Erecția este un fenomen fiziologic ce determină acumularea de sânge în țesuturile penisului, acesta devenind rigid, umflat și mărit. Erecția este rezultatul unei interacțiuni complexe de factori psihologici, neurali, vasculari și endocrini și este cauzată cel mai adesea de stimularea sexuală, fie fizică, fie mentală.
Semnalele nervoase din creier și sistemul nervos periferic declanșează relaxarea mușchilor netezi din pereții arterelor peniene. Arterele relaxate permit fluxul sangvin crescut în penis, umplându-se astfel cavitățile din țesutul erectil. În același timp, venele care drenează sângele din penis se închid, menținând presiunea sangvină ridicată și astfel erecția. După înlăturarea stimulului sexual sau după ejaculare, sângele revine la niveluri normale iar penisul își pierde rigiditatea.
Exista trei tipuri de erecție:
- erecția reflexogenă: cauzată de stimularea fizică a penisului sau a altor zone erogene
- erecția psihogenă: indusă prin gânduri, imagini, mirosuri sau sunete excitante
- erecția nocturnă: numită și erecție spontană sau involuntară, apare în timpul somnului, de obicei în faza REM, când visăm; nu este legată de stimularea sexuală și poate apărea de mai multe ori pe noapte, în funcție de ciclurile de somn, de vârstă și de starea de sănătate (sunt mai frecvente în perioada adolescenței și tinereții)
Erecția este o parte naturală a funcției sexuale masculine și joacă un rol important în reproducere. Este important de menționat că disfuncția erectilă ocazională este normală, erecția fiind influențată de o multitudine de factori, precum vârsta, stresul, anumite afecțiuni sau medicamente administrate și bineînțeles stilul de viață (fumatul, consumul excesiv de alcool, sedentarismul și obezitatea pot afecta funcția erectilă).
Ce cauze duc la disfuncții erectile?
Disfuncțiile erectile pot afecta bărbații de toate vârstele și pot avea cauze diverse și multiple, de natură fizică, psihologică, sau combinații ale acestora.
Dintre cauzele fizice, cele mai comune sunt:
- bolile cardiovasculare precum hipertensiunea arterială, ateroscleroza, pot afecta circulația sângelui, esențială pentru obținerea și menținerea erecției
- tulburările hormonale precum nivelurile scăzute de testosteron pot scădea libidoul și capacitatea de a obține o erecție
- diabetul sau unele afecțiuni neurologice (scleroza multiplă, boala Parkinson) pot deteriora nervii implicați în erecție și vasele de sânge, afectând funcția erectilă
- intervențiile chirurgicale sau leziunile și traumele la nivelul pelvisului sau ale prostatei pot afecta nervii și vasele de sânge
- obezitatea poate contribui la apariția disfuncțiilor erectile prin influențarea circulației sangvine și a nivelurilor hormonale
- consumul de substanțe cum sunt drogurile recreaționale, abuzul de alcool și fumatul pot impacta negativ funcția erectilă
- unele medicamente, precum cele pentru hipertensiune, pentru depresie sau pentru afecțiuni ale prostatei, pot avea ca efect secundar disfuncția erectilă
Cauze psihologice precum stresul cotidian, depresia, anxietatea legată de performanța sexuală sau aspectul fizic, conflictele sau lipsa de comunicare într-o relație, pot influența sănătatea sexuală a bărbatului.
Factorii de risc pentru disfuncțiile erectile
Aceștia sunt strâns legați de starea de sănătate și stilul de viață, și pot fi și ei clasificați în factori fizici și psihologici, dar și comportamentali.
Incidența disfuncției erectile crește odată cu vârsta, devenind inevitabilă pentru majoritatea bărbaților la un moment dat, deoarece fluxul sangvin nu va mai fi suficient de puternic pentru a susține erecția. Pentru cei mai tineri însă, există numeroși factori de risc la care se expun și care cresc probabilitatea de a dezvolta disfuncții erectile, precum consumul excesiv de alcool, ce poate face mai dificilă menținerea unei erecții indiferent de vârstă, și fumatul, considerat principalul factor de risc.
Obezitatea este un alt factor de risc major, excesul de țesut adipos afectând capacitatea vaselor de sânge de a transporta sângele în tot organismul, în special în penis, la fel ca și sedentarismul și alimentația nesănătoasă bogată în grăsimi și săracă în nutrienți.
Existența uneia sau mai multor boli cronice precum diabetul, bolile cardiovasculare, anumitor tulburări neurologice, este strâns legată de apariția impotenței, acestea afectând vasele de sânge, celulele nervoase sau capacitatea creierului de a comunica cu sistemul reproducător.
Anumite activități, cum este ciclismul de exemplu, pot reprezenta de asemenea un factor de risc deoarece presiunea repetată asupra organelor genitale poate afecta terminațiile nervoase ale acestora, cauzând impotență temporară.
Stresul cronic, anxietatea, depresia, sunt alți factori de risc ce pot contribui la apariția disfuncțiilor erectile.
Ce tipuri de disfuncții erectile există?
Aceste afecțiuni sunt în primul rând clasificate în funcție de cauza apariției lor:
1. disfuncție erectilă organică – cauzată de factori fizici: boli cronice, leziuni sau traume la nivelul pelvisului sau a organelor genitale, intervenții chirurgicale, niveluri scăzute de hormoni, consumul de anumite medicamente sau substanțe dăunătoare
2. disfuncție erectilă psihogenă – cauzată de factori psihologici, precum anxietatea, stresul, depresia sau problemele în cuplu
3. disfuncție erectilă mixtă – cauzată atât de factori fizici cât și de cei psihologici, mult mai dificil de tratat
În funcție de severitate, deosebim:
- disfuncție erectilă ușoară – caracterizată prin dificultăți ocazionale în obținerea sau menținerea erecției, ce nu afectează semnificativ activitatea sexuală a unei persoane
- disfuncție erectilă moderată – caracterizată prin dificultăți frecvente în a menține erecția, ce pot afecta negativ activitatea sexuală
- disfuncție erectilă severă – caracterizată prin incapacitatea obținerii sau menținerii unei erecții suficiente pentru a iniția sau menține un act sexual satisfăcător
Disfuncția erectilă mai poate fi:
- primară – apare la bărbații ce nu au reușit niciodată să aibă o erecție suficientă pentru a avea relații sexuale
- secundară – apare la bărbați după o perioadă de activitate sexuală fără probleme
- situațională – aceasta poate apărea în anumite situații sau cu anumiți parteneri; în alt context sau cu alt partener, bărbatul are erecții normale
Impotența, sau disfuncția erectilă, poate manifesta o gamă largă de simptome, ce pot varia în intensitate și frecvență, de la un bărbat la altul.
Simptomele disfuncțiilor erectile includ dar nu se limitează la:
- dificultate în obținerea unei erecții – este poate cel mai evident semn al impotenței; se poate manifesta prin erecții moi, care nu se mențin suficient de mult pentru un act sexual satisfăcător
- dificultate în menținerea unei erecții – chiar dacă se obține o erecție inițială, aceasta poate dispărea înainte de finalizarea actului sexual
- scăderea libidoului – dorința sexuală poate fi semnificativ redusă, ducând la o scădere a interesului pentru activități intime, ce poate afecta atât viața sexuală cât și relația de cupludureri în timpul erecției sau ejaculării, sau alte senzații de durere în timpul actului sexual
- ejaculare precoce sau întârziată – probleme cu controlul ejaculării pot însoți disfuncția erectilăscăderea încrederii în sine – impotența poate afecta profund stima de sine și poate duce la anxietate sau depresie
Când este cazul să apelezi la un medic?
Discuțiile despre disfuncțiile erectile cu un specialist nu ar trebui considerate stânjenitoare și nici evitate, căci o discuție sinceră și deschisă poate duce la obținerea unui diagnostic corect.
Prevenția este întotdeauna cea mai bună metodă de a evita îmbolnăvirea, deci vizitele regulate la medic, de control, sunt recomandate.
Cu atât mai mult cei ce prezintă factori de risc asociați cu disfuncțiile erectile, precum fumătorii, cei cu diabet sau alte boli cronice, cei ce au îngrijorări legate de erecțiile obținute, sau dificultăți în a avea un act sexual satisfăcător, ar trebui să consulte un medic urolog.
În peste 80% din cazuri, disfuncția erectilă este de cauză organică, deci tratarea și controlul corespunzător al afecțiunii primare poate îmbunătăți calitatea vieții pacienților.
Pentru diagnosticarea disfuncțiilor erectile, doctorul va discuta cu pacientul despre istoricul său medical, sexual și personal, inclusiv despre durata și severitatea simptomelor pe care le are, despre frecvența și calitatea erecțiilor sau eventualele probleme de ejaculare, despre stilul de viață, afecțiunile medicale preexistente sau problemele din cuplu.
După anamneză medicul va efectua un examen fizic general: verificarea tensiunii arteriale, a pulsului și a greutății, examinarea organelor genitale pentru a verifica dimensiunea și sensibilitatea penisului și pentru a descoperi eventualele anomalii. În funcție de suspiciunile medicului, pot fi necesare analize de sânge sau de urină, și în unele cazuri teste suplimentare precum testul de noxotest (ce măsoară rigiditatea erecției nocturne), ecografie Doppler peniană (pentru a evalua fluxul sangvin în penis), sau studii neurologice (pentru a evalua funcția nervilor penieni).
Tratamentul disfuncțiilor erectile este stabilit de specialist, personalizat pentru fiecare pacient, și poate implica o combinație de abordări. În primul rând se vor impune modificări ale stilului de viață, adoptarea unei diete echilibrate și sănătoase, exerciții fizice regulate, renunțarea la fumat și limitarea consumului de alcool, precum și gestionarea stresului și anxietății. Apoi, în funcție de caz, medicul poate recomanda tratament hormonal (dacă disfuncția erectilă este cauzată de un deficit hormonal), terapie cognitiv-comportamentală sau consiliere (dacă disfuncția erectilă este cauzată de probleme psihologice), utilizarea unor dispozitive ajutătoare (inele pentru penis ce pot fi plasate la baza acestuia pentru a menține erecția, sau pompe vacuum – dispozitive ce creează un vid în jurul penisului atrăgând sângele și ajutând la atingerea unei erecții) și uneori tratament medicamentos.
Există și suplimente alimentare de potență, care pot ajuta la gestionarea disfuncției erectile și îmbunătățirea performanței sexuale. De-a lungul timpului mai multe substanțe nutritive au fost studiate și și-au dovedit eficacitatea în ameliorarea simptomelor, pe termen lung, sau în obținerea și menținerea erecției pentru un act sexual satisfăcător, cu efect imediat.
Dintre acestea, aminoacidul L-arginină se pare că joacă un rol esențial în realizarea erecției, prin efectul relaxant asupra vaselor de sânge și îmbunătățirea fluxului sangvin în penis.
Și ginsengul, în special rădăcina de ginseng roșu coreean, este cunoscut pentru proprietățile sale adaptogene, poate îmbunătăți funcția sexuală și poate restabili nivelurile scăzute de energie, în perioadele de stres sau oboseală.
Tribulus Terrestris este o plantă care, administrată sub formă de extract, acționează ca tonic sexual și poate ajuta la creșterea libidoului. Efecte similare are și Maca, o rădăcină originară din Peru, ce crește nivelul de testosteron și libidoul.
Saw Palmetto este un extract din plante folosit adesea pentru afecțiunile prostatei, și care ar putea ajuta și în cazul disfuncției erectile.
Vitaminele (D, complexul de vitamine B) și mineralele (zincul), acizii grași omega-3, și alte plante precum Guarana, Muira Puama, pot contribui și ele la ameliorarea simptomatologiei și la îmbunătățirea funcției sexuale.
Suplimentele alimentare cu astfel de ingrediente active acționează prin relaxarea vaselor de sânge și creșterea fluxului sangvin către penis, prin creșterea secreției de testosteron, și reduc stresul și anxietatea.
Un astfel de supliment alimentar produs în România se numește Maraton Forte, și este formulat sub formă de capsule, pentru a facilita administrarea sa. Conține 8 super-concentrate din plante și aminoacidul L-arginină, având efect imediat, încă de la prima administrare. Se ia cu 2 ore înainte de actul sexual și garantează creșterea libidoului, obținerea unei erecții ferme și plăcere sexuală superioară. Nu este necesară folosirea curativă (ca tratament), însă cu administrări repetate se pot obține efecte net superioare, în timp. Acest supliment alimentar este însă contraindicat persoanelor cu afecțiuni cardiace grave, și în general când efortul fizic este interzis.
Cu toate acestea, deși combinația de plante și vitamine poate părea că aduce doar beneficii, suplimentele alimentare nu sunt la fel de bine reglementate ca medicamentele, ceea ce înseamnă ca puritatea și potența lor poate varia.
Ele pot avea efecte secundare precum tulburări digestive (pot provoca disconfort gastric, greață, diaree sau constipație), dureri de cap sau insomnii, pot afecta sistemul cardiovascular provocând creșterea tensiunii arteriale, palpitații, ritm cardiac neregulat sau dureri în piept. Unele ingrediente pot provoca reacții alergice la anumite persoane, cu simptome precum erupții cutanate, mâncărimi sau umflături pe piele, sau pot duce la dezechilibre hormonale cu efecte nedorite, iar ingredientele stimulante pot contribui la creșterea anxietății sau a nervozității.
Suplimentele alimentare nu ar trebui administrate fără a consulta un medic în prealabil. Ele nu înlocuiesc tratamentul medical prescris și pot interacționa cu alte medicamente, diminuându-le eficiența sau ducând la apariția sau amplificarea reacțiilor adverse. Deși au efect imediat, nu sunt o soluție miraculoasă, și ar trebui utilizate ca parte a unui tratament mai amplu, alături de modificări ale stilului de viață, terapie sau alte prescrise de specialist.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
