Osteoporoza este o boală a sistemului osos cu care se confruntă multe persoane aflate la vârste adulte, o frecvență mai mare fiind în rândul femeilor ajunse la menopauză. De altfel, osteoporozei i se mai spune și ”maladie silențioasă” pentru că o perioadă lungă de timp aceasta este asimptomatică, fără să prezinte vreo manifestare, perioadă ce coincide cu o pierdere progresivă a țesutului osos.
Potrivit DRMAX, deși cauzele exacte ale osteoporozei nu au fost elucidate, se cunoaște procesul prin care aceasta apare: dezechilibrul dintre osteoliză, care este crescută și osteosinteză, care este scăzută. Iar acest dezechilibru începe să apară odată cu înaintarea în vârstă.
De altfel există o serie de alte boli care se pot asocia frecvent cu osteoporoza. Acestea sunt: bolile autoimune – artrita reumatoidă, lupus eritematos sistemic, scleroza multiplă, spondilita anchilozantă; bolile digestive și gastrointestinale - Boala Celiaca, sindrom de intestin iritabil, operații pentru pierderea in greutate; bolile hematologice - siclemia, talasemia, mielom multiplu, leucemii; bolile endocrine - diabet, hiperparatiroidism, hipertiroidism, sindrom Cushing, tireotoxicoza, menstruații neregulate, menopauza precoce, hipogonadism; bolile neurologice - Parkinson, accident vascular cerebral.
Cum se diagnostichează osteoporoza?
Diagnosticarea osteoporozei se face prin evaluarea densității minerale osoase, care este definită ca fiind un raport între conținutul mineral al osului și masa osoasă. Procedura prin care se cuantifica densitatea osoasă poartă denumirea de osteodensitometrie. Exista mai multe metode de osteodensitometrie: prin raze X, prin ultrasunete și prin izotopi radioactivi.
Cea mai bună și fidelă metodă de a evalua densitatea osoasă și implicit de a diagnostica osteoporoza o reprezinta Absorbtiometria centrală cu fascicul dual de raze X - DEXA.
Rezultatele analizei DEXA pot fi următoarele: os normal - risc scăzut de fracturi spontane specifice osteoporozei; osteopenie - osul începe să devină slab și fragil, dar încă nu este în stadiul de osteoporoză, astfel că în funcție de prezența factorilor de risc se poate sau nu începe administrarea de tratament; osteoporoza - boala este instalată, riscul de fracturi spontane este crescut, pacientul trebuie să se adreseze medicului pentru începerea tratamentului.
Pe lângă explorările care țin de osteodensitometrie, la diagnosticul acestei boli contribuie și analizele uzuale precum și markerii turnover-ului osos, o serie de enzime care se găsesc în sange și care au rol în procesele de osteosinteză și osteoliză.
Un diagnostic complet cuprinde identificarea factorilor de risc, prezența sau absența simptomelor, radiografia osoasă normală, descoperirea modificărilor de osteodensitometrie și ale markerilor specifici metabolismului osos.
Instaurarea tratamentului medicamentos se va face în funcție de rezultatul DEXA, astfel, în cazul în care riscul de fractură este mic, nu se va administra tratament medicamentos, iar pacientul trebuie să fie ținut sub observație prin efectuarea de controale periodice. În cazul unui pacient pentru care este necesară administrarea unui tratament medicamentos, principala metodă de tratament o reprezintă administrarea de bifosfanați.
Vezi și: Controlul GINECOLOGIC de rutină, esențial pentru SĂNĂTATE
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
