Actorul Michael J. Fox, 61 de ani, este unul dintre cei mai vocali susținători ai cercetării bolii Parkinson, boală neurodegenerativă cu care a fost diagnosticat la vârsta de numai 29 de ani. De altfel, acesta a declarat recent că după ce a primit diagnosticul s-a aflat în „șapte ani de negare”, preferând să nu anunțe în mod public afecțiunea de care suferea pentru că nu știa cum vor reacționa cei care i-au urmărit activitatea cinematografică.
”Cea mai grea parte a diagnosticului meu a fost să mă confrunt cu certitudinea diagnosticului și cu incertitudinea situației. Știam doar că se va înrăutăți. Diagnosticul era cert. Progresul era indefinit și incert. Apoi am intrat în șapte ani de negare, încercând să dau sens la toate acestea.
Puștiul care a plecat din Canada, convins că va reuși să facă orice doar muncind din greu și crezând, avea acum în față o sarcină mare.Le-am spus foarte puține persoane. Iar ei mi-au păstrat secretul", a declarat actorul în cadrul galei anuale Governors Awards, unde a fost ovaționat de o multitudine de vedete.
Michael J. Fox și-a anunțat diagnosticul abia în 1998, iar în weekendul trecut a rememorat ceea ce a simțit în momentul în care a făcut anunțul.
”Ceea ce s-a întâmplat în continuare a fost remarcabil: Sprijinul din partea publicului larg și reacția minunată a tuturor colegilor mei din industria de divertisment. Tuturor, vă mulțumesc... A fost o transformare. M-a izbit faptul că tot ceea ce mi s-a dat - succesul, viața mea cu Tracy (n.r. soția actorului), familia mea - m-a pregătit pentru această oportunitate și responsabilitate profundă. A fost un dar”, a declarat Fox, la gala menționată, potrivit CBS News.
Boala Parkinson și fundația lui Fox
La numai doi ani de la momentul în care a făcut public diagnosticul, actorul a înființat o fundație, Michael J. Fox Foundation, care să se ocupe de cercetarea acestei boli, iar în prezent, prin intermediul acesteia s-au strâns 1,5 miliarde de dolari. La rândul său, fundația a contribuit la finanțarea a 20 de programe terapeutice în stadiu incipient, a finanțat sau sponsorizat studii clinice și a construit cel mai solid set de date și bioeșantioane din istoria cercetării asupra bolii Parkinson”, potrivit sursei menționate.
Boala Parkinson, ce este și cum se manifestă
Boala Parkinson este o boală neurodegenerativă progresivă caracterizată prin mișcări incontrolabile, cum ar fi tremurături, dificultăți de vorbire și probleme de echilibru care se agravează în timp. Este cauzată de deteriorarea celulelor nervoase care produc dopamină, un mesager chimic care reglează starea de spirit și mișcările corpului, potrivit Mayo Clinic.
În stadiile incipiente ale bolii Parkinson, este posibil ca fața pacientului să nu arate prea multe semne sau deloc. Brațele nu se pot legăna în timpul mersului, iar vorbirea devine ”moale” sau neclară. De altfel, simptomele bolii Parkinson se înrăutățesc pe măsură ce starea progresează în timp.
Majoritatea persoanelor cu aceasta afecțiune sunt diagnosticate când au vârsta de 60 de ani sau mai mult, însă există cazuri în care boala poate debuta mult mai devreme.
Boala Parkinson, etape de evoluție
Etapa 1. Simptomele sunt ușoare și nu interferează cu calitatea vieții bolnavului;
Etapa 2. Simptomele se înrăutățesc și activitățile zilnice devin mai dificile și necesită mai mult timp pentru a fi îndeplinite;
Etapa 3. Este echivalentă cu stadiul mediu al bolii. Persoana își pierde echilibrul, se mișcă mai încet, iar căderile sunt frecvente;
Etapa 4. Simptomele devin grave, iar individul are nevoie de asistență pentru mers și activități zilnice;
Etapa 5. Este stadiul cel mai avansat al bolii Parkinson în care individul nu este în măsură să meargă și va avea nevoie de ajutor permanent.
Deși boala Parkinson nu poate fi vindecată, medicamentele pot îmbunătăți semnificativ simptomele.
Factori de risc pentru boala Parkinson
- Vârsta
- Ereditatea
- Sexul
- Expunerea la toxine.
Vezi și: Actriță, după diagnosticarea cu scleroză multiplă: Mi-aș fi dorit să fi fost atentă
Boala Parkinson, complicații
Boala Parkinson este adesea însoțită de aceste probleme suplimentare, care pot fi tratabile:
Probleme cognitive (demență) și dificultăți de gândire. Acestea apar, de obicei, în stadiile ulterioare ale bolii Parkinson. Astfel de probleme cognitive nu sunt foarte receptive la medicamente;
Depresie și schimbări emoționale. Este posibil să aveți depresie, uneori chiar în fazele foarte timpurii. Primirea tratamentului pentru depresie poate face mai ușor pentru a face față celorlalte provocări ale bolii Parkinson;
Schimbări emoționale, cum ar fi teamă, anxietatea sau pierderea motivației. Medicii vă pot oferi medicamente pentru a trata aceste simptome;
Probleme de înghițire. Puteți dezvolta dificultăți în înghițire pe măsură ce starea dumneavoastră progresează. Saliva se poate acumula în gură datorită încetinirii înghițitului, ducând la slăbire;
Problemele de mestecat și de mâncare. Stadiul bolii Parkinson afectează mușchii din gură, ceea ce face ca mestecarea să fie dificilă. Acest lucru poate duce la sufocare și nutriție necorespunzătoare;
Probleme de somn și tulburări de somn. Persoanele cu afecțiuni Parkinson au adesea probleme de somn, inclusiv trezirea frecvența în timpul nopții, trezirea devreme sau adormirea în timpul zilei;
Probleme ale vezicii urinare. Boala Parkinson poate provoca probleme ale vezicii urinare, incluzând imposibilitatea de a controla urina sau dificultăți de urinare;
Constipație. Multe persoane cu boala Parkinson dezvoltă constipație, în principal datorită unui tract digestiv mai lent.
Vezi și: SIBO, cauze și tratament. Boala Parkinson, printre factorii de risc
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
