Psihiatrul a postat pe pagina sa de Facebook un mesaj în care critică modul în care autoritățile și populația au gestionat pandemia de coronavirus și se arată pesimist în ceea ce privește viitorul.
"Nu ne vom întoarce vreodată la ceea ce-am fost
Dar nici nu se pare că-ajungem unde-ar trebui poate să fim,
Există două motive pentru escaladarea, tiptil, a cazurilor de infecție cu noul coronavirus:
1. Autoritățile și-au pierdut autoritatea. Teoretic o aveau, practic și-au exercitat-o ca ghepardul, pe o distanță scurtă, și acum stau și gâfâie, mai cu o declarație, mai cu un epitet, mai cu risipitul colectiv al vinei.
2. Românii și-au pierdut pudoarea, că educația nu poți propune c-au avut-o vreodată.
E prea din scurt să-i educi, și degeaba-i mai faci de rușine acum. Poți să-i sperii cu numere, poți să le enumeri pericolele. E cam degeaba. Totu-i degeaba, acum. Ce începe, în schimb, e acel lucru pentru care ne-am pregătit din belșug în primele luni ale anului: valul viral trecând peste țară.
În timp ce pe alții îi sperie aritmetica, eu stau și gândesc la alte probleme. Spre exemplu:
- Pe de o parte vedem mai mult în bezna epidemică. E suficient să observi că fatalitatea de caz (decese raportate la total infectări) a scăzut, de la un maxim de aproape 7%, înapoi spre 5%. Ea era spre 7% într-o perioadă cu restricții, și cu ”asistarea” destul de robustă a păstrării distanței dintre Ion și Mărie. Ce-am pierdut după starea de urgență am câștigat prin capacitate de-a ”prinde” cazuri. În primele trei luni ale pandemiei media era cam de 50 de mii / săptămână. Astăzi au fost un pic peste 30 de mii/ 24 de ore. Teste, la ele mă refer. Ceea e ca și cum ai schimba lămpașul cu xenoane (fie permisă comparația)
- La cât am numărat paturile de ATI, două la primărie, două la prefectură, patru la Popa Pripici, din declarațiile trăsnite ale oficialilor rezultă că am început cu 400, aveam vreo 1400 (pe acolo) undeva prin aprilie, și-acu cică sunt vreo 840. De-ălea cu climatizare invazivă (cunoscută și sub numele de ventilatoare). Dracu să le pieptene scule, numai în România poți să faci 6 luni achiziții și să rămâi cu mai puține la sfârșit.
- Geaba ai paturi dacă n-ai oameni, și oamenii (mă refer la personal sanitar) sunt cu tamburii la roșu. Supărați, obosiți, sătui. Unul după altul ies și înjură, acuză, deplâng, amenință, avertizează, dar e ca și cum l-ai pune pe Hrușcă să cânte Leru-i ler pe-o pistă de aterizare lângă un Boeing 747. Unde Boeing-ul e poporul.
- Ce-i, finalmente, limpede este că cine va fi cumsecade, cuminte și educat va trăi, fie păstrată în ecuație și bruma de noroc. Iar dintre ceilalți, că-s haiduci, negativarzi, români liberi sau săraci cu duhul, majoritatea care vor face boala vor trăi și ei, dar unii vor muri. Rămâne o a treia categorie, pur inocenții. Ei merg, postum, pe conștiința celor care și astăzi spun ce mare brânză, ce-atâta scandal.
Specia umană, luată din avion, e destul de previzibilă. Când totul ajunge la noi vs. ei, mai bine să plângă mă-sa decât să plângă mama (am încheiat citatul). Niet viziune, kakaia empatie. Ce să-i mai cerți? Că n-ai de ce să-i mai cerți.
Poți doar să te ierți pe tine, și să-l ierți un pic și pe cel de lângă tine. Căci dacă nu le-a intrat oamenilor până acuma la cap cum e cu boala, cu sănătatea, cu apa și săpunul, unora n-o să le intre nici de acum înainte. Și n-o să le intre nici măcar după ce-o s-o îngroape pe bunica, pe tata sau pe verișorul. Moartea, se pare, n-are nicio valență sanitară când trece molima prin sat.
Ne-om regăsi, pesemne, cândva în viitor, în altu fel de țară. Cei care vom trăi sigur vom fi mai triști. E o rană, e o traumă care se împrăștie acuma, genul de hâdoșenie capabilă să schimbe memoria copiilor generații de acum înainte. Aceasta este, de fapt, evoluție în fața propriilor noștri ochi. Și, iată, nu e totuna cu a spune că facem vreun progres. Doar ne schimbăm urlând, și ne urlăm schimbând.
Ce-i cel mai aspru este că numărul bestiei spune că, în România, fără vaccin peste 200 de mii de români vor muri de Covid-19. Nici 1% nu s-au dus, încă. Cimitirele, din acest punct de vedere, sunt încă goale. Că va bate ceasul mai repede, că va bate mai încet, tot dracu ăla e. Acesta e tainul. Doar dacă îndurăm (ceea ce nu mai facem). Doar dacă învățăm (ceea ce n-am început). Și doar dacă devenim (ceea ce e puțin probabil). Doar atunci din acest număr unii poate fi-vor salvați.
Mă gândesc în ultimele luni, la modul cel mai serios, că boala asta ar putea să-mi răpească dintre oamenii dragi, a căror sănătate o știu destul de fragilă. Uneori îmi vine să ies cu parul pe stradă. Alteori mă uit, observ, privesc la felul în care oamenii se umblă. Îmi văd pacienții, mai râdem, mai plângem. E fapt, continuă să existe și oricare alte boli. Încă mai fac oamenii cancere, încă mai pică în demențe, psihoze, depresii și adicții. Covid e un colac, restul o pupaza", a scris medicul pe Facebook
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
