajutor cineva va ieși, măcar la geam", a completat Ana Măiță.
Cifrele despre hărțuirea stradală în România sunt îngrijorătoare. Și chiar dacă cercetări despre acest fenomen nu s-au mai făcut de câțiva ani, realitatea nu s-a schimbat în bine în timp.
"95% dintre femei sunt hărțuite pe stradă, conform unei cercetări din 2017 a Simonei Chirciu, prima cercetare de acest fel pe tema hărțuirii stradale realizată în România. Aproximativ 63% dintre femeile intervievate aveau între 12 și 18 ani când au fost agresate pe stradă prima oară", ne-a spus Ana Măiță.
Cifrele nu se opresc aici. Din fericire, din anul 2018, România are o lege care pedepsește hărţuirea stradală, potrivit căreia: "Este interzis orice comportament de hărţuire, hărţuire sexuală sau hărţuire psihologică definite conform prezentei legi, atât în public, cât şi în privat".
Odată cu inițierea legii, a subliniat că 8 din 10 românce spun că nu se simt în siguranţă când merg pe stradă noaptea și că 4 din 10 românce nu se simt în siguranţă nici în timpul zilei. Mai mult, 7 din 10 femei nu se aşteaptă ca vreo altă persoană să intervină dacă sunt hărţuite pe stradă.
Toate aceste cifre arătau încă din anul 2018 realitatea tristă a societății noastre, felul în care ne raportăm unii la alții. Ce este îmbucurător este că ușor, ușor, femeile au început să-și dea seama că sunt victime, dar ceea ce este îngrijorător este că bărbații nu-și dau seama că sunt agresori.
Ce spune Legea despre hărțuirea stradală?
Care este scopul pentru care, în special bărbații, apelează la astfel de comportamente
"În general sexualitatea masculină beneficiază încă de ''carte blanche'' în România. Hărțuiesti sexual o femeie? Sigur a făcut ea ceva și te-a provocat! Îți înșeli partenera/soția? Așa sunt bărbații, mai calcă strâmb! Nu uitați că trăim în țara în care un complet de judecată a concluzionat că victima de 11 ani a unui viol îl ispitise pe violator...
Unii bărbați, nu toți, se valorizează pe sine numai prin prisma propriei agresivități sexuale. Doar de asta își pot ei agăța propria stimă de sine. Mai grav, consideră că de asta depinde și statutul lor în ochii celorlalți și că numai așa pot fi respectați ca fiind ''bărbați adevărați''. Asta este realitatea tristă.
În contrast, sexualitatea feminină, chiar și în formele ei blânde nu exacerbate, este stigmatizată și stigmatizantă pentru femei: ''e rea de muscă'', ''e o stricată'', ''și-o căuta'', ''o mănâncă jos'' etc. Și de cele mai multe ori, pedeapsa unei societăți care gândește așa ia forma unei agresiuni sexuale asupra femeii, despre care societatea crede ca este ''meritată''.
E un raționament profund misogin și toxic pentru întreaga societate", a mai spus Ana Măiță pentru DC Medical.
Hărțuire stradală: care este impactul asupra femeilor
"Rușinea, stima de sine scăzută, imaginea negativă asupra propriului corp, depresie, anxietate, atacuri de panică, agorafobie sunt doar câteva dintre efectele hărțuirii stradale, mai ales când se întâmplă fetelor și adolescentelor. Am ajuns să internalizăm fără să ne dăm seama nevoia de nu ieși pe întuneric singure, de a nu trece prin locuri pustii, de a ocoli șantiere, de a nu purta anumite ținute.
Toate acestea sunt strategii pentru a evita un tratament abuziv pe care nimeni nu are dreptul să îl aibă asupra vreunei femei", a spus Ana Măiță.
DC Medical: Ce putem face pentru a ajuta la creșterea gradului de conștientizare al fenomenului
"Să luăm atitudine de fiecare dată când vedem că se întâmplă. Să ne oprim și să luăm apărarea victimei. Dacă un număr îndeajuns de mare dintre noi am face asta de un număr îndeajuns de mare de ori, atunci hărțuitorii s-ar gândi de trei ori înainte de a acționa", a subliniat Ana Măiță.
De ce "scuza" tuturor agresorilor este: și-o merita! / și-o cere singură
"Cum spuneam, unii bărbații își găsesc autovalidarea numai prin acest gen de comportament de animal în rut, dar în loc să conștientizeze pur și simplu că sunt lipsiți de autocontrol, preferă să își construiască un motiv pentru care acționează ca un animal în rut: iar societatea misogina le servește la fix motivul: femeia e de vină!
Sexualitatea ei este cea care ''cere'' hărțuire. Genul ăsta de mentalitate poate fi trasată în istoria umanității până la Vechiul Testament și la păcatul originar, de care evident Eva este făcută vinovat principal. Sigur, și asta este tot o scuză inventată pentru a ''scuza'' bărbații care nu pot și nu vor să renunțe la pulsiunile de animal în rut", a continuat Ana Măiță.
De ce ne este greu să intervenim când vedem hărțuire de orice fel sau agresiuni
Din nefericire, românii nu sunt foarte receptivi nici când vine vorba de a da o mână de ajutor. În repetate rânduri, în multe experimente sociale și nu numai, s-a dovedit că românii nu sar în ajutor atunci când văd pe stradă o formă de violență.
Potrivit Anei Măiță, principalul motiv pentru care nu intervenim este pentru că suntem lași și deloc empatici. Mai mult, spune ea, românii nu au deloc simțul comunității.
"Pentru că suntem lași. Pentru că suntem comozi. Pentru că nu suntem empatici.
Iar noi, românii, în special, nu avem simțul comunității. Pentru că nu înțelegem că hărțuitorii și agresorii se bazează pe lașitatea, pe comoditatea și pe lipsa noastră de empatie și simț al comunității ca să acționeze.
Dacă hărțuitorii ar știi că la cel mai mic gest sau cuvânt de hărțuire se face un zid uman în fața victimei, atunci ar învăța să nu mai manifeste acest comportament", spune Ana Măiță.
Lipsa simțului comunității al românilor se reflectă și în reacția oamenilor la astfel de campanii anti-hărțuire. Dragoș Dado, unul dintre creatorii de conținut care a lansat aceste clipuri manifest ne-a spus că primele reacții ale publicului au fost dezamăgitoare și că mulți dintre ei nu au înțeles nimic, ba chiar au râs când au văzut forma de agresiune din videoclip.
"95% nu au înțeles mesajul. Au comentat cu un emoticon cu râs și cam atât! Am înțeles și de ce. La finalul primul videoclip "primesc" un pumn în față, actoricesc vorbind, ceea ce ne arată încă o dată că o formă de agresivitate este extrem de plăcută pentru public. Însă mesajul clipului a fost complet ignorat.
Recunosc că nu mă surprinde și mă leg de faptul că din 150 mii de vizualizări, 5 oameni au punctat că apreciază mesajul. Acum oamenii vor spune că este puțin. Da, este extrem de puțin, însă eu mizez că acești 5 oameni poate reușesc la rândul lor să schimbe o mentalitate. Cu toate astea nu mă voi opri aici și ori de câte ori prind ocazia voi "taxa" societatea și voi oferi fie lecția pe care eu am primit-o, fie o lecție dobândită în urma unui studiu personal", ne-a spus Dragoș Dado.
Dragoș Dado - Foto: Youtube Georgiana Năstase
Hainele și modul în care sunt îmbrăcate femeile, factorul declanșator în multe dintre cazurile de hărțuire?
Georgiana Năstase ne povestea în articolul precedent că a fost și este în continuare o victimă a hărțuirii.
"Evit să merg în anumite locații, pe drumuri care nu sunt luminate. Evit să merg noaptea târziu. Poate sunt lucruri banale pentru unii, dar pentru mine contează mult, pentru siguranța mea, psihică, emoțională și fizică.
Eu nici nu port sutien, dintr-o cauza medicală și automat sunt catalogată ca fiind vulgară dacă am puțin decolteu sau dacă mi se vede forma sânului printr-un tricou.
Și știu că multe fete poartă sutien doar pentru ca așa ni s-a transmis: că nu este frumos să stai fără, ca îi stârnești pe bărbați etc. Dar uitam un aspect. Atât timp cât tu nu ești vulgar îmbrăcată, ci doar nu ai sutien, de ce sunt obligată, ca femeie, să suport bădăranii care nu se pot abține și mă fluieră, mă violează cu privirea și automat îmi instalează teama.
De ce, ca femeie frumoasă și cu forme, să-mi fie teamă să merg pe stradă cum mă simt bine, doar pentru că niște bărbați nu-și pot controla instinctele. Mai suntem în Evul Mediu? Nu avem rațiune?", a spus Georgiana Năstase, pentru DC Medical.
Georgiana Năstase - Foto: Youtube Georgiana Năstase
Ana Măiță neagă faptul că hainele provoacă hărțuirea, dar spune în schimb că este important cum mergi pe stradă, atitudinea și pasul.
"Este fals ca hainele de un anumit fel provoacă hărțuirea. Sunt hărțuite fete și femei de toate vârstele, îmbrăcate cu toate stilurile de haine și care arată foarte divers. Hărțuitorii mai degrabă țintesc instinctiv fete și femei pe care la o adică le-ar putea supune fizic.
Instinctiv, nu se aruncă să hărțuiască femei pe care nu sunt așa de siguri ca le-ar putea doborî fizic. E un calcul mental pe care îl fac inconștient. Contează cum mergi pe stradă, atitudinea și pasul", a spus ea.
Ana Măiță, poveste impresionantă și lecție importantă pentru femei
"Am o mărturisire de făcut: empatizez total cu femeile care au fost hărțuite sau agresate, dar nu cunosc, de fapt, cum e să îți fie frică să mergi pe stradă. Secretul meu? E simplu. Nu, nu evit zonele rău-famate și nici hainele sexy. Doar că sunt o femeie cu aceeași greutate ca LeBron James. Da, pe cântar sunt cât jucătorul acela uriaș care a făcut istorie în baschet. Tare, nu?
Asta nu înseamnă că bărbații nu întorc capul după mine pe stradă. O, ba da, îl întorc, și încă din plin. M-a făcut mama atât de sexy încât, și la greutatea lui LeBron, îmi fac admiratori de toate felurile, chiar și când ies din casă direct din pat, cu haina peste pijama.
Numai că, la peste 100 de kile te miști cu siguranța de sine a unui animal mare care știe că nu are prădători naturali. Iar pentru o femeie, senzația asta schimbă total regulile jocului.
Nu aș schimba senzația asta pe nicio vanitate de tip „size zero”. Eu am fost mare de mică și am crescut așa. Am văzut și cum e să fii „size zero” și nu mi-a plăcut. Nu mi-a plăcut pentru că nu mă regăseam eu acolo, în corpul ăla împuținat. Era ca o haină prea mică și jur că mă strângea pe la toate cusăturile. Și nu, nu mi-a plăcut pentru că în lumea asta, ca femeie cu fizic clasic poți fi luată pe sus și violată în tihnă. Poți fi bătută până ești băgată în spital sau ucisă ca un miel, fără să ai vreo șansă.
Țin minte un episod din copilărie. În clasa a VI-a am avut o excursie de zi la un muzeu, unde ne-am deplasat toată clasa cu autobuzul. În autobuz, am prins un loc liber. În fața mea, o colegă stătea în picioare. Un onanist bătrâior a luat-o rapid la ochi, s-a strecurat înspre ea și a început să se frece de ea, fără pic de jenă. Fata a înghețat și, după ce m-a privit cu groază, a închis ochii. M-am ridicat, am pus-o pe scaunul meu și m-am interpus între el și ea, privindu-l fix în ochi. Deja din clasa a VI-a eram o fetiță redutabilă, la vreo 90 de kile. S-a oprit, s-a întors pe călcâie și a coborât la prima. Nu mi-a fost frică, doar silă. Dar privirea colegei mele, de groază absolută și rușine, mă va urmări pentru totdeauna.
Foto: Ana Măiță
Mărturisesc că atunci când atrag priviri lascive din partea bărbaților nu mă deranjează. Sunt frumoasă, știu asta și, de ce să mint, îmi place să fiu admirată. Bărbații au tot dreptul să se uite, așa cum și eu am tot dreptul să îi ignor.
Ceea ce mă uluiește însă la unii dintre acești bărbați este ceva ce iese ca uleiul la suprafață, după ce se dezmeticesc și își dau seama că le-a plăcut o femeie cât malul: valul de ură care vine în momentul în care realizează că, ipotetic, dacă ar fi să încerce să mă forțeze nu ar avea nicio șansă. Eu știu asta și ei știu asta. Clipa aia când mă măsoară mai bine din priviri și înțeleg că vor pierde, fiind nevoiți să accepte că nici dacă ar vrea nu ar avea cum să mă domine fizic, este clipa în care ei mă urăsc cu toată ființa lor. Atunci mă bucur cel mai tare că sunt cât LeBron. Dar eu mă simt bine așa – și dacă există vreo femeie născută să fie mare, eu sunt aia.
Dar mă gândesc cu groază la restul femeilor, care nu au fizicul meu de cetate medievală – sau îl au, dar fără siguranța de sine pe care ar trebui să ți-o dea un corp de dimensiunea asta. Cum or merge ele pe stradă?
Cum e să te privească bărbații, iar unii dintre ei să-și facă acel calcul mental și să le dea pe plus? Cum e să înțelegi asta și că, dacă bărbatul ar decide să acționeze, nu ai avea nicio șansă? Nu îmi pot imagina și nici nu vreau să îmi imaginez.
Dar realitatea este că asta este ceea ce trăiesc cele mai multe femei. Și pentru asta nu trebuie să își facă toate corp de cetate, cum am avut eu norocul să am din născare.
Pentru asta trebuie ca soC(i)ETATEA să se asigure că ele sunt în siguranță, orice corp ar avea", a conchis Ana Măiță, președintele Asociației "Mame pentru Mame".
Vezi videoclipurile manifest AICI:
@georgiananastase94 Stop Hărțuirii‼️
♬ sunet original - Georgiana Năstase
View this post on Instagram
@georgiananastase94 Știu ca o sa primesc mult hate pentru acest clip, insa este un semnal de alarma pentru toți bărbații care nu își pot controla instinctele în fata unui decolteu. Sunt multe femei care nu se simt bine cu sutien, insa îl poartă pentru ca " asa trebuie". Hai sa fim civilizați, iar noi femeile, decente♥️Un decolteu nu înseamnă vulgaritate.
♬ Epic - Joystock
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
