Demența este boala neuro-degenerativă asociată cu persoanele în vârstă, însă poate să apară și la adulții mai tineri, după cum afirma neurologul Arman Frăsineanu, care precizează că ”demența este un tablou clinic, final, a unei suferințe a creierului, de cauze multiple”, mai mult, că această boală afectează nu doar pacientul în sine, ci și un număr destul de mare de persoane care sunt nevoite să îl îngrijească pe pacientul cu demență.
Potrivit unui studiu publicat în revista Neurology, revista medicală a Academiei Americane de Neurologie, activitățile fizice și mentale, cum ar fi treburile casnice, exercițiile fizice, dar și socializarea, cu familia sau prietenii, pot contribui la scăderea riscului de demență, notează Science Daily.
Studiul a analizat efectele acestor activități, precum și ale activităților mentale și ale utilizării dispozitivelor electronice la persoanele cu și fără risc genetic mai mare de demență.
”Multe studii au identificat potențiali factori de risc pentru demență, dar am vrut să aflăm mai multe despre o mare varietate de obiceiuri de viață și despre rolul lor potențial în prevenirea demenței”, a declarat autorul studiului, Huan Song, MD, PhD, de la Universitatea Sichuan din Chengdu, China, potrivit sursei menționate.
"Studiul nostru a constatat că exercițiile fizice, treburile casnice și vizitele sociale au fost legate de un risc redus de diverse tipuri de demență."
La acest studiu au participat peste o jumătate de milion de persoane din Marea Britanie, fără demență, cu o vârstă medie de 56 de ani.
Participanții au completat chestionare la începutul studiului, inclusiv unul privind activitățile fizice. Ei au fost întrebați cât de des participau la activități precum urcatul unui etaj, mersul pe jos și participarea la sporturi intense.
De asemenea, au fost întrebați despre treburile casnice, activitățile legate de locul de muncă și ce tip de transport au folosit, inclusiv mersul pe jos sau cu bicicleta la serviciu.
Participanții au completat un alt chestionar privind activitățile mentale. Ei au fost întrebați despre nivelul lor de educație, dar și dacă participă la cursuri pentru adulți sau dacă socializează, acasă, cu prietenii sau ies în oraș, precum și cât de des utilizează dispozitivele electronice, se uită la televizor și vorbesc la telefon. În plus, participanții au raportat dacă au avut vreun membru apropiat al familiei cu demență.
Ce spun specialiștii: rezultatele noastre sunt încurajatoare
Acest lucru i-a ajutat pe cercetători să determine dacă aveau un risc genetic pentru boala Alzheimer. Participanții la studiu au fost urmăriți în medie 11 ani. La finalul studiului, 5.185 de persoane dezvoltaseră demență, adică puțin peste un procent.
După ajustarea pentru mai mulți factori, cum ar fi vârsta, venitul și fumatul, cercetătorii au descoperit că majoritatea activităților fizice și mentale studiate au arătat legături cu riscul de demență.
Important este faptul că rezultatele rămân și după ce au fost luate în considerare corelațiile și interacțiunile ridicate ale acestor activități.
Persoanele care erau foarte implicate în tipare de activități, inclusiv exerciții fizice frecvente, treburi casnice și vizite zilnice ale familiei și prietenilor, aveau un risc de demență cu 35%, 21% și, respectiv, 15% mai mic, comparativ cu persoanele care erau cel mai puțin implicate în aceste tipare de activități.
De asemenea, cercetătorii au analizat ratele de incidență a demenței în funcție de modelele de activitate identificate. Astfel, rata la persoanele care făceau frecvent exerciții fizice a fost de 0,45 cazuri la fiecare 1.000 de persoane-an, comparativ cu 1,59 pentru persoanele care făceau rar exerciții fizice.
Anii-persoană iau în considerare numărul de persoane dintr-un studiu, precum și durata de timp petrecută în cadrul studiului. Cei care au făcut frecvent treburi casnice au avut o rată de 0,86 cazuri la fiecare 1.000 de ani-persoană, comparativ cu 1,02 pentru persoanele care au făcut rar treburi casnice.
Persoanele care își vizitau familia zilnic au avut o rată de 0,62 cazuri la fiecare 1.000 de persoane-ani comparativ cu 0,8 cazuri pentru cei care își vizitau prietenii și familia doar o dată la câteva luni.
”Studiul nostru a constatat că, prin implicarea mai frecventă în activități fizice și mentale sănătoase, oamenii își pot reduce riscul de demență”, a declarat Song. ”Sunt necesare mai multe cercetări pentru a confirma concluziile noastre. Cu toate acestea, rezultatele noastre sunt încurajatoare și arată că efectuarea acestor schimbări simple în stilul de viață poate fi benefică."
Cercetătorii au constatat că toți participanții au beneficiat de efectul protector al activităților fizice și mentale, indiferent dacă aveau sau nu un istoric familial de demență.
O limitare a studiului a fost faptul că oamenii și-au raportat propria activitate fizică și mentală, astfel încât este posibil să nu-și fi amintit și să nu fi raportat corect aceste activități.
Proteina ce ”fierbe” creierul, cauza apariției bolii Alzheimer
Demența, primele simptome. La ce trebuie să fii atent
Declinul cognitiv ușor, precum și pierderile de memorie sunt o parte normală a îmbătrânirii. Însă există situații în care problemele de memorie indică ceva mai grav.
”În unele cazuri, de obicei în demența foarte timpurie, poate fi destul de greu să se decidă dacă dificultățile unei persoane au devenit suficiente pentru ca aceasta să se califice drept afectarea funcțiilor vieții cotidiene”, susține dr. Leslie Kernisan, notează EatThis.
Iar răspunsurile la câteva întrebări simple, dar importante, cum ar fi uitarea luării medicamentelor, pot să determine dacă aceste probleme de memorie ar putea fi un semn de demență.
Dificultate cu mai multe tipuri de funcții mentale
Demența este mai mult decât o pierdere de memorie, o serie dintre funcțiile mentale putând fi afectate de aceasta.
”Deși este obișnuit ca memoria să fie afectată, alte părți ale funcției de gândire pot fi afectate”, spune dr. Kernisan. ”Manualul DSM-5 din 2013 enumeră aceste șase tipuri de funcții cognitive de luat în considerare: învățare și memorie, limbaj, funcție executivă, atenție complexă, funcție perceptiv-motorie, cogniție socială.
Dificultățile reprezintă un declin față de nivelul anterior de abilitate al persoanei. Nu poate fi vorba de probleme de citire sau de matematică pe tot parcursul vieții sau chiar de grații sociale. Aceste probleme ar trebui să reprezinte o schimbare, în comparație cu abilitățile obișnuite ale persoanei ca adult”, susține dr. Kernisan.
Diagnosticarea precoce este cheia
Ca în cazul oricăror afecțiuni, și în ceea ce privește demența, cheia este diagnosticarea timpurie. Deși nu există ”leac” pentru demență, tratamentul poate face o mare diferență în privința gestionării simptomelor, precum și a calității generale a vieții.
”Dispunem de numeroase tratamente care pot încetini declinul cognitiv, dar acestea sunt cu atât mai eficiente cu cât putem începe să le implementăm mai devreme. Medicul dumneavoastră va efectua o serie de teste pentru a determina gravitatea și cauza simptomelor dumneavoastră.
Acestea pot include teste de imagistică cerebrală sau alte teste de laborator. Medicul dumneavoastră va încerca, de asemenea, să excludă alte cauze posibile, cum ar fi accidente vasculare cerebrale anterioare sau boala Parkinson.
De asemenea, medicii ar putea vorbi cu membrii familiei pentru a determina dacă comportamentul dumneavoastră s-a schimbat recent sau pentru a evalua frecvența simptomelor”, afirmă neurologul Douglas Scharre, potrivit sursei menționate anterior. Citește mai departe AICI.
Vezi și: Demența și factorii de risc. Neurolog: Excesele la tinereţe se plătesc târziu foarte scump
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
