În România, în Registrul Renal sunt puțin peste 15.000 de oameni cu insuficiență renală cronică.
Dr. Florin Buicu, președintele Comisiei de Sănătate din Camera Deputaților, prezent la prima Dezbatere a DC MEDICAL, privește analitic situația. „Pacientul inclus în programul de dializă este unul activ. Pacientul iese din programul de dializă fie prin deces, fie prin transplant. (...) Un transplant ne-ar costa mai puțin decât menţinerea unui pacient în dializă", a explicat deputatul.
Dar, transplantul în România se face în prea mică măsură, așa că acești pacienți își așteaptă rândul făcând dializă, fiecare, de trei ori pe săptămână, ani la rând.
Un miliard pe an pentru toate serviciile de care au nevoie pacienții
Costul total al acestui Program Național, care este externalizat prin parteneriat public privat din anii 2003 – 2004, se ridică la uriașa sumă de un miliard de lei. Și acești bani ar trebui să acopere un pachet larg de servicii.
„Pornim de la momentul în care pacientul intră în clinică, la circuitele care sunt stabilite, la modul în care pacienții sunt tratați. (...) În momentul în care noi le oferim aceste servicii, ne asigurăm că începând de la materialele uzuale, vorbim de kiturile de conectare, vorbim de materialele consumabile, de feșe, dezinfectanți, deci tot ceea ce este legat de a asigura un mediu de lucru, de tratament. Asta face parte din tot ceea ce înseamnă siguranța pacientului", detaliază Camelia Cucu, country manager Romania al Diaverum, o companie care deține multe centre de dializă.
Programul Renal este de fapt un model care, din păcate, n-a fost aplicat ulterior și pe alte patologii și, chiar dacă merge bine de 15 ani încoace, asta nu înseamnă că lucrurile sunt roz.
De fapt, e foarte mare problemă cu tariful pentru „pachetul de dializă", care e neschimbat de patru ani, deși prețurile cresc și, în paralel, serviciile oferite s-au diversificat și extins.
Același tarif decontat de patru ani, în ciuda scumpirilor
„În momentul lansării acestui proiect a fost stabilit un tarif fix pentru serviciul de dializă care a fost indexat (ultima dată, n.r.) în anul 2014. În momentul de față operăm cu acel tarif din 2014 și evident că toate schimbările care se întâmplă (...) în țară afectează și serviciile pe care noi le oferim. Doar să mă refer la câteva dintre ele: creșterea tarifului la energie, la apă - noi fiind niște consumatori de apă foarte mari -, și de asemenea un alt indicator este creșterea prețului carburanților, pacienții dializați fiind luați și duși la domiciliu, înainte și după tratament, conform protocolului în vigoare", arată Gheorghe Bulat, managing director B.Braun, una dintre cele mai mari companii care deține centre de dializă în România.
Practic, de la stabilirea primul tarif și până acum, pachetul de servicii de dializă s-a diversificat și extins, dar statul român nu a ținut pasul în ce privește prețul.
„Numai deprecierea cursului de schimb a fost de 26% din 2004 până în ziua de astăzi. (...) Acea „aducere la zi" a tarifului la nivelul anului 2014 a fost practic o creștere de doar 5% a tarifului, raportat la cursul de schimb al bugetului la data respectivă. Deci, astăzi, de fapt, este o discrepanță majoră între tariful care exista la nivelul anului 2014 și tariful real al dializei (...) Astăzi, practic, o dializă este echivalentul a doar 107 euro, față de 118 euro cât era la nivelul anului 2008, la nivelul anului 2009, respectiv 2014", arată dr. Alexandru Ciolan, director general Fresenius Medical Care România, care deține 11 clinici mari de dializă în țara noastră.
De la 70 la 130 de centre de dializă
Când s-a pornit acest program, în România existau doar 70 de centre de dializă, majoritate în municipiile reședință de județ, așa că pacienții erau plimbați și peste 100 de kilometri, dus-întors, ca să își facă tratamentul salvator, de trei ori pe săptămână. Astăzi sunt peste 130 de centre.
Pe lângă aceste probleme cu tariful, însă, vin și majorările salariale din sectorul bugetar, care pun și ele presiune pe sectorul privat.
„Poate să certifice oricine dintre specialiștii și profesorii are se află la această dezbatere, astăzi a aduce un medic și de a lucra, nu știu, vă dau un exemplu, la Medgidia, sau la Rădăuți, sau la Zalău, sau la Sighetul Marmației, este o întreagă epopee. Nu vă spun de costurile care de cele mai multe ori sunt legate de transportul acestui medic către acest loc de muncă. El trebuie să fie prezent acolo 6 zile pe săptămână. Nu putem funcționa în acest mod și sunt foarte convins că dacă nu vom regla această situație, dacă nu vom ține cont de toți parametrii care sunt de luat în calcul, ne vom trezi cu probleme, în sensul asigurării continuității tratamentului, în sensul asigurării necesarului de medici, în sensul respectării obligațiilor pe care le avem vizavi de contractul cu Casa de Asigurări și de Contractul cu Casa de Asigurări", a continuat dr. Alexandru Ciolan.
Pacienții care apar pe parcurs nu sunt decontați imediat după diagnostic
Riscul ca unele din clinicile care lucrează deja la capacitate maximă să se închidă este real. Cu atât mai mult cu cât, pe lângă creșterea prețurilor, firmele care fac dializă mai suportă benevol niște cheltuieli.
„Fiecare dintre operatorii mari de centre de dializă își asumă în fiecare an tratarea unui anumit număr de pacienți practic din profiturile pe care noi le realizăm (...). Doar la nivelul companiei B.Braun putem vorbi de un efort cumulat, din 2014 până în momentul de față, de aproape 4 milioane de euro pentru tratarea acestor pacienți suplimentari, din care o parte nici acum nu sunt incluși în tarif și în rambursare", mai arată Gheorghe Bulat.
Este vorba de pacienții care apar pe parcursul anului, care primesc indicația de dializă, dar pentru care includerea în sistemul de decontare durează luni de zile, timp în care ei nu pot să nu-și facă tratamentul.
„Din păcate autorităţile române nu au ţinut pasul cu acest program. Din păcate încă am rămas în urmă având în vedere că populaţiei României este una care îmbătrâneşte, care are acces la medicamente inovative care îi cresc speranţa de viaţă dar, în acelaşi timp, trebuie să beneficieze de servicii medicale, şi de monitorizare, şi de medici, şi centre de tratament, iar lucrurile acestea nu se văd în ultimii ani ca investiţie, pentru că dacă nu investim la timpul potrivit pentru a trata pe viitor s-ar putea să fie prea târziu şi cu costuri foarte mari. (....) Avem o realitate absolut departe de realitatea UE şi din punct de vedere al finanţării şi al serviciilor medicale, şi din punct de vedere al accesului la servicii medicale. (...) Trebuie să aducem serviciile, finanţarea la nivelul anului 2018", subliniază Radu Gănescu, președintele Coaliţiei Organizaţiilor Pacienţilor cu Afecţiuni Cronice din România și vicepreședinte al European Patient Forum.
Trebuie reanalizate programele naționale
„Cred că ajustările sau analizele de unde am plecat, unde am ajuns şi în ce stadiu suntem, trebuie făcute la fiecare program naţional şi resurse sunt. Avem mult de lucru atunci când vorbim despre necesitatea revizuirii programelor, să ne uităm care este eficienţa utilizării banului în acest domeniu”, completează dr. Laszo Attila, preşedintele Comisiei de Sănătate din Senat.
De cealaltă parte a baricadei, reprezentanții autorităților centrale recunosc problemele, dar arată și că e vorba de sume imense pe care statul le cheltuie.
„Din punctul de vedere al Ministerului Sănătății și al CNAS, lucrurile au evoluat de-a lungul timpului, anul trecut (fiind în programul renal, n.r.) 15.012 pacienți, cu un cost mediu de peste 64.000 de lei. Cheltuieli totale pe Programul de supleere de aproape un miliard de lei, e adevărat, în condițiile în care ultima ajustare a fost acum patru ani, dar vorbim totuși despre un miliard de lei. (...) Practic un pacient odată inclus în acest program are tot ce îi trebuie ca să îşi facă tratamentul. MS şi CNAS intenţionează să continue acest program de succes evaluând şi luând măsuri atunci când se impun şi când situaţia trebuie corectată. (....) Un lucru la care nu putem umbla este numărul total de pacienţi dializaţi. Nu vreau să retrăiesc din nou anii 80, în care aşteptam moartea unui pacient ca să putem băga în program un altul", arată dr. Cristian Grasu, secretar de stat în Ministerul Sănătății.
Să vedem cum sunt cheltuiți banii sistemului sanitar
Ministrul Finanțelor, Eugen Teodorovici, nu neagă nici el că ar fi nevoie de o actualizare a tarifului, dar spune că ar trebui văzut per ansamblu dacă bugetul Sănătății, și nu numai, este cheltuit cum trebuie.
„Auzim de sume foarte mari, un miliard de lei pe an la diabet, un miliard de lei – iată - la dializă, nu știam de asta, recunosc, și probabil că mai sunt multe alte miliarde de lei, pentru că bugetul CNAS este undeva la 7 miliarde de euro pe an, dacă nu mă înșel. Bun, am spune că e o sumă mare, că e o sumă mică, depinde și cum o cheltuim, cum folosim această sumă în folosul celor care au nevoie. (...) La Finanțe (...) trebuie să treci dincolo de ușa de intrare în Minister și să mergi către celelalte instituții publice, în special la Sănătate, vorbeam zilele trecte la Transporturi și alte ministere, pentru a vedea pe ce se cer bani de la aceste instituții, dacă sunt într-adevăr cele mai bune locuri de cheltuit acești bani, dacă într-adevăr e cea mai bună metodă de a cheltui acești bani, dacă nu cumva nu se pot face alte lucruri mult mai eficiente și mult mai utile, în cazul de față, pentru pacienți", a arătat Teodorovici.
Programele, la control
Ba mai mult, e hotărât să ia la puricat, în următoarea perioadă, banii cheltuiți pe toate programele de sănătate.
„Sunt convins că lucrurile nu sunt cum trebuie și vreau să le și pun pe hârtie ca să nu ne mai dăm toți așa - știți – după copac. Și Casa de Sănătate în primul rând, Casa ar trebui să fie principala structură care verifică modul în care banii ăștia se cheltuie, pentru că vorbim, repet, de miliarde".
Teodorovici e nemulțumit, și el, de toate programele din Sănătate. „Modul în care ele, astăzi, sunt alcătuite, sau, în fine, formate, compuse, derulate, din punctul meu de vedere... nu! Trebuie schimbate radical! Adică aceeași machetă pusă pe toate cele douăzeci și câte sunt ele de programe de sănătate și efectiv revizuite (...) pentru că pe multe programe de sănătate am văzut că nu sunt luate în calcul decât sumele direct alocate. Dar efectele indirecte sunt de sute de milioane de euro pe care statul le pierde pentru că nu face la timp o investiție într-un domeniu sau altul".
Dezbaterea poate fi urmărită aici:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
