Diabetul este o afecțiune cronică, una dintre cele mai mari probleme de sănătate ale secolului, cu un număr de cazuri în continuă creștere la nivel mondial. Diabetul este o consecință directă a stitlul de viață modern, determinat de alimentația tip fast-food, mâncatul haotic, sedentarism, obezitate.
Diabetul începe să-și facă simțită prezența atunci când pancreasul nu produce destulă insulina sau chiar deloc, sau atunci când insulina nu este folosită corect.
Tipurile de diabet și diferența dintre ele:
1. Diabet zaharat de tip 1 - insulino-dependent
2. Diabet zaharat de tip 2 - non-insulino-dependent
3. Diabet zaharat gestațional.
Diabetul de tip 2, care mai este cunoscut sub numele de diabet cu debut tardiv, este cea mai comună formă de diabet zaharat și afectează 85-90% din totalul persoanelor cu diabet.
Diabetul de tip 2 poate fi moștenit, dar poate fi și declanșat de anumiți factori precum greutate, inactivitate, sedentarism, hipertensiune arteriala, alimentație nesănătoasă.
Acest tip de diabet poate fi tratat printr-o alimentație sănătoasă, dietă, sport și medicație, nefiind nevoie de injectarea insulinei.
VEZI ȘI: Cum știu dacă am DIABET. Care e diferența dintre diabetul de TIP 1 și TIP 2, SIMPTOME
Ei bine, o echipă de cercetători de la Universitatea din Oxford a elucidat misterul privind modul exact în care nivelul ridicat al glicemiei duce la diabetul de tip 2. Descoperirea arată că metaboliții glucozei pot afecta celulele beta pancreatice, ceea ce duce la evoluția diabetului de tip 2, iar întreruperea acestui proces ar putea oferi o nouă modalitate de tratare a bolii.
Federația Internațională a Diabetului estimează că peste o jumătate de miliard de oameni din întreaga lume trăiesc în prezent cu diabet, iar marea majoritate a acestora suferă de diabet de tip 2. Boala se caracterizează prin hiperglicemie, când în sânge circulă niveluri ridicate de glucoză.
Cercetătorii știu de mult timp că diabetul de tip 2 este, în mare parte, rezultatul unei alimentații necorespunzătoare și al lipsei de exerciții fizice. Consumul ridicat de zahăr în mod cronic duce la apariția diabetului de tip 2 prin afectarea capacității organismului de a elibera insulină, hormonul cunoscut pentru scăderea nivelului de glucoză din sânge.
Ceea ce cercetătorii nu au înțeles în mod clar a fost modul exact în care nivelurile ridicate cronice de glucoză din sânge dăunează celulelor beta producătoare de insulină. Elizabeth Haythorne, unul dintre cercetătorii principali ai noului studiu, stabilise anterior că hiperglicemia cronică poate afecta celulele beta, astfel că următorul pas a fost să afle exact cum se produce această afectare.
"Ne-am dat seama că trebuie să înțelegem modul în care glucoza dăunează funcției celulelor beta, pentru a ne putea gândi cum am putea opri acest lucru și astfel să încetinim declinul aparent inexorabil al funcției celulelor beta în cazul T2D", a explicat Haythorne, potrivit New Atlas.
Printr-o serie de studii pe animale și cercetări pe celule cultivate, cercetătorii au descoperit că nu glucoza în sine este cea care afectează funcția celulelor beta producătoare de insulină, ci produsele generate prin procesul de metabolizare a glucozei. Cercetătorii nu știu încă exact care sunt metaboliții specifici ai glucozei care declanșează acest proces, dar demonstrează în mod clar că inhibarea metabolismului glucozei poate menține producția de insulină, chiar și în prezența unor niveluri ridicate de glucoză în sânge.
Ce stimulează secreția de insulină
Este interesant faptul că această descoperire este oarecum contra-intuitivă, cercetătorii dezvăluind că blocarea procesului de metabolizare a glucozei, prin inhibarea unei enzime numite glucokinază, a îmbunătățit de fapt secreția de insulină la animale. Frances Ashcroft, un alt cercetător care a lucrat la studiu, a declarat că această descoperire este opusă celor care au fost testate anterior pentru tratarea diabetului de tip 2 (T2D).
"Deoarece metabolismul glucozei stimulează în mod normal secreția de insulină, s-a emis anterior ipoteza că o creștere a metabolismului glucozei ar spori secreția de insulină în cazul T2D și s-au testat activatori ai glucokinazei, cu rezultate diferite", a precizat Ashcroft. "Datele noastre sugerează că activatorii glucokinazei ar putea avea un efect advers și, oarecum contra-intuitiv, că un inhibitor al glucokinazei ar putea fi o strategie mai bună pentru tratarea T2D".
Ashcroft subliniază însă că aceste constatări sunt încă foarte preliminare, așa că este nevoie de mult mai multă muncă înainte ca acest tip de abordare terapeutică să ajungă la uz clinic. Dar această descoperire de referință ne schimbă modul în care ne gândim la dezvoltarea de noi metode de tratare a diabetului de tip 2.
"Acest lucru sugerează o posibilă modalitate prin care declinul funcției celulelor beta în cazul T2D ar putea fi încetinit sau prevenit", a adăugat Ashcroft.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
