Ricina, otravă trimisă președintelui Donald Trump, se găsește, în mod natural, în boabele de ricin. Dacă bobul de ricin este mestecat și înghițit, ricina eliberată poate provoca leziuni grave. Ricina poate fi obținută din materialul rezidual rămas din prelucrarea bobelor de ricin. Ricina este o substanță stabilă în condiții normale, dar poate fi inactivată de căldură la peste 80 de grade Celsius (176 grade Fahrenheit).
Unde se găsește ricina și cum este utilizată
Boabele de ricin sunt procesate în întreaga lume pentru a produce ulei de ricin. Ricina face parte din „deșeurile” reziduale produse atunci când se face ulei de ricin, și a fost folosit experimental în medicină pentru a ucide celulele canceroase.
Expunerea la ricină
E nevoie de un act deliberat pentru a produce ricină și a o folosi pentru a otrăvi oamenii. Dacă este transformat într-un material parțial purificat sau rafinat într-un agent terorist sau de război, ricina ar putea fi utilizată pentru a expune oamenii prin aer, alimente sau apă. Expunerea neintenționată la ricină este foarte puțin probabilă, doar dacă mănânci boabele de ricin.
În 1978, Georgi Markov, un scriitor și jurnalist bulgar care locuia la Londra, a murit după ce a fost atacat de un bărbat cu o umbrelă. Umbrela fusese modificată astfel încât capătul ei a injectat ricină otrăvitoare sub pielea lui Markov. În anii 1940, armata SUA a experimentat utilizarea ricinei ca posibil agent de război. În unele rapoarte, ricina a fost posibil folosit ca agent de război în anii 1980 în Irak și mai recent de organizațiile teroriste, notează Centrul pentru Controlul Bolilor (CDC) din SUA.
Otravirea cu ricina nu este contagioasă. Boala asociată cu ricina nu poate fi răspândită de la persoană la persoană prin contactul ocazional. Cu toate acestea, dacă intrați în contact cu cineva care are ricină pe corp sau pe haine, ați putea fi expus la otravă, mai arată experții CDC.
Cum funcționează ricina
Ricina pătrunde în celulele organismului și le împiedică să producă proteinele de care au nevoie. Fără proteine, celulele mor. Efectul este dăunător întregului corp și poate duce la deces. Efectele otrăvirii cu ricină depind de modul în care otrava a fost „administrată”: a fost inhalată, ingerată sau injectată.
Simptomele expunerii la ricină
Simptomele majore ale otrăvirii cu ricină depind de calea de expunere și de doza primită, deși multe organe pot fi afectate în cazuri severe.
Simptomele inițiale ale otrăvirii cu ricină prin inhalare pot apărea de la 4-8 ore până la 24 de ore după expunere. După ingestia de ricină, simptomele inițiale apar de obicei în mai puțin de 10 ore.
INHALARE: Apoi, în câteva ore de la inhalarea unor cantități semnificative de ricină, simptomele probabile ar fi stres respirator (dificultăți de respirație), febră, tuse, greață și senzație de apăsare în piept. Pot urma apar: transpirație abundentă, precum și acumularea de lichid în plămâni (edem pulmonar). Acest lucru ar face respirația și mai dificilă, iar pielea ar putea deveni albastră. Excesul de lichid din plămâni ar fi diagnosticat prin radiografii sau prin simpla ascultare cu un stetoscop. În cele din urmă, pot apărea tensiune arterială scăzută și insuficiență respiratorie, care duc la deces. În cazurile de expunere cunoscută la ricină, persoanele care prezintă simptome respiratorii trebuie să solicite asistență medicală.
INGESTIE: Dacă cineva înghite o cantitate semnificativă de ricină, probabil că va dezvolta vărsături și diaree care pot conține sânge. Rezultatul poate fi deshidratarea severă, urmată de scăderea tensiunii arteriale. Alte semne sau simptome pot include convulsii și sânge în urină. În câteva zile, ficatul, splina și rinichii persoanei otrăvite ar putea să nu mai funcționeze ceea ce duce la deces.
EXPUNERE PIELE SAU OCHI: Ricina este puțin probabil să fie absorbită normal, prin piele. Contactul cu pudrele sau produsele care conțin ricină poate provoca roșeață și durere a pielii și a ochilor. Cu toate acestea, dacă atingeți ricina care este pe piele și apoi puneți mâna pe mâncare și mâncați este posibil să ingerați otrava.
Decesul prin intoxicație cu ricină poate surveni în 36 până la 72 de ore de la expunere, în funcție de calea de expunere (inhalare, ingestie sau injecție) și de doza primită.
Cum se tratează otrăvirea cu ricină
Nu există antidot pentru ricină, așa că cel mai important lucru este evitarea expunerii în primul rând.
Dacă expunerea nu poate fi evitată, cel mai important lucru este atunci eliminarea sau îndepărtare ricinei din sau de pe organism. Atunci când se manifestă simptomele, cel mai bine e ca pacientul să fe dus de urgență la spital, pentru că, în funcție de cantitatea de ricină la care a fost expus poate avea nevoie inclusiv de ventilație mecanică, administrarea de lichide intravenos, tratament pentru convulsii, spălarea stomacului cu cărbune activ etc.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
