ENALAPRILUM + HYDROCHLOROTHIAZIDUM - prospect
Denumirea comercială: ENAP, ENAP HL KRKA,
Prezentare: Comprimate
Indicații: Tratamentul Hipertensiunii arteriale în cazurile în care monoterapia cu un diuretic sau un IEC (inhibitori de enzimă de conversie) nu este suficientă. De asemenea este avantajos pentru înlocuirea biterapiei cu hidroclorotiazidă şi un IEC administrate separat.
Contraindicații: Hipersensibilitate la enalapril sau alţi IEC, la hidroclorotiazidă şi alte tiazide, la sulfonamide şi la oricare din celelalte componente ale produsului. Edem angioneurotic provocat de un IEC în antecedente. Stenoză de arteră renală bilaterală sau pe rinichi unic funcţional. IR (insuficiență renală)/IH (insuficiență hepatică) severă. Sarcină şi alăptare.
Atenție!: Nu este recomandabil ca primă treaptă de tratament al Hipertensiunii arteriale. Se recomandă iniţierea tratamentului cu una din cele două componente separat. Înaintea începerii tratamentului se evaluează funcţia renală şi hepatică. Datorită riscului hipotensiune arterială marcate, se recomandă iniţierea tratamentului sub strictă supraveghere medicală. După administrarea primei doze, pacientul va rămâne culcat timp de 2 ore sub supravegherea medicului, pentru a evita eventualele fenomene hipotensive ortostatice. Prudenţă la bolnavii cu ateroscleroză avansată, cardiopatie ischemică şi insuficienţă circulatorie cerebrală, deoarece scăderea bruscă a Tensiunii arteriale poate precipita un accident vascular ischemic cerebral sau coronarian. La pacienţii imunodeprimaţi sau cu boli autoimune (colagenoze) poate produce deprimarea funcţiei hematopoietice medulare. În aceste cazuri se recomandă monitorizarea hemogramei pe durata trat. Se recomandă prudenţă la bolnavii cu antecedente de astm bronşic sau alte boli alergice şi autoimune, deoarece există riscul agravării/reactivării acestora. Administrarea IEC la bolnavii cu Hipertensiune arterială renovasculară im pune prudenţă, deoarece există posibilitatea dezvoltării IRA (insuficiență renală acută). La bolnavii cu IC (insuficiență cardiacă) sau cu depleţie hidrosalină există riscul hTA (hipotensiune arterială) marcate cu IRA. Prudenţă la bolnavii dializaţi (risc de reacţii anafilactoide). La vârstnici se iniţiază trat. cu doze mici, pentru a evita scăderea bruscă a TA (tensiune arterială), acestea urmând a fi crescute treptat în funcţie de răspunsul terapeutic. Înaintea unei intervenţii chirurgicale se recomandă întreruperea trat. În Insuficiența renală (cu clearance-ul creatininei peste 30 ml/min) se recomandă verificarea potasemiei şi nivelului plasmatic al creatininei. În Insuficiența hepatică se recomandă prudenţă, deoarece se poate precipita instalarea encefalopatiei portale. La bolnavii cu hiperparatiroidie se pot produce creşteri marcate ale calcemiei; în această situaţie se recomandă întreruperea trat. şi evaluarea funcţiei paratiroidiene. La diabetici se recomandă controlul regulat al glicemiei şi glicozuriei, eventual ajustarea dozelor de insulină sau de antidiabetice orale. La pacienţii cu hiperuricemie se recomandă prudenţă, deoarece diureticele tiazidice pot creşte nivelul plasmatic al acidului uric. Tratamentul de lungă durată cu diuretice tiazidice poate favoriza dislipemia. Pacienţii alergici la diuretice tiazidice, furosemid, sulfonamide antibacteriene sau sulfoniluree antidiabetice, pot prezenta reactivitate imunologică încrucişată. Se va evita asocierea enalaprilului cu diuretice antialdosteronice sau săruri de potasiu. Se impune prudenţă în asocierea cu antidepresive triciclice şi neuroleptice, diuretice saluretice, med. imunosupresoare. AINS (antiinflamator neseroidian), glucocorticoizii pot reduce efectul antihipertensiv al enalaprilului. Asocierea cu sărurile de litiu nu este recomandată; dacă adm. celor două med. este absolut necesară, este obligatorie verificarea frecventă a litemiei şi ajustarea dozelor. Hidroclorotiazida poate avea efect hiperglicemiant, de aceea folosirea la diabetici trebuie evitată sau obligă la controlul glicemiei şi ajustarea dozelor de antidiabetice. În caz de hipokaliemie (produsă de hidroclorotiazidă) se vor evita med. care prelungesc intervalul Q-T şi prezintă risc de torsada vârfurilor (chinidină, disopiramidă, sotalol, amiodaronă, eritromicină, vincamină, terfenadină, astemizol etc.). Prudenţă în cazul asocierii cu: corticoizi sistemici, tetracosactid, purgative în doze mari, digitalice, metformină, produse iodate de contrast (hipokaliemia creşte riscul de IRA).
Reacții adverse: Relativ frecvent ameţeli, cefalee, oboseală şi tuse; crampe musculare, greaţă, hTA ortostatică, impotenţă, diaree; dureri toracice, palpitaţii, tahicardie, flatulenţă, uscăciunea gurii, insomnii sau somnolenţă, vertij, prurit, rash cutanat, parestezii, dispnee, gută, lombalgii, artralgii, tinitus, infecţii urinare; edem angioneurotic, creşteri uşoare a ureei şi creatininei serice.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
