Psihologul Adina Dan are o vastă experiență în terapia pacienților oncologici și spune că nu este ușor, nici pentru cele mai optimiste persoane, să afle vestea unui diagnostic atât de crunt.
Din persoană devii pacient
"Această boală este unică pentru fiecare persoană în parte. Brusc și din senin, am observat că începem să ne adresăm omului cu pacient. Nu este ușor nici măcar acest lucru de acceptat. Ca peste noapte să ai o altă titulatură. Până mai ieri, alaltăieri, erai un mare actor sau poate un medic apreciat, un om ocupat, un om de afaceri, un profesor, un om de televiziune, poate erai chiar o mamă casnică, nu are importanță, peste noapte, devii pacient. Atât din studiile pe care le-am făcut, cât și din propria experiență pot să vă spun că fiecare caz este unic, cu anumite elemente comune", explică specialistul
Cât de importantă este gândirea pozitivă
"În general, oamenii care au un stil de gândire care merge spre pozitiv sau optimism, nu hrănesc acest șoc al aflării diagnosticului mai mult de două săptămâni, maxim o lună. În momentul în care psihicul omului nu este obișnuit , nu are acest tipar de gândire, hrănit, repetat, de-a lungul vieții, pe negativ, nu are cum, în momentul aflării unui diagnostic, să înceapă brusc și din senis să gândească negativ, sau să pice psihic sau emoțional, mai mult de două săptămâni, o lună. Iată cu câtă tărie și cu câtă responsabilitate, organismul nostru, din punct de vedere psihic, și organic și emoțional, știe să își revină și să se redreseze", spune psihologul.
Cum te hrănești cu optimism
"Într-adevăr, fără a ne hrăni și psihicul, zi de zi, cu anumite activități personizate sau cu ceea ce ni se potrivește și dacă nu știm, este musai să aflăm, dacă nu avem grijă la nutriție, dacă nu ne culcăm la o oră potrivită, pentru că știm că organismul are capacitatea să se refacă sau să ducă spre vindecare și în somn, dacă nu avem o comunicare deschisă și cu medicii care ne tratează, cu medicii noștri curanți, și, de asemenea, dacă nu căutăm să ne înconjurăm de persoane care să ne ridice din puct de vedere moral, emoțional și al gândirii, aici înseamnă prieteni, vechi sau noi, și de familia care ne este alături, mă gândesc că drumul poate fi mult mai anevoios decât ne-am aștepta", subliniază Adina Dan.
Mai mult, psihologul atrage atenția asupra unui fenomen cu care se confruntă multe persoane în momentul în care viața îi pune în fața unor încercări dure, și anume faptul că așa zișii prieteni, nu se mai înghesuie să le fie aproape. Partea bună, spune psihologul, este acela că plecarea vechilor prieteni, face loc pentru alții noi, cu care rezonăm mai bine.
"Surpinzător sau paradoxal, pentru anumiți oameni, vechii prieteni dispar, sau anumite persoane cu care ne-am petrecut viața, care poate ne-au consumat energia sau pentru care am fost buni, doar într-o perioadă a vieții, dar, prin prisma acestei perioade a vieții, care vine cu anumite riscuri și cu niște frici foarte mari, niște angoase incredibile, cum ar fi acest diagnostic, apar în viața noastră, dacă suntem deschiși să-i primim și să-i apreciem, care ne pot sfătui în direcții foarte pozitive, de la care avem ce învăța și alături de care ne putem deschide sufletul, flexibilitatea minții, puterea de vindecare, și eventual, să căutăm să ne facem o viață mai aproape de sufletul nostru, o viață mai sănătoasă și mai autentică. În psihologie, acest proces se numește individuație. E un termen care mie îmi place foarte mult, pentru că are legătură cu relația pe care o ai cu tine însuți, pe care ajungi să ți-o creezi chiar și trecând printr-o perioadă mai grea de viață", arată aceasta.
VIDEO:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.
