"Cunosc foarte mulți oameni care s-au dus la terapie, au făcut evaluarea clinică, am auzit și de multe cazuri cu tulburări de personalitate, câteodată acestea necesită și tratament.
Există un stigmat îngrozitor și despre acest tratament, de zici că-i sfârșitul lumii.
Dar foarte mulți oameni știu că după acest tratament se echilibrează. Ce nu înțeleg unii e că e vorba de un dezechilibru în creier. Nu e că ai luat-o razna sau nu mai du-te la un popă.
E o chestie foarte serioasă, studiată, iar oamenii au nevoie de ajutor.
Dacă am înțeles ceva de fiecare dată când m-am dus la prima ședință de terapie este că - este foarte greu să ceri ajutorul și momentul în care te duci să ceri ajutorul acolo ți se poate schimba lumea.
S-a mai schimbat situația, cel puțin în bula mea însă am auzit că în continuare oamenii au o percepție foarte greșită și asta pentru că generațiile de dinainte ne spun: dar ce, eu la vârsta ta aveam și o familie, aveam și copiii, aveam și casă, mă chinuiam. Ce mai stăteam eu să mă gândesc că sufăr, că mă doare?
Unii oameni chiar au nevoie de terapie. Poate sunt într-o problemă, într-o problemă de sănătate, cum am fost eu și nu înțeleg de ce li se întâmplă aia. Pentru că da, atunci când treci printr-o problemă din asta îți pui întrebarea - de ce eu?
O persoană obiectivă știe să îți arate, să le arate amândurora și unde greșesc și unde fac bine", a spus Daniela Simulescu, astrolog și redactor-șef Astrosens.ro, în emisiunea DC News.
Semnele că ai nevoie de terapie. "Ajungi și te lovești așa peste frunte și ai un șoculeț"
"Intri într-o tristețe permanentă, nu îți mai place deloc ce îți plăcea înainte. Ai fluctuații în greutate, probleme cu somnul, nu te mai înțelegi cu oamenii. Ba mai mult, reușești să intri din relație în relație toxică și la un moment dat îți spui întrebare dar cum am ajuns aici? De ce am ajuns aici?
Și ajungi în terapie și te lovești așa peste frunte și ai un șoculeț.
O perioadă din terapie așteptați-vă, dacă vreți să vă duceți, va fi foarte multă furie pe părinți, pe bunici, pe tot neamul.
Efectiv ăla e un moment pe care eu l-am amânat mult în terapie pentru că mi se părea - cum adică să fiu furioasă pe oamenii dragi, dar nu se oamenii ăștia au suferit.
Din momentul în care mi-am permis în terapie să scot din mine toată furia aia încapsulată - pentru că generațiile noastre au trăit cu multă furie încapsulată - pentru că părinții noștri au primit educația aceea din comunist - credeți-mă, am început să-mi iubesc părinții, bunicii, străbunicii cum nu credeam că o voi face vreodată. Și nu doar pe ei, rudele apropiate, am altă înțelegere.
Odată când m-am liniștit, m-am echilibrat.
Fac o diferență extraordinară când vorbesc cu un om, diferența dintre perspectivă și percepție.
Acum știu să-mi dau timp să mă liniștesc, să mă echilibrez singurică, mi-am găsit mecanismele și terapeutele mele m-au ajutat enorm.
Procesele terapeutice pe care le-am făcut au fost cele mai bune investiții din viața mea. Cred că până în ultima zi a vieții mele voi susține acest lucru", a mai spus ea.
* Acest articol face parte din campania DC Medical de informare și educare - "Sănătatea mintală: lupta noilor generații cu depresia și anxietatea, dar și cu prejudecățile lumii".
Vezi mai multe în VIDEO:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
