Prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae, medic Medicină Legală, a scris despre conflictul dintre Colegiul Medicilor din România (C.M.R) și Consiliul Superior de Medicină Legală (C.S.M.L), accentuând deteriorarea dialogului în favoarea violenței verbale în societate contemporană, inclusiv în domeniul medical.
C.M.R este criticat pentru atacurile asupra medicinei legale în contextul promovării unei legi a malpraxisului, considerată neadecvată de către Vasile Astărăstoae.
Medicina legală, cu o istorie veche, este denigrată pe nedrept, susține Vasile Astărăstoae, care subliniază că ambele părți, atât C.M.R cât și C.S.M.L se luptă pentru cine să gestioneze expertizele în cazuri de malpraxis, fără a fi preocupate de soluționarea reală a problemei.
"Un vechi proverb persan afirmă "Gâlceava e ca mărul încărcat cu fructe: cum îl scuturi, cum îți cad merele în cap”. Acest adevăr popular este confirmat de evoluția societății contemporane, care devine din ce în ce mai conflictuală și mai atomizată, dominată de egoism, o societate în care dialogul a fost înlocuit cu violența verbală. Lumea medicală nu face excepție de la această tendință.
Lucrul grav este că, de la aspecte individuale, gâlceava s-a extins la nivelul organizațiilor. Mă refer la conflictul creat artificial între conducerea Colegiului Medicilor din România (C.M.R.) și Consiliul Superior de Medicină Legală (C.S.M.L.).
De regulă, evit să intervin în tot felul de conflicte, dar în polemica publică nu numai că au depășit limita decenței, dar au încălcat statutele și regulamentele proprii.
C.M.R. are drept principală atribuție aceea de a apăra onoarea și demnitatea tuturor medicilor, a apăra libertatea și independența profesională a medicilor în exercitarea profesiei. În situația în care apar conflicte în lumea medicală, C.M.R. are o comise de litigii a cărei menire este de a le gestiona, media și rezolva. Cu alte cuvinte, C.M.R. nu trebuie să creeze conflicte, ci să fie mediator între interesele (uneori divergente) ale diferiților medici sau specialitaști. De altfel și Codul deontologic al C.M.R. stabilește regulile comportamentului față de colegi. Denigrarea publică a unei specialități (Medicina Legală) sau a medicilor legiști constituie o încălcare a Statutului C.M.R. și a deontologiei medicale.
La rândul său Biroul Executiv al C.S.M.L., prin comunicatul legat de situația de la Spitalul Sf. Pantelimon, și-a depășit atribuțiile stabilite prin lege și Regulamentul propriu: s-au pronunțat cu privire la concluziile unei expertize când acest lucru intra exclusiv în competența Comisiei de Avizare și Control a actelor medico-legale și a Comisiei Superioare de medicină legală, a mediatizat concluziile unei expertize la un dosar aflat în faza de cercetare penală, a încalcat norma ce impune reținere, s-a ante-pronunțat, influențând astfel viitoarele expertize, a privat niște medici de dreptul la apărare anulând prezumția de nevinovăție. Toate acestea au creat o prăpastie între medicina legală și celelalte specialități, au pus la îndoială independența și profesionismul medicilor legiști, a acutizat conflictual cu urmări imposibil de evaluat. Pe termen scurt, mă întreb ce șanse are acum un medic legist la alegerile din cadrul CMR?
De aceea, declarațiile C.M.R. nu pot fi acceptate. Dacă am accepta teza că organizarea medicinei legale românești a început cu Decretul nr. 345 / 1953 atunci am putea susține, prin analogie, că organizarea Colegiului medicilor este de sorginte dictatorial fascistă, deoarece exista o Lege pentru organizarea Colegiului Medicilor din 17 aprilie 1940 modificată de Ion Antonescu prin Decretul – lege nr. 3789 din 12 noiembrie 1940, care excludea din Colegiul Medicilor pe medicii evrei, de religie mozaică sau creștinați și pe medicii creștini căsătoriți cu un evreu. Membrii Colegiului Medicilor (creștini) puteau îngriji „numai bolnavi creștini de origine etnică română sau ariană și bolnavi turci, putând, în mod excepțional, da îngrijiri bolnavilor evrei numai în caz de urgență”, iar medicii evrei aveau dreptul să trateze numai pacienți evrei şi să poarte insignă și parafă cu mențiunea „medic evreu”.
Este clar că o astfel de argumentație e absurdă. În plus, a te folosi de tragedia unor colege pentru a promova aceste idei în campania electorală este cel puțin imoral.
Consiliul Superior de Medicină Legală (C.S.M.L.) răspunde umoral, ofuscat și cu argumente slabe. Pentru a nu obosi cititorul am să mă refer doar la câteva dintre ele.
Spune C.S.M.L. „malpraxisul medical se stabilește în conformitate cu prevederile Legii 95 / 2006, în cadrul unei comisii din cadrul Direcțiilor de Sănătate Publică, comisii a căror decizie se bazează chiar pe opinii de specialitate”.
Lucrurile nu stau chiar așa
Două obiecțiuni:
a. Dacă cunoștințele juridice sunt atât de importante, atunci de ce din patru ani de rezidențiat, modulului Elemente juridice și de drept medical îi sunt alocate doar 6 săptămâni? Se va spune că mulți medici legiști au urmat și facultatea de drept, dar la fel de mulți medici din alte specialități au absolvit această facultate.
b. Medicina legală oferă Justiției probe științifice pertinente și concludente în niciun caz instrumente. Nu există sinonimie între probă și instrument. Proba este confirmarea unui adevăr, dovadă etc., iar instrumentul este o ustensilă, un aparat cu care se produc sunete muzicale sau în sens figurat – persoană, lucru de care se folosește cineva pentru a îndeplini o acțiune, a atinge un scop.
Specificul medicinei legale este dat nu de cunoștințele juridice integrate sau evaluate, ci derivă din epistemiologia proprie, din criteriologia medico-legală.
Recunosc că mi-a venit greu să înțeleg profunzimea acestei idei, similară cu meandrele concretului. Nu am înțeles cum contextul judiciar / criminalistic complet al cazului poate răsturna datele științifice (medicale și biologice). Am căutat mult sensul noțiunii de a „interpreta” folosit aici și într-un dicționar mai vechi am găsit printre altele și explicația „a analiza”. Pentru a analiza trebuie însă să ai cunoștințe temeinice în acel domeniu.
Rezultă că ambele părți nu sunt interesate de o lege a malpraxis-ului, ci doar de cine să efectueze expertiza.
C.M.R., care are prin lege competențe în ceea ce privește răspunderea disciplinară, dorește formarea unui corp de experți al Colegiului și să-și extindă autoritatea și în materia răspunderii juridice. C.S.M.L. dorește să păstreze monopolul în domeniu, iar opinia specialistului să fie facultativă și doar la solicitarea medicului legist.
Problema experților în materia malpraxisului este importantă și rezolvarea conflictului impune o dezbatere serioasă însoțită ulterior de modificări legislative. Într-o astfel de dezbatere trebuie în primul rând să definim noțiunea de expert ținând cont de evoluția medicinei, a medicinei legale și a jurisprudenței europene.
(...)
P.S.: Sunt uimit de doza de ipocrizie din societatea românească. Ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, a venit cu două inițiative (salutare în opinia mea) și anume: un audit internațional la secția ATI de la Spitalul Sf. Pantelimon și inițierea unor dezbateri privind asistența complexă a pacientului terminal. Imediat politiceni, ziariști, lideri de opinie, progresiști sau conservatori au sărit ca arși și au clamat că este o jignire a medicilor români și că se încearca legalizarea eutanasiei. Nu aș avea nimic cu opinia lor dacă nu ar fi aceiași care în mod constant au blamat medicii români și liderii diferitelor specialități, au descoperit „culpe medicale” acolo unde nu există și care se plângeau că nu se face nimic pentru pacientul terminal. Mai mult, acești „patrioți” și „moraliști” dovedesc că nu au cunoștinte de bază, privind diferențele dintre îngrijirea în fază terminală și eutanasie", a scris medicul Vasile Astărăstoae pe blogul său.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
