Meteorologii anunță că în toate regiunile țării va fi foarte frig, iar la munte se vor înregistra temperaturi extrem de scăzute, la fel și în Transilvania, Dobrogea și Moldova
Vremea va continua să se răcească în toată țara, iar minimele vor coborî până la -20 de grade Celsius, anunță meteorologii de la ANM în prognoza meteo pentru perioada 6-19 februarie 2023.
"Temperaturi de coșmar. În unele zone s-ar putea înregistra și -20 de grade Celsius. Asta îmi aduce aminte de câteva lucruri. Unele sunt de demult, din copilăria mea, când iarna era iarnă iar frigul era frig.
Altele sunt din perioada cât am locuit în Canada, mai exact ziua când la meteo s-a anunțat o temperatură de -36 de grade, cu un index termic (wind-chill) de -64 de grade resimțite.
Am crescut în sat, la munte. Nu era un sat chiar pe munte, dar se vedea bine muntele din fundul grădinii. Spre Crăciun nu era deloc de mirare dacă temperatura scădea, previzibil, sub pragul de ger. Era magic. Începea să scârțâie zăpada, când respirai se formau mici cristale de gheață în aburul expirat al plămânului, mănușile de lână se lipeau de clanțe.
Bura dimineții era diamantină.
Cuvântul cheie, în anii respectivi, era lâna. Ca să facem față frigului, lâna era soluția.
Șosete de lână tricotate.
Vestă de lână peste care, ocazional, mai puneai și-un pulover de lână. Peste care mai puneai, dacă aveai, un cojocel sau laibăr. De lână. În mâini puneam mănuși de lână. Și purtam pe cap, ce altceva, decât căciuli de lână.
Când ieșeam pe uliță la joacă, la sanie sau la bătăi cu bulgări, războiul tricotajelor putea să ia cele mai diverse forme. Se formau cruste, se udau materiale.
Nu am prea multe amintiri mai bune, mai luminoase, mai dragi mie, decât acele dimineți cu ger ale copilăriei. Și acum, când scriu, îmi vine în minte scârțâitul zăpezii sub tălpi. Sau zgomotul gheții care crapă sub picior.
Coloanele de apă încremenită la vijeuri, uneori monstruoase alteori splendide.
C’est ou le cauchemar? (n.r. Unde este coșmarul?) Credeam că știu frig. Credeam că sunt genetic echipat pentru frig. Mai mult, credeam că am trăit în frig când am ajuns în Canada", a scris Gabriel Diaconu, medic specialist psihiatru pe pagina sa de Facebook.
"E greu de descris ce resimte corpul uman. Nordicii nu foloseau ”blană de oaie”. Foloseau fulgi de gâscă"
"De unde să pot, vreodată, bănui că – prin comparație – România are un fel de climă tropicală când vine vremea să străbați Montrealul iarna.
E greu de descris ce resimte corpul uman, fie și protejat cu straturi peste straturi de îmbrăcăminte izotermă, în momentul când ieși la -35 spre -40 de grade afară. Dar ar fi trebuit să-mi dau seama când mi-am procurat haine potrivite.
Aici nu exista ”raionul de lână”. Dar pe articolul de îmbrăcăminte scria clar până la cât, la vale, funcționează. Erau unele de -30, altele de -65.
Nordicii nu foloseau ”blană de oaie”. Foloseau fulgi de gâscă. Tălpile bocancilor erau de grosime dublă. Căutai atent etichete pe care să scrie ”thinsulate”, un joc de cuvinte între ”thin” (subțire) și ”insulate” (protecție termică).
Exista îmbrăcăminte de corp, apoi hainele obișnuite, după care protecția suplimentară, de suprafață. Pantaloni de vânt, haină de frig, protecție/ cagulă și tot ce ți-ai putea imagina că poate să ascundă expunerea pielii la mușcătura gerului care venea dinspre fluviu.
La -65 de grade resimțite și respirația se schimbă. Coapsele îți amorțesc aproape instantaneu. Simți nevoia să-ți miști extremitățile, altfel îți îngheață, romantic spus, sângele în vine. Dacă vrei te poți juca cu sublimarea apei clocotite, doar că nu-ți vine deloc să te (mai) joci.
Răceala îți mușcă obrazul și-ți pune promoroacă pe gene. Faci cristale de muci în nas. Există frig la care începi să râzi, și apoi frig la care începi să plângi. După care apare frigul la care devii complet indiferent", a mai scris el.
"Noi? Ne plângem. Și ne speriem de o țâră de bură. Visăm la o eternă primăvară care să ne rezolve reumatismul moral"
"Parte din plăcerea gerului copilăriei era intratul, înapoi, în casă.
Mâinile dureau. Fălcile dureau. Obrajii ardeau. Era o splendoare.
Aici, din cazanul extrem al frigului răsucit, primul miracol era să-mi simt din nou extremitățile.
Și totuși, după atâția am, am nostalgie.
Pe frigul cel mai frig, ocazional, montrealezii plecau să hălăduiască prin păduri. Unii făceau ski-fond. Alții plecau ”pour faire la raquette”, se plimbau prin ditai zăpada cu un harnașament pus pe picioare care seamănă cu rachete de tenis.
Noi? Ne plângem. Și ne speriem de o țâră de bură. Citim știri care ne schimbă percepția căldurii din cafea. Visăm la o eternă primăvară care să ne rezolve reumatismul moral", își amintește medicul Gabriel Diaconu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
