Epilepsia este o boală a creierului caracterizată de semnale defectuoase ale celulelor nervoase, care duc la apariția crizelor. Convulsiile sunt episoade de activitate electrică care apar necontrolat și care modifică senzațiile, comportamentele, conștiința și contracțiile musculare. Deși nu există un tratament pentru epilepsie, există numeroase opțiuni de tratament disponibile. Până la 70% dintre epileptici pot fi tratați cu medicamente.
Epilepsia este o afecțiune cronică (de lungă durată) caracterizată prin crize recurente declanșate de impulsuri electrice generate de neuronii afectați din creier. O criză este cauzată de o explozie de activitate electrică necontrolată în interiorul celulelor cerebrale. Modificările în ceea ce privește conștiința, controlul mușchilor (de exemplu, sacadarea sau contracțiile), senzațiile, emoțiile și comportamentul pot constitui crize.
Simptome
Simptomele convulsiilor pot varia foarte mult, unele persoane pierzându-și cunoștința, altele privind în gol, iar altele având contracții ale brațelor sau picioarelor. Tipul de criză afectează orice proces cerebral și poate include confuzie temporară, privire fixă, rigiditate musculară, mișcări sacadate incontrolabile, pierderea cunoștinței și simptome psihologice precum frica, anxietatea sau deja vu.
Persoanele cu epilepsie pot experimenta, de asemenea, schimbări de comportament sau psihoză. Majoritatea episoadelor au același tip de criză, iar simptomele sunt de obicei similare de la un episod la altul.
Tipuri
Epilepsiile sunt clasificate în funcție de tipul lor de criză, care se bazează pe localizarea crizei, nivelul de conștientizare în timpul crizei și prezența sau absența mișcărilor musculare. Există două tipuri majore: crizele cu debut focal, care încep într-o zonă sau rețea de celule de pe o parte a creierului, și crizele cu debut generalizat, care afectează o rețea extinsă de celule de pe ambele părți ale creierului simultan, potrivit Mayo Clinic.
Convulsiile cu debut focal implică modificări ale simțurilor, emoții, spasme musculare necontrolate și senzații precum lumini intermitente, amețeli și furnicături. Crizele cu debut generalizat afectează o rețea extinsă de celule de pe ambele părți ale creierului în același timp și au șase tipuri: crize de absență, crize atonice, crize tonice, crize clonice, crize tonico-clonice și crize mioclonice.
Crizele de absență provoacă o scurtă pierdere de conștiință, adesea confundată cu visarea cu ochii deschiși. Convulsiile atonice au ca rezultat pierderea controlului muscular sau slăbiciune, cu părți ale corpului care cad sau cad în timpul unei crize scurte. Convulsiile tonice cresc tonusul muscular, provocând încordare sau rigiditate, și pot provoca o mică schimbare a conștiinței în timpul unei crize scurte. Crizele clonice implică rigidizarea și relaxarea rapidă și repetată a mușchilor, în timp ce crizele tonico-clonice combină rigiditatea musculară și sacadarea ritmică a mușchilor.
Convulsiile mioclonice cauzează scurte smucituri sau contracții musculare asemănătoare unui șoc, care durează de obicei doar câteva secunde. Aceste tipuri de crize pot fi confundate cu convulsiile sau cu crizele grand mal, iar medicii ar trebui să fie conștienți de impactul lor potențial asupra sănătății generale a pacienților.
Factori declanșatori
Factorii declanșatori ai crizelor sunt evenimente sau situații care au loc înainte de o criză. Printre factorii declanșatori obișnuiți se numără stresul, problemele de somn, consumul de alcool, schimbările hormonale, boala, luminile intermitente, lipsa unei alimentații sănătoase și echilibrate, deficiențele de vitamine și minerale, efortul fizic excesiv, anumite alimente (cofeina este un factor declanșator obișnuit), deshidratarea, anumite momente ale zilei sau ale nopții, utilizarea anumitor medicamente (difenhidramină în produsele fără prescripție medicală pentru răceală, alergii și somn) și ratarea dozelor de medicamente anticonvulsivante.
Pentru a identifica factorii declanșatori ai convulsiilor, este important să urmărești crizele și evenimentele din jurul lor. Ține un jurnal al crizelor și notați momentul din zi în care a avut loc fiecare criză, evenimentele sau circumstanțele speciale din jurul momentului în care a avut loc criza și cum te-ai simțit. Dacă suspectezi un declanșator, urmărește acel factor pentru a determina dacă este un declanșator real.
Foto: Freepik @ DC Studio
Cauze
Epilepsia este o afecțiune neurologică care poate fi influențată de diverși factori, printre care genetica, traumatisme craniene, tumori cerebrale, afecțiuni ale vaselor de sânge, infecții, leziuni înainte de naștere și condiții de dezvoltare. Aproximativ jumătate dintre persoanele cu epilepsie nu au nicio cauză identificabilă, în timp ce cealaltă jumătate poate fi influențată de genetică, traumatisme craniene, tumori cerebrale, afecțiuni ale vaselor de sânge, infecții și condiții de dezvoltare.
Genetica este doar o parte a cauzei, deoarece anumite gene pot face ca o persoană să fie mai sensibilă la condițiile de mediu care declanșează crizele. Traumatismele craniene cauzate de accidente de mașină sau alte leziuni traumatice pot provoca epilepsie. Tumorile cerebrale și afecțiunile vaselor de sânge pot provoca, de asemenea, epilepsie, iar accidentul vascular cerebral este o cauză principală la adulții de peste 35 de ani. Infecțiile, cum ar fi meningita, HIV, encefalita virală și unele infecții parazitare, pot provoca, de asemenea, epilepsie.
În plus față de genetică, epilepsia poate apărea uneori împreună cu afecțiuni de dezvoltare, cum ar fi autismul și ADHD, care pot fi legate de gene. Înțelegerea factorilor care contribuie la epilepsie și a cauzelor potențiale ale acesteia este crucială pentru un tratament și o prevenire eficiente.
Diagnostic
Din punct de vedere tehnic, epilepsia este definită ca fiind apariția a două sau mai multe crize care nu pot fi atribuite unei afecțiuni medicale recunoscute, cum ar fi sevrajul de alcool sau scăderea glicemiei. Medicul (sau specialistul în epilepsie) va efectua un examen fizic, va obține istoricul medical și va solicita eventual analize de laborator (pentru a exclude etiologiile alternative) înainte de a formula un diagnostic. Aceștia se pot interesa cu privire la simptomele tale pe parcursul crizei și pot efectua proceduri suplimentare de diagnosticare.
Medicul va întreba dacă tu sau un membru al familiei care a fost martor la criza ta a întâmpinat oricare dintre următoarele:
- Scăderi musculare.
- Rigiditate musculară.
- Pierderea controlului intestinelor sau al vezicii urinare.
- Schimbare în respirație.
- Culoarea pielii a devenit palidă.
- Ai avut o privire goală.
- Te-ai pierdut cunoștința.
- Ai avut probleme de vorbire sau de înțelegere a ceea ce ți s-a spus.
Factori de risc
Epilepsia este o afecțiune care poate apărea la orice vârstă, debutul fiind cel mai frecvent la copii și la adulții în vârstă. Un istoric familial de epilepsie poate crește riscul de crize.
Leziunile la cap, cum ar fi traumatismele craniene, pot declanșa convulsii. Pentru a reduce riscul, poartă centuri de siguranță și căști de protecție în timp ce te deplasezi cu mașini și în activități cu risc ridicat de traumatisme craniene.
Accidentul vascular cerebral și alte boli vasculare pot provoca leziuni cerebrale, care pot declanșa convulsii. Pentru a reduce riscul, limitează consumul de alcool, nu fuma, urmează o dietă sănătoasă și fă exerciții fizice în mod regulat.
Demența poate crește riscul de epilepsie la adulții în vârstă. Infecțiile cerebrale, cum ar fi meningita, pot, de asemenea, crește riscul.
Crizele din copilărie, cum ar fi febra mare, pot fi uneori asociate cu crize epileptice. Cu toate acestea, riscul crește dacă un copil are o criză asociată cu febră lungă, o altă afecțiune a sistemului nervos sau un istoric familial de epilepsie.
Tratament
Epilepsia este o tulburare neurologică care poate fi controlată prin diverse tratamente, inclusiv medicamente anticonvulsivante, diete speciale și intervenții chirurgicale. Medicamentele anticonvulsivante, aprobate de FDA, pot controla crizele la aproximativ 60% până la 70% dintre persoanele cu epilepsie. Alegerea medicamentelor depinde de factori precum tipul de crize, răspunsul anterior, alte afecțiuni medicale, interacțiunile potențiale, efectele secundare, vârsta, starea generală de sănătate și costul. În cazul în care medicamentele anticonvulsivante nu funcționează, pot fi luate în considerare alte opțiuni de tratament, cum ar fi terapia dietetică, dispozitivele medicale sau intervenția chirurgicală.
Dieta ketogenică și dieta Atkins modificată sunt diete comune recomandate persoanelor cu epilepsie, în special copiilor care nu au avut succes cu medicamente și nu sunt candidați pentru intervenții chirurgicale. Dietele cu indice glicemic scăzut pot, de asemenea, reduce crizele în unele cazuri.
În cazul în care medicamentele anticonvulsivante nu controlează crizele, poate fi luată în considerare intervenția chirurgicală. Opțiunile chirurgicale includ rezecția chirurgicală (îndepărtarea țesutului anormal), deconectarea (tăierea fasciculelor de fibre care leagă zonele creierului), radiochirurgia stereotactică (distrugerea țesutului cerebral anormal) sau implantarea de dispozitive de neuromodulare. Aceste dispozitive trimit impulsuri electrice către creier pentru a reduce convulsiile în timp.
Epilepsia afectează 1 din 26 de persoane și poate fi gestionată prin diverse tratamente, cum ar fi medicamente anticonvulsivante, diete și intervenții chirurgicale. Scopul este de a împiedica convulsiile să devină pe viață sau să se oprească cu un tratament adecvat. Pentru a îmbunătăți gestionarea convulsiilor, persoanele ar trebui să aibă un somn adecvat, să limiteze consumul de alcool, să aibă o dietă sănătoasă, să evite factorii declanșatori ai convulsiilor și să urmeze instrucțiunile medicilor.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
