Dr. Alexandru Ciolan, Directorul general al Fresenius Medical Care România, companie care deține 11 clinici de dializă în România, a arătat, ieri, la Dezbaterile DC MEDICAL, că acest proiect pilot demarat în 2003 – 204, a avut o imporanță deosebită în reconfigurarea dializei în România.
De la 70 de centre, la peste 130
„Din păcate nu a fost urmat de alte proiecte asemănătoare. Este un proiect care practic a schimbat ecosistemul dializei, care pornind de la centrele de dializă din spitale, a dus tratamentul pacienților în ambulatoriu, așa cum acesta trebuie să fie și, în același timp, a reconfigurat harta dializei în România. Pentru că dacă la nivelul anilor 2003-2004 aveam 70 de centre de dializă, iar la nivelul anilor 2017-2018 deja am depășit 130 de centre. Deci, practic, acest proiect pilot, acest program, a făcut ca toți cei care am participat să dăm o șansă nouă, o șansă în plus pacienților cu insuficiență renală cronică, de a avea acces la tratament. Faptul că au fost eradicate listele de așteptare, faptul că practic astăzi toți pacienții au acces la tratament, este un lucru extraordinar și aceasta mulțumită acestui proiect pilot", a explicat el.
În ciuda succesului său răsunător, proiectul are numeroase lipsuri.
„Ceea ce putem spune ca o radiografie a momentului este că toate ideile bune cu care a plecat acest proiect pilot nu au fost urmărite în totalitate, și din păcate nu a existat o strategie la nivel național care să meargă mai departe și să ducă de fapt acest proiect într-un mod unitar. Nu a existat, să spunem, o abordare coerentă, pentru că la un moment dat piața s-a liberalizat de la sine și practic mici jucători au început să dezvolte centre, fără să existe neapărat o abordare precisă la modul în care acest lucru s-a făcut. Ulterior, însă, după această fază a dezvoltării care a început cu anul 2007, în care au început să apară centre noi în afara spitalelor și, în general, în ambulatoriu, în orașe mari la început și apoi în orașe mici, a făcut ca astăzi să avem o rețea de dializă extrem de bine dezvoltată".
Câștig dublu: pacienții tratați, medici convinși să rămână în țară
Pacienții au avut enorm de câștigat de pe urma parteneriatului public-privat lansat prin Programul de dializă, acum ei fiind tratați la fel ca în țările dezvoltate ale Uniunii Europene.
În plus, un efect secundar important al acestei dezvoltări în privat a fost acela că medicii nefrologi și asistentele de specialitate au rămas să muncească în România, nu au plecat peste hotare așa cum s-a întâmplat pe alte specializări.
„Acest proiect și acest program a făcut extrem de mult pentru pacienți, plusurile care s-au obținut prin tehnologie, prin protocoalele de tratament, prin tot ceea ce s-a dezvoltat la nivel de rețea putem spune fără niciun fel de urmă de îndoială că ne aflăm la nivelul oricărei țări europene în ceea ce privește tratamentul prin dializă. Nu suntem cu nimic mai prejos decât alte țări, inclusiv țări din zona Vest Europeană și am dat o șansă în plus personalului medical să rămână în România. Pentru că prin angajarea atât a medicilor cât și a asistentelor am făcut ceea ce se poate numi o retenție a personalului medical în România și practic am dat noi locuri de muncă unor persoane care se aflau, haideți să spunem așa, în zone mai puțin favorizate, pentru că centrele care s-au dezvoltat în România nu au fost în orașele principale și în orașele reședință de județ, ci și în localități foarte mici, tocmai pentru a fi un sprijin pentru pacienți în a evita niște „excursii" între 70 și 150 de kilometri pe care ei trebuiau să le facă de trei ori pe săptămână pentru a se trata. Aceste lucruri sunt extrem de importante pentru calitatea vieții pacienților și pentru a înțelege totuși efortul care a fost făcut de toată lumea în sensul unei medicine de înaltă calitate", a punctat dr. Alexandru Ciolan, directorul general al Fresenius Medical Care România.
Tarifele au rămas în urma scumpirilor
Companiile private care s-au implicat în proiect, pentru a putea face investiții și a se extinde și mai mult, ar avea nevoie ca tariful decontat de stat pentru dializă să țină pasul cu scumpirile care au avut loc în acești 15 ani.
„În mod evident, tariful dializei, cel care a fost stabilit de către IFC, Ministerul Sănătății și CNAS la nivelul anului 2004, era unul care la vremea respectivă nu includea transportul pacienților. Ulterior, la nivelul anului 2008 a fost inclus și transportul pacienților și în mod evident de atunci și până acum, dacă am sta să facem o analiză numai deprecierea cursului de schimb, aceasta a fost de 26% din 2004 până în ziua de astăzi. (...) Acea - să spunem – „aducere la zi" a tarifului la nivelul anului 2014 a fost practic o creștere de doar 5% a tarifului raportat la cursul de schimb al bugetului la data respectivă. Deci, astăzi, de fapt este o discrepanță majoră între tariful care exista la nivelul anului 2014 și tariful real care se plătește dializei sau pentru fiecare dializă, atât în sistemul public cât și în sistemul privat. Astăzi, practic, o dializă este echivalentul a doar 107 euro, față de 118 euro cât era la nivelul anului 2008, la nivelul anului 2009, respectiv 2014", notează reprezentantul Fresenius.
Dr. Alexandru Ciolan spune că la povara scumpirilor se adaugă și majorările salariale din sisteul bugetar. Asta pentru că prețul tuturor serviciilor se mărește în lanț, întrucât nu toate clinicile de dializă din țară au și propriul sistem de transport al pacienților dializați de acasă până la clinică și înapoi, ci subcontractează.
Toate s-au scumpit, salariile bugetarilor au explodat
„Acest impact al salariilor din sistemul public este unul major și în sistemul privat pentru că – gândiți-vă – atâta timp cât avem cursul, inflația, triplarea salariilor în sistemul public, creșterea salariului minim pe economie de 4 ori în ultimii ani, este clar că undeva se produce un dezechilibru între tariful care este plătit astăzi pentru această procedură și nivelul cheltuielilor pe care le avem. Astăzi una dintre problemele majore pe care o vom avea în curând este cea a transportului pacienților. Pentru că la nivelul transportatorilor, creșterea (prețului, n.r.) combustibilului cu peste 26% și acest salariu minim care i-a impactat în mod evident, și nu e numai vorba de ei, dar transpotul este important, pentru că trebuie să-l realizăm și avem firme cu care am contractat acest transport, nu-l realizăm noi, va fi un element semnificativ în costul dializei. El depășește 10% la ora actuală din costul tratamentului. Salariile ajung undeva în zona a 35% din costul tratamentului. Materialele nu au crescut atât de mult pentru că ele în general au fost temperate ca și nivel valoric și au fost influențate doar de cursul de schimb care s-a modificat. Deci, practic, există mai multe elemente care creează un dezechilibru la ora actuală între ceea ce a fost la nivelul anului 2008, la nivelul anului 2009 când au fost introduse încă două modalități de tratament noi, performante, și la nivelul anului 2014 când s-a făcut ultima corecție. Din păcate lucrurile astea trebuie luate în calcul, pentru că atât timp cât nu vom ține cont de toți indicatorii macroeconomici și de toate schimbările care apar, ne vom trezi în situația în care fie nu vor mai putea transporta bolnavii, pentru că, costul pe care acești transportatori îl cer în ziua de astăzi este mult mai mare decât era acum 3 sau 4 ani de zile, și vom ajunge și în situația de a nu mai putea face investiții la nivelul celor pe care le-am făcut".
Investiții uriașe care s-ar putea duce de râpă
Dr. Alexandru Ciolan spune că aceste dezechilibre vor afecta investițiile uriașe care au fost făcute în clinicile de dializă. Peste toate, se adaugă și noii pacienți, pe care CNAS nu-i include imediat în sistemul de decotare, ci mult mai târziu, și pe care clinicile private îi tratează din propriul buzunar, o perioadă.
„Fresenius a făcut în România 38,5 milioane de euro investiții. Fresenius, nu vreau să dau o cifră așa cum a dat colegul de la B.Braun vizavi de tratamentele efectuate și neplătite până la ora actuală și neplătite încă de către CNAS, pentru că pacienții noi nu sunt plătiți în cursul aceluiași an, pacienții noi nu intră în acea recolerare care trebuie făcută trimestrial, așa cum spune legea, pentru aceștia. Deci, noi am primit pacienți, n-am refuzat niciodată pacienți și niciunul dintre cei 3 mari operatori din România n-a refuzat niciodată un pacient nou, dar acest lucru nu va funcționa la infinit".
În plus, la deciderea acestor tarife nimeni nu a luat în considerare și altfel de cheltuieli. Spre exemplu, cât te costă să convingi un medic nefrolog să se angajeze la un cabinet dintr-un orășel mic.
„Și dacă discutăm de costuri, apropos de personalul medical, în momentul în care noi am dezvoltat centre în regiuni extrem de vitregite, să spunem, sau în localități extrem de mici în care a aduce astăzi un doctor nefrolog este extrem de dificil și asta poate să certifice oricine dintre specialiștii și profesorii care se află la această dezbatere, astăzi a aduce un medic și de a lucra, nu știu, vă dau un exemplu, la Medgidia, sau la Rădăuți, sau la Zalău sau la Sighetul Marmației, este o întreagă epopee. Nu vă spun de costurile care de cele mai multe ori sunt legate de transportul acestui medic către acest loc de muncă. El trebuie să fie prezent acolo 6 zile pe săptămână", arată directorul.
Cine va fi afectat? Pacientul!
În aceste condiții, în curând există riscul ca pacienții să fie afectați direct!
„Nu putem funcționa în acest mod și sunt foarte convins că dacă nu vom regla această situație dacă nu vom ține cont de toți parametrii care sunt de luat în calcul ne vom trezi cu probleme, în sensul asigurării continuității tratamentului, în sensul asigurării necesarului de medici, în sensul respectării obligațiilor pe care le avem vizavi de contractul cu Casa de Asigurări și de Contractul cu Casa de Asigurări. Noi nu dorim așa ceva".
Cum toate centrele de dializă lucrează la capacitate maximă, iar experții cred că în anii care vin numărul de pacienți dializați va crește mult, situația este alarmantă. Managerii clinicilor vor fi puși în situația de a renunța fie la clinici, fie la o parte din servicii. Oricum ar fi, foarte grav.
„Niciodată transportul nu a fost suportat de pacient. Întotdeauna transportul a fost inclus în tratamentul dializei. Acesta a fost și conceptul pe care a mers Banca Mondială, ca toate elementele legate de tratamentul pacientului, de la momentul în care pleacă acasă și până la momentu când ajunge înapoi acasă, să fie incluse în tarif. Problema e că nu mai putem să facem investiții. Gândiți-vă că trebuie să facem extensii de centre. Noi, Fresenius, am ajuns la ora actuală ca 11 centre să fie la capacitate maximă. Dacă nu mai există capacitate investițională, și dacă nu mai avem nici cu cine să lucrăm, va fi foarte greu să ținem acele centre. Ce facem? Revenim la ceea ce se întâmpla acum 10 ani, adică să păstrăm numai centre în localitățile reședință de județ? Nu cred că asta este soluția. Cred că trebuie să privim în perspectivă".
Dezbaterea poate fi urmărită aici:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
