Un copil orfan poate fi mult mai vulnerabil emoțional decât un copil ai cărui părinți s-au separat și care poate ajunge în situația de a avea, poate, chiar și 3 sau 4 părinți.
Pentru copilul orfan părintele care i-a rămas în viață, dacă are puterea de a explica unele lucruri, poate să devină ”ancora” copilului, însă se poate ajunge și la o refacere a ”cordonului ombilical”, tocmai din teama copilului de a nu fi abandonat.
Relația dintre Mădălina Chețan, soția lui Nosfe, decedat la numai 37 de ani, și fetița acestora a devenit una și mai strânsă, dar în care, pentru o bună funcționare, au rămas la fel de valabile regulile pe care familia le avea înainte de decesul artistului.
”Avem o relație foarte puternică, este foarte adevărat, noi trei am avut o relație foarte puternică, acum s-a vărsat totul în noi două, dar eu, cumva, am crezut mereu că o societate fără reguli, o viață, o familie fără reguli este pierdută din start.
Și atunci, la noi în casă regulile au existat și înainte, iar pe unele dintre ele, pur și simplu, le-am continuat și atunci mi-a fost ok.
Una dintre ele este, spre exemplu, nu ai voie să mănânci dulciuri pe stomacul gol, nu ai voie să mai mănânci dulce după ora 6.
Și este foarte adevărat că uneori, după ora 6, este tristă, răvășită și poate că dacă eu aș fi cedat și aș fi spus: Mami, uite, vrei să mâncăm o ciocolățică împreună, aș fi greșit. Și atunci am ales să păstrez regulile și să găsesc consolare, din diferite motive, de unde ar fi putut să reiasă această consolare”, a declarat Mădălina Crețan în cadrul emisiunii Ultrapsihologie de la DC News, unde subiectul a fost legat de provocările părintelui singur.
În acest sens, psihoterapeutul Ramona Dumitru Popescu a punctat cât de important este să existe regulile, dar mai ales fermitatea acestora.
”Majoritatea părinților și în special părinții singuri se pierd în această idee. Vor să compenseze lipsa celuilalt părinte prin a-i oferi mai mult decât este necesar sau a încălca niște reguli sau a nu mai respecta acele consecințe, naturale sau nenaturale, impuse de părinte, tocmai pentru a compensa lipsa părintelui. Și atunci, copilul este foarte bulversat și apar conflicte și nu se mai înțeleg”, a spus psihoterapeutul.
”Eu o pun pe ea, întotdeauna, pe primul loc și cred că atunci când ne punem copilul pe primul loc primim o putere, ca părinte, pe care nu cred că o pot explica în cuvinte.
Așa am ales eu să gândesc, așa m-au crescut părinții mei, așa cred eu că este normal. Copilul primează.
Este foarte adevărat că noi trebuie să fim bine cu noi ca să dăm bine copilului, dar eu mă lupt să fiu bine cu mine tot având-o pe ea ca motivație. Tot ea este centrul universului. Asta nu înseamnă că renunț la viața mea sau că am renunțat vreodată. Acesta este și motivul pentru care noi nu am vrut să mai facem un al doilea copil, pentru că ne-am iubit și viața noastră foarte mult și ne-am dorit și timp pentru noi. Unii l-au catalogat ca egoism, alții, nici nu mai contează, dar copilul este oglinda noastră”, a mai spus Mădălina Crețan.
Întrebată dacă simte că sunt momente în care este depășită de situația de a fi părinte singur, în care este prea mult și nu mai poate, aceasta susține că atunci nu-și mai poate privi copilul ca pe o motivație.
”Este, pur și simplu, un lucru robotic, pe care eu îl fac și îl gândesc și este foarte simplu. Există Iris (n.r. - fiica de 7 ani) și punct. Dacă nu ar exista Iris, atunci nu ar mai conta nimic și atunci mă târăsc, ca o șopârlă, și la un moment dat mă lovesc de un perete, de care pot să mă agăț cu ghearele, să mă ridic și să mă pun la loc pe picioare.
Da, există destul de des aceste momente în care simt că nu mai pot, dar cred că sunt normale. Simțeam că nu mai pot cu energia ei și cu tot ceea ce vrea și cere un copil și atunci când eram amândoi, dar acum”, a mai spus Mădălina Crețan.
Principalele provocări care dau dureri de cap părintelui singur
Psihologul Radu Leca a vrut să afle care sunt principalele provocări care dau ”dureri de cap” părintelui singur.
Astfel, potrivit Mădălina Crețan ”unul dintre cele mai importante este echilibrul, cum echilibrezi o situație de genul acesta (n.r. de părinte văduv) sau cum încerci să o echilibrezi, cum cauți metode de a o echilibra.
Al doilea este curajul, acela de a-ți asuma faptul că responsabilitatea toată de a da un om integru societății a picat pe umerii tăi și în momentul în care îți asumi acest curaj, trebuie să îți asumi foarte multe lucruri, de la a produce financiar de unul singur, pentru copilul tău, de la a găsi timp pentru copilul tău, de la a fi conștient că în seara asta nu-i mai face tati/mami duș copilului că tati/mami nu mai este și trebuie să o faci tot tu”, a mai spus Mădălina Crețan, care a fost completată de psihoterapeutul Ramona Dumitru Popescu cu alte aspecte importante.
”Ar trebui să ne dăm voie să greșim și să învățăm din greșeli, adică să nu mergem pe ideea vă vreau să fiu o mamă/un tată perfect, ci sunt părinte și am dreptul și pot să greșesc, dar și învăț copilul cum să gestioneze o greșeală”, a spus psihoterapeutul, moment la care Mădălina Crețan a punctat că și vulnerabilitatea pe care o afișează în fața copilului poate să fie un aspect care să ajute.
Mai multe în video:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
