Potrivit cărților sfinte, agheasma este "izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate și putere îngerească".
De altfel, apa sfințită se folosește pentru curăţarea sufletelor şi a trupurilor, pentru vindecarea patimilor și pentru sfinţirea caselor.
În ziua Botezului Domnului, 6 ianuarie, a fost oficiată în bisericile ortodoxe slujba sfinţirii celei mari a apei, apă care devine după sfinţire Agheasma Mare.
Termenul de "agheasmă" înseamnă "sfințire". Agheasma este mică sau mare. Cea mică se mai numeşte în popor şi şfestanie, care înseamnă luminare sau slujba luminilor.
Aghiasma Mare se oficiază la Bobotează, în amintirea Botezului Domnului de către Ioan în Iordan. Ea se oficiază atât în ajunul Bobotezei, când se sfinţeşte apa cu care preoţii botează apoi casele, cât şi în însăşi ziua Bobotezei, când se sfinţeşte apa pe care credincioşii o iau pe la casele lor, pentru tot anul.
"Această slujbă poartă denumirea de Agheasmă Mare pentru că apa de la Bobotează are o putere deosebită, fiind sfinţită printr-o dublă epicleză, iar sfinţirea are loc în însăşi ziua în care Domnul nostru Iisus Hristos a sfinţit apele, prin Botezul Său în apa Iordanului", spune Pr. Prof. Dr. Ene Braniște în Liturgica Specială, potrivit Basilica.
Efectele Aghiasmei Mari le arată însăşi rânduiala slujbei, în textul ecteniei şi al rugăciunii de sfinţire, unde preotul se roagă: "Şi-i dă ei harul izbăvirii şi binecuvântarea Iordanului. Fă-o pe dânsa izvor de nestricăciune, dar de sfinţenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtare a puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească.
Ca toţi cei ce se vor stropi şi vor gusta dintr-însa să o aibă spre curăţirea sufletelor şi a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfinţirea caselor şi spre tot folosul de trebuinţă…".
De ce nu se strică apa sfințită sau agheasma
De aceea, Agheasma Mare se păstrează nestricată vreme îndelungată, "rămânând tot aşa de proaspătă, de curată şi de bună la gust ca atunci când a fost scoasă din izvor, fapt pe care îl remarcă, din vechime, Sfinţii Părinţi şi scriitorii bisericeşti", potrivit marelui liturgist român.
Mulți creștini păstrează cu sfințenie agheasma primită de la slujbă, lângă icoanele din casă și este așezată lângă un buchețel de busuioc.
În tradiția populară, există obiceiul de a bea o gură de apă sfințită dimineața, pe stomacul gol, ca să prinzi putere și să te apere de boli.
Cu agheasma ungeau fruntea fetelor și a copiilor deocheați, să nu li se facă rău.
Femeile foloseau agheasma sau sfeștania să alunge grijile și bolile, stropeau casa și grajdurile cu animalele, via și pomii.
Stelian Gomboș, publicist și doctor în teologie spune că: ”În Biserica creştină apa nu rămâne doar un simbol, ci elementul material, predominant în structura trupului omenesc, care, atunci când se umple de Duhul Sfânt, îl face pe om să renască”.
Apa sfințită are, în conștiința populară, puteri tămăduitoare și este folosită și azi pentru vindecarea și întremarea bolnavilor.
Mai mult, având darul Duhului Sfânt, agheasma face minuni pentru credincioși în clipele de cumpănă și alină sufletul și durerile trupului.
Tot în popor, agheasma e bună dacă vrei să scapi de bolile de ochi și de frig, de aprinderea la plămâni sau de guturai.
Pentru afecțiunile psihice, puțin cunoscute în vremurile de demult, precum epilepsia sau crizele de nebunie, tot apa sfințită și rugăciunile erau folosite să potolească mintea rătăcită a bolnavilor.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
