Conjunctivita, cunoscută popular sub numele de ”ochi roz”, este o inflamație a conjunctivei, stratul subțire de celule care acoperă suprafața interioară a pleoapelor și partea albă a ochiului. Această afecțiune, deși frecvent întâlnită și de multe ori necomplicată, poate fi extrem de incomodă și, în anumite cazuri, foarte contagioasă.
Printre cele mai comune simptome ale conjunctivitei se numără:
- înroșirea sau învinețirea ochiului
- apariția secrețiilor oculare
- senzația de nisip în ochi și disconfort la purtarea lentilelor de contact.
Ochiul poate fi, de asemenea, umflat și iritat, iar genele pot deveni lipicioase sau acoperite de cruste, mai ales dimineața. Simptomele pot apărea la un singur ochi și apoi să se extindă la celălalt, în funcție de cauză.
Conjunctivita poate fi clasificată în mai multe tipuri, în funcție de cauza declanșatoare:
Conjunctivita iritantă sau alergică apare atunci când un alergen sau un iritant, precum polenul sau clorul, intră în contact cu ochiul, declanșând inflamația. Conjunctivita infecțioasă este cauzată de o infecție bacteriană sau virală.
Conjunctivita acută sau cronică se referă la durata simptomelor: forma acută durează de obicei 1-2 săptămâni, dar poate persista până la patru săptămâni, în timp ce forma cronică durează peste patru săptămâni.
Conjunctivita infecțioasă este adesea cauzată de virusuri, cum ar fi adenovirusurile, sau de bacterii, cum ar fi Staphylococcus aureus. Este important de știut că conjunctivita virală este extrem de contagioasă și se poate răspândi prin contact direct cu ochii infectați, prin obiecte contaminate, sau prin picături din aer, rezultate din tuse sau strănut.
În cazul conjunctivitei bacteriene, poate fi implicată și o infecție cu transmitere sexuală, cum ar fi chamydia, care poate duce la conjunctivită, mai ales la nou-născuți, atunci când bacteria este transmisă în timpul nașterii.
În multe cazuri, conjunctivita se vindecă de la sine, fără necesitatea unui tratament medical special. Însă, medicii recomandă adesea anumite măsuri de auto-îngrijire pentru a ameliora simptomele și a grăbi vindecarea.
Iată câteva recomandări utile:
Comprese calde: Aplicate pe ochii închiși, compresele pot calma disconfortul și ajută la eliminarea secrețiilor.
Lacrimile artificiale: Acestea pot reduce senzația de uscăciune și disconfort.
Evitarea lentilelor de contact și a machiajului ocular: Acestea trebuie evitate până la vindecarea completă a infecției.
În cazul în care conjunctivita este cauzată de o bacterie, medicul poate prescrie picături sau unguente antibiotice. Este crucial să urmați întocmai indicațiile medicului, mai ales în cazul nou-născuților, unde conjunctivita poate evolua rapid și poate cauza complicații severe.
Când ar trebui să consultați un medic?
Deși conjunctivita nu este de obicei gravă, există situații în care consultarea unui medic devine necesară. Dacă durerea este severă, apar modificări ale vederii, sensibilitate crescută la lumină sau ochiul devine roșu închis, este esențial să solicitați asistență medicală de urgență. Aceste simptome pot indica o afecțiune oculară mai gravă, care necesită tratament prompt.
Pentru a preveni răspândirea conjunctivitei, este recomandat să evitați atingerea ochilor și feței, să spălați mâinile frecvent, să folosiți prosoape și lenjerie de pat curate și să evitați împărțirea obiectelor personale, precum machiajul sau ochelarii. De asemenea, este bine să evitați înotul în timpul unei afecțiuni oculare.
Conjunctivita este o afecțiune comună, dar care poate fi gestionată eficient cu măsuri simple de igienă și, atunci când este necesar, tratament medical. Menținerea unei bune igiene oculare și a unor practici de prevenire pot contribui semnificativ la evitarea complicațiilor și la o recuperare rapidă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
