Poliția s-a sesizat în cazul primarului din Sângeorz-Băi, Traian Ogâgău, după ce în spațiul public a apărut o înregistrare video în care acesta își bătea și umilea fiica în vârstă de 14 ani. Primarul se apără spunând că nimeni nu are dreptul să-i spună cum să-și educe copiii. Din păcate acest caz revoltător nu este singurul din România.
Date oficiale arată realitatea cruntă
În 2019, datele oficiale arată aproximativ 16.000 de cazuri de abuz asupra copiilor, în creștere față de anul 2018. Dintre acestea, 14.600 sunt în familie. Acestea sunt doar cazurile raportate, însă, din păcate, poveștile celor mai mulți copii abuzați rămân în spatele ușilor închise.
Dintre cazurile de abuz fizic, emoțional și sexual asupra copiilor, cele mai mult se petrec în familie. Astfel, din peste 1.400 de cazuri de abuz fizic, 1.200 s-au înregistrat în familie, din 2.000 de cazuri de abuz emoțional, 1.800 s-au petrecut în familie, iar din aproape 1.000 de cazuri de abuz sexual, 550 de copii au căzut victimă tot membrilor familiei.
„Cazul de la Sângeorz Băi este îngrozitor, însă aduce pe agenda publică o realitate pe care mulți copii din România o trăiesc. Abuzurile din interiorul familiei sunt cel mai greu de recunoscut, de cele mai multe ori copiii nu spun nimic pentru a proteja abuzatorul, dar și din teama de a nu fi stigmatizați. Toți copiii au dreptul de a fi protejați împotriva violenței, dreptul la viață privată, dreptul de a le fi respectată demnitatea. Vom urmări îndeaproape acest caz. Conform autorităților responsabile, au fost sesizate organele de cercetare penală, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni care aduc atingere drepturilor copilului. Legislația există, violența asupra copilului este interzisă prin lege, însă acest lucru nu este cunoscut, respectat și, cel mai important, aplicat. În România, din păcate, violența asupra copilului este în continuare considerată o normalitate. Organizația noastră desfășoară programe cu părinții în fiecare comunitate în care lucrează pentru a schimba această mentalitate și pentru a-i învăța pe părinți să-și educe copiii cu blândețe”, a declarat Mihaela Nabăr, directorul executiv al World Vision România.
1 din 2 părinți crede că lovirea copilului e pentru binele lui
World Vision România a lansat, în decembrie 2017, raportul de cercetare „De ce lovim copiii?”, iar ceea ce a scos la iveală această radiografie a familiilor din țara noastră arată că trăim în continuare într-o societate în care corecțiile fizice sunt considerate o formă de educație. Conform raportului, peste jumătate dintre părinți cred că lovirea este pentru binele copilului și 1 din 10 cred că lovirea apare din cauza copilului. Raportul complet poate fi citit aici: raport.
În plus, rezultatele unui sondaj online coordonat de Fundația World Vision România la începutul acestui an pe un eșantion de 1.594 de copii cu vârste cuprinse între 8 și 18 ani (cei mai mulți, elevi de liceu) indică faptul că aceștia nu cunosc toate formele de abuz sexual – aspect extrem de important pentru a le putea reclama, iar atunci când o fac sunt extrem de rezervați în a discuta cu adulții din preajma lor sau în a reclama faptele la poliție sau la protecția copilului.
Efectele devastatoare ale abuzului asupra copilului
Orice tip de abuz și violență fizică, emoțională și psihologică poate afecta dezvoltarea copilului pe termen mediu și lung. Victimele pot dezvolta tulburări de comportament (apatie, iritabilitate, impulsivitate, agresivitate, minciună, fuga de acasă, furtul, consumul de alcool de droguri), tulburări de somn, tulburări de alimentație (anorexie, bulimie), autostigmatizare, autoculpabilizare, ticuri (clipit, rosul unghiilor etc.), enurezis, neglijență în îndeplinirea sarcinilor și incapacitate de a respecta un program impus. Totodată pot avea dificultăți în relaționare și comunicare, se pot confrunta cu scăderea randamentului școlar, absenteism și abandon școlar. Unii copiii pot dezvolta stări depresive, uneori cu tentative de suicid.
Copilul abuzat sexual poate dezvolta diverse comportamente psihosociale sau chiar boli: depresie până la suicid, anxietate, lipsa poftei de mâncare sau bulimie, stimă de sine scăzută, tulburări de somn, simptome asociate sindromului de stres post-traumatic (retrăirea unor momente traumatice, bâlbâire, evitarea inteacțiunii cu societatea și comunitatea), comportament sexual inadecvat sau exacerbat, pierderea competențelor sociale (copil este retras și care are tendința să se izoleze, uneori nu vrea să iasă din casă, să meargă la școală), abuz de substanțe.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
