Corpul uman nu a fost conceput pentru a procesa dulciuri și alimente bogate în amidon în cantitățile pe le consumă în ziua de azi majoritatea oamenilor. Consecința imediată și devastatoare este evidentă și este obezitatea. Cu toate acestea, inflamația de bază și acumularea de grăsime corporală în exces produce lucruri și mai îngrijorătoare. Există o legătură puternică între creșterea zahărului din sânge, obezitate și degenerarea creierului, adică boala Alzheimer, arată un studiu recent (link direct studiu).
Din nefericire, capacitatea organismului de a gestiona zahărul este sever redusă din cauza dietei standard, care conține pâine albă, paste, produse de patiserie, cereale și alte alimente pe bază de cereale (în mod special cele rafinate), cartofi, băuturi dulci și deserturi de tot.
Rezistența la insulină
Rezistența la insulină este binecunoscută pentru legăturile sale cu bolile de inimă, obezitatea și diabetul de tip 2; cu toate acestea, un număr tot mai mare de cercetări leagă rezistența la insulină de o scădere a cogniției, arată un studiu (link direct studiu).
Insulina este un hormon a cărui sarcină este aceea de a introduce glucoza în celulele corpului pentru producerea de energie sau de a o stoca sub formă de grăsime, menținând nivelul zahărului din sânge la o cantitate constantă. Când organismul devine rezistent la insulină, excesul de zahăr se află doar în fluxul sanguin, provocând distrugerea țesutului din corp și din creier.
Rezistența la insulină este cauzată de o dietă bogată în zaharuri și amidon, de obicei combinată cu exerciții fizice inadecvate. De fiecare dată când mănânci ceva dulce sau bogat în amidon, îți crește glicemia. Ca răspuns la creșterea glicemiei, pancreasul pompează insulină pentru a elimina acel zahăr.
Dacă nivelul de zahăr din sânge rămâne ridicat, pancreasul compensează secretând în plus insulină în fluxul sanguin. Acest lucru poate face ca nivelul de zahăr din sânge să scadă prea mult, ceea ce duce la oboseală și o poftă obsesivă de zahăr. De asemenea, declanșează graldele suprarenale, care răspund la stres eliberând hormonii de stres pentru a ajuta la creșterea glicemiei prea scăzute.
Aceste creșteri constante de insulină și hormoni de stres copleșesc în cele din urmă celulele corpului. Stresul cronic este legat de rezistența la insulină, deoarece provoacă eliberarea continuă a cortizolului, hormonul stresului. Cortizolul ridicat face receptorii celulari să devină rezistenți la insulină, arată experții de la University Health News.
Simptomele rezistenței la insulină includ:
Conform Ghidului „Alzheimer și Diabetul d e tip 2” al Asociației Americane pentru Alzheimer (link direct ghid), simptomele rezisentnței la insulină includ:
- Nivelul glicemiei a jeun peste 100 mg/dL,
- Oboseală după mese,
- Pofta de zahăr după mese,
- Foame constantă,
- Dificultate de a pierde în greutate,
- Excesul de grăsime pe burtă sau circumferința taliei egală sau mai mare decât circumferința șoldului,
- Urinare frecventă,
- Sete crescută,
- Predispus la insomnie,
- Nu te mai simți odihnit după opt ore de somn,
- Părul facial și părul subțire la femei,
- Sânii măriți la bărbați,
- Sindromul ovarului polichistic (SOP),
- Dezechilibre hormonale.
Deoarece zahărul lor din sânge oscilează între creșteri și scăderi, persoanele cu rezistență la insulină prezintă adesea aceste simptome de scădere a zahărului din sânge sau hipoglicemie:
- Pofta de dulciuri,
- Iritabilitate, tremurături sau amețeli dacă persoana rămâne prea mult timp fără să mănânce,
- Dependență de cafea sau alte stimulente pentru energie,
- Schimbarea rapidă a stării de spirit, emoții puternice,
- Distanțat, uituc când îi e foame,
- Te trezești la 3-4 noaptea cu puernice sentimente de anxietate,
- Amețeli când treceți de la șezut la statul în picioare.
Rolul insulinei în creier
Deși asociem pancreasul cu producția de insulină, noi cercetări sugerează că creierul produce și insulină local. Nivelurile adecvate de insulină ajută creierul să gestioneze nivelul de glucoză, să producă substanțe chimice importante ale creierului numite neurotransmițători și să regleze inflamația.
Aceiași factori de dietă și stil de viață care provoacă rezistența la insulină în organism afectează, de asemenea, funcția insulinei în creier, promovând afecțiuni care provoacă pierderea memoriei și afectarea cognitivă. Studiile au stabilit legături clare între diabetul de tip 2 și un risc crescut de boală Alzheimer (uneori numit diabet de tip 3), demență și tulburări cognitive ușoare.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
