Identificarea comorbidităților poate contribui la îmbunătățirea prognosticului pentru pacienții cu COVID-19. Un grup de medici români, formată din Relu Cocoş, Beatrice Mahler, Adina Turcu-Stiolica, Alexandru Stoichiță, Andreea Ghinet, Elena-Silvia Shelby și Laurențiu Camil Bohîlțea, a realizat o analiză a riscului de deces a persoanelor infectate cu COVID-19 care prezintă comorbidități.
”Obiectivul studiului nostru a fost de a construi modele folosind 20 de parametri de laborator de rutină privind internarea pentru a prezice severitatea bolii și riscul de mortalitate la un grup de 254 de pacienți cu COVID-19 spitalizați”, arată autorii studiului.
Analize de laborator și riscul de deces
Au fost realizate o serie de analize de laborator prin care să se identifice riscul de deces al pacienților infectați cu noul coronavirus. Un model de trei parametri de laborator de rutină au fost capabili să prezică severitatea și, respectiv, mortalitatea COVID-19 în comparație cu orice alt parametru individual.
”Atunci când se analizează parametrii de laborator de rutină în subgrupurile de comorbidități, riscul de deces a fost asociat cu un set comun de markeri de laborator ai inflamației sistemice. Rezultatele noastre au arătat că un grup de mai mulți parametri de laborator de rutină înregistrați la internare ar putea fi utili pentru evaluarea timpurie a riscului de severitate și mortalitate a bolii la pacienții cu COVID-19.
Markerii inflamatori pentru riscul de mortalitate au fost similari în subgrupurile de comorbidități, sugerând efectul limitat al factorilor confuzi în prezicerea mortalității COVID-19 la internare”, arată autorii studiului.
De la boală ușoară, la critică
Spectrul de severitate al COVID-19 variază de la boala ușoară sau moderată până la cea severă sau critică care duce la deces. Clasificarea clinică a pacienților în conformitate cu Organizația Mondială a Sănătății (OMS) ia în considerare corelația dintre dependența de oxigen, severitatea bolii și mortalitatea.
Riscul de a dezvolta un rezultat sever sau deces a fost în mod clar asociat cu vârsta înaintată, sexul masculin și prezența mai multor afecțiuni medicale cronice, cum ar fi bolile cardiovasculare, boala pulmonară cronică, cancerul, obezitatea, diabetul, sindromul metabolic și alți factori, inclusiv dieta și stilul de viață.
”Multe studii au raportat markeri timpurii ai severității COVID-19 care sunt capabili să prezică evoluția clinică către complicații severe, cum ar fi predictorii demografici, parametrii de laborator, anomaliile radiografice toracice și alte caracteristici clinice, cum ar fi comorbiditățile sau dependența de oxigen.
(…) Deși au fost raportați diverși factori sau modele de prognostic pentru predicția rezultatelor nefavorabile la pacienții cu COVID-19, cei mai mulți dintre ei au necesitat evaluări clinice și paraclinice detaliate sau s-au limitat la o analiză restrânsă, fără o evaluare absolut extinsă a testelor de laborator disponibile în mod obișnuit, colectate la internare ca factori de predicție pentru severitatea bolii sau deces în subgrupuri de pacienți cu comorbidități preexistente.
Spre deosebire de aceste studii, scopul acestei cercetări a fost de a evalua un set de 20 de markeri de laborator de rutină la internarea într-un grup de 254 de pacienți cu COVID-19 spitalizați pentru a identifica modele compuse de predictori capabili să stratifice cu precizie pacienții în grupuri de risc de severitate definite de scorul de severitate al OMS.
În plus, având în vedere corelațiile raportate anterior între diferitele condiții preexistente și severitatea COVID-19 și asocierea importantă a anumitor parametri de laborator cu un risc ridicat de boală severă, evaluăm dacă anumiți parametri de laborator din setul nostru de date ar putea fi asociați cu riscul de deces în cadrul fiecărui subgrup de comorbidități.
Din câte știm, deși au fost propuse diferite modele de predicție pentru severitatea COVID-19, studiul nostru este una dintre puținele analize avansate pentru a explora dacă performanța exclusivă a modelelor compuse, inclusiv variabilele de laborator de rutină prelevate la internare, este atât optimă pentru clasificarea pacienților cu COVID-19 în funcție de severitate, cât și discriminatorie pentru stratificarea pacienților pe baza riscului de mortalitate în cadrul subgrupurilor de pacienți cu comorbidități”, mai notează studiul.
Vezi și: Ritmul cardiac. Cum se măsoară corect și când există probleme. De câte ori ne bate inima
Modele de predicție pentru a determina evoluția bolii
Identificarea modelelor compozite de teste paraclinice, mai degrabă decât a markerilor unici, disponibile în majoritatea laboratoarelor cu o eficiență mai mare de predictibilitate ca factori de risc timpurii pentru evoluția nefavorabilă sau decesul în subgrupurile de pacienți cu comorbidități este esențială pentru optimizarea rapidă a strategiilor terapeutice la pacienții cu COVID-19 care necesită o intervenție agresivă în timp util pentru a preveni progresia către complicații mai grave.
”Aceste modele de predicție ar putea fi un element esențial pentru gestionarea clinică a bolii COVID-19 și pentru reducerea riscului de mortalitate în spital. Un număr de 254 de pacienți eligibili cu COVID-19 care au fost tratați la Institutul de Pneumoftiziologie "Marius Nasta", București, România au fost incluși în acest studiu retrospectiv de cohortă. În total, au fost 141 de bărbați (55,5%) și 113 femei (44,5%) pacienți. Vârsta medie a cohortei noastre a fost de 52,20 ± 17,13 ani.
Dintre cei 254 de participanți la COVID-19, 184 (72,5%) au fost externați din spital, iar 70 (27,5%) au murit în timpul spitalizării.
Unii pacienți infectați cu SARS-CoV-2 pot progresa rapid în boli severe sau critice caracterizate prin agravarea hipoxiei, disfuncție a sistemului imunitar, leziuni tisulare care duc la sindromul de răspuns inflamator sistemic (SIRS), sindrom de detresă respiratorie acută (ARDS) sau disfuncție multiplă a organelor (MODS).
Markerii inflamatori comuni ai răspunsului inflamator sistemic au fost, de asemenea, documentați pe scară largă ca fiind factori prognostici valoroși în alte patologii asociate cu o stare inflamatorie îmbunătățită, cum ar fi diferite tipuri de tumori maligne, afecțiuni medicale infecțioase, și alte boli inflamatorii cronice neinfecțioase.
Un model fiziopatologic similar al hiperinflamației induse de virus în COVID-19 a fost sugerat de mai multe studii pentru alte virusuri respiratorii, cum ar fi SARS, MERS (sindromul respirator din Orientul Mijlociu) și gripa A (H1N1), care este reflectată de profilul imunologic sanguin al markerilor inflamatorii. În plus, studiile preliminare au arătat că pacienții cu COVID-19 au prezentat o valoare mai mare a PLR decât gripa A”, arată studiul.
Afecțiunile hematologice duc la o evoluție nefavorabilă. Nivelurile APTT, relație directă cu fiziopatologia bolilor
”Similar cu alte date existente, constatările noastre întăresc corelația dintre nivelurile ridicate de neutrofile, numărul de trombocite, D-dimer, CRP, LDH și feritina la admitere și prognosticul nefavorabil în COVID-19.
Nivelurile semnificativ mai ridicate de biomarkeri inflamatori atât în grupurile severe, cât și în cele critice indică faptul că COVID-19 este un declanșator puternic al răspunsurilor inflamatorii care ar putea fi asociate cu un rezultat clinic slab. (…).
Constatările sunt în conformitate cu studii mari care au observat că epuizarea accentuată a limfocitelor este un marker al severității bolii și o caracteristică a pacienților cu COVID-19 cu boli severe și letale. Interesant este că în cohorta noastră de pacienți cu COVID-19, APTT (n.r. un test care evaluează coagularea la nivelul căii intrinseci care cuprinde, printre alții, următorii factori: prekalicreina, kininogenul) nu a fost strâns asociată cu prognosticul sever, deși disfuncția coagulării prin creșterea APTT și D-dimer a fost anterior corelată cu progresia bolii spre afecțiuni severe.
Rezultatele noastre sunt susținute de o meta-analiză care a arătat valorile normale ale APTT în rândul cazurilor severe. Aceste rezultate contradictorii ar putea indica faptul că nivelurile APTT au o relație directă cu fiziopatologia bolilor, dezvoltarea ulterioară a condițiilor de coagulare și comportamentul eterogen al pacienților în ceea ce privește timpul de prezentare la unitățile sanitare și severitatea clinică”, mai arată studiul.
Fără afectare hepatică
COVID-19 nu a afectat semnificativ enzimele hepatice.
”De remarcat, impactul COVID-19 asupra enzimelor hepatice, ALT și AST, nu a fost asociat semnificativ cu severitatea bolii, deși în rândul pacienților noștri creșteri ale nivelurilor AST corelate pozitiv cu nivelurile de ALT.
În ceea ce privește cursul sever COVID-19, constatările noastre au fost în concordanță cu datele din alte studii care nu au arătat modificări semnificative ale testelor funcției hepatice la pacienții cu COVID-19 spitalizați mai sever. (…)
Cu toate acestea, o revizuire sistematică recentă a constatat un rol notabil al COVID-19 asupra biomarkerilor leziunilor hepatice, sugerând că semnificația prognostică a testelor funcției hepatice pentru pacienții cu afecțiuni severe ar putea fi asociată cu un răspuns crescut al gazdei și o terapie agresivă.
O explicație pentru rezultatele noastre este că aceste contribuții potențiale pot descrie în mod specific procesele biologice ale bolii severe care nu sunt reflectate în mod clar de parametrii de laborator înregistrați la internare pentru toți pacienții spitalizați” notează studiul.
Comorditățile au contribuit la mortalitate
Mai multe studii au documentat asocierea dintre comorbiditățile preexistente și riscul de mortalitate. Hipertensiunea arterială, bolile cardiovasculare, diabetul și obezitatea sunt factorii de risc dominanți pentru mortalitate la pacienții cu COVID-19.
”În plus față de acestea, boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC), boala hepatică, boala renală cronică și cancerul au fost observate ca condiții preexistente în rândul cazurilor fatale de pacienți cu COVID-19.
În conformitate cu aceste meta-analize, studiul nostru a identificat că hipertensiunea arterială, bolile cardiovasculare, diabetul și obezitatea au fost cele mai răspândite în rândul pacienților cu COVID-19. În plus, în comparație cu pacienții cu COVID-19 externați, pacienții nedisimulați au fost mai predispuși să aibă trei sau mai multe comorbidități, ceea ce este în concordanță cu alte rezultate anterioare care arată că pacienții cu morbidități multiple prezintă cel mai mare risc de a dezvolta complicații care duc la deces.
Pe scurt, rezultatele noastre au indicat că un set limitat de parametri inflamatori de laborator colectați în mod obișnuit la internare ar putea fi util pentru stratificarea riscului pentru predicția severității și mortalității bolii la pacienții spitalizați în COVID-19.
Panourile biomarkerilor au fost superioare biomarkerilor unici pentru prezicerea severității și a rezultatelor la pacienții cu COVID-19. Principalele constatări ale studiului nostru întăresc ipoteza că indicatorii comuni ai inflamației dereglate colectate la internare pot prezice mai bine mortalitatea, deoarece natura fiziopatologică mixtă a pacienților cu COVID-19 cauzată de coexistența comorbidităților multiple se reflectă ușor la internare.
Având în vedere această eterogenitate semnificativă, identificarea afecțiunilor comorbide cu o fiziopatologie comună poate duce la îmbunătățirea prognosticului pentru pacienții cu COVID-19.
În concluzie, rezultatele noastre demonstrează că, în viitor, diverse modele de predicție vor juca un rol esențial în stratificarea, monitorizarea și adaptarea timpurie a riscurilor pentru tratamentul pacienților cu COVID-19 pentru a îmbunătăți rezultatele”, mai notează autorii studiului.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
