Dacă distanțarea socială pare a fi, momentan, cea mai sigură metodă de protecție împotriva infecției cu COVID-19, selectarea informațiilor despre noul coronavirus reprezintă soluția rațională de a trece cu bine de această perioadă. Multitudinea de informații care ne asaltează din toate direcțiile cresc starea de nesiguranță, ne obosesc și ne poartă pe un drum plin de panică, stres, stări de anxietate și nervozitate.
"Bazarul" de informații
Psihoterapeutul și psihologul clinician Gabriela (Culda) Groza, cadru didactic la UBB Cluj, ne explică de ce este important nu doar să ne informăm corect, dar și să filtrăm ce ne aud urechile despre noul coronavirus.
"Prima măsură pe care o putem lua este de a nu juca rolul static al cetățeanului bombardat de informații - informații din toate părțile, informații corecte și eronate, informații în oricâtă cantitate. În general, dar cu atât mai mult într-o astfel de situație (n. r. pandemia de coronavirus) trebuie să avem un rol activ și rațional în selectarea informațiilor la care dorim să ne expunem mintea. Altfel, ne vom simți ca într-un bazar în care fiecare vânzător încearcă să ne lămurească să-i cumpărăm produsele, unii venind după noi sute de metri pentru a ne convinge. Rezultatul la ieșirea din bazar este că te simți obosit și nu știi dacă negoțul pe care l-ai făcut a fost bun sau nu. Același sentimente de oboseală și nesiguranță post-decizie le putem trăi și expunându-ne la orice și oricâtă informație în această perioadă", detaliază psihoterapeutul clujean.
Soluția? Să ne informăm cu cap, din surse credibile, oficiale.
"În ceea ce mă privește, am decis să urmăresc seara 10-15 minute comunicatele date de către MAI și de către Departamentul pentru Situațiile de Urgență. Mă informez foarte atent și strict cu privire la fapte (nu ascultând evaluările oricui despre acele fapte). (...) Nu mă uit la știri și nici nu încurajez discuțiile pe diverse scenarii ipotetice legate de coronavirus, nici în familie, și nici cu prietenii. Accept discuții pe acțiuni concrete și pe planificări concrete (să facem sau să nu facem ceva), însă nu și pe cele care încep cu «dar dacă o să....»", recomandă Gabriela (Culda) Groza.
Un risc numit COVID-19
Informațiile – venite în avalanșă sau nu - , lipsa unui reper concret de estimare a riscului și propriile temeri - nenumăratele scenarii care se rostogolesc în minte - sunt premisele de la care mintea noastră evaluează un risc mai mare sau mai mic în ce privește infecția cu COVID-19.
"Cum estimează mintea noastră riscul atunci când nu are niciun reper concret de estimare? În astfel de situații de incertitudine, fiecare își proiectează propriile frici. Unii supraestimăm riscul, alții subestimăm riscul și unii, probabil, îl estimează corect. Dar mintea noastră nu reacționează doar la probabilitatea estimată de a se întâmpla evenimentul negativ, ci combină în evaluarea riscului această probabilitate cu gravitatea consecinței în cazul în care se întâmplă.
Daniel Kahneman, psihologul care a luat în anul 2002 premiul Nobel pentru economie, a cercetat foarte mult felul în care oamenii estimează riscul și iau decizii în condiții de incertitudine și în condiții încărcate emoțional. El a arătat că printre multe erori pe care le face mintea noastră în estimarea probabilității de a se întâmpla un eveniment, acestea apar mai des când evenimentul are o puternică încărcătură negativă (numind această distorsiune "euristica afectivă") și când suntem expuși la foarte multe informații despre evenimentul a cărei probabilitate trebuie să o estimăm (numind această distorsiune "euristica disponibilității").
Astfel că, mintea noastră, atunci când nu are repere concrete de estimare, poate confunda estimarea probabilității cu estimarea impactului emoțional. Adică, dacă omul este întrebat «Care este probabilitatea ca tu să mori ca urmare a infectării cu coronavirus?», poate supraestima această probabilitate, mintea lui răspunzând de fapt, fără să își de seama, la o altă întrebare «Cât de grav ar fi ca tu să mori ca urmare a infectării cu coronavirus?». Acest proces de substituție a întrebării este un efect al euristicii afective.
Euristica disponibilității poate să apară atunci când mintea noastră este invadată de informații și știri despre un anume eveniment/risc probabil (de exemplu, terorism, acte de violență, epidemii), supraestimând probabilitatea potențialului risc. Ce se întâmplă de fapt este că acea informație despre potențialul risc este foarte foarte disponibilă pentru mintea noastră (apare pe toate posturile, în toate ziare, în toate discuțiile etc), iar mintea lucrează cu informațiile pe care le are. Este ca și atunci când ne uităm de dimineața până seara la filme despre criminali în serie și ajungem când ieșim din casă să întoarcem privirea de câteva ori în urma noastră.
Realitatea minții noastre este formată din informațiile pe care le procesează. Asta înseamnă: cu cât expunem mai mult mintea noastră la informații despre un anume risc, cu atât va avea tendința de a estima ca fiind mai mare acel risc. De aceea este atât de important să ne controlăm cantitatea de informație la care ne expunem pe astfel de subiect", subliniază psihologul Gabriela (Culda) Groza.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
